Chemarea de Vlad Robert Lutic

Chemarea Muntele mă cheamăCu fiece cabană.Muntele mă cheamăSă merg iar pe brână. Să urc iar pe creastăSă văd Dunărea albastră!Să urc iar pe creastăPân’ la bolta-nstelată! Aș vrea în munți să fiuSă uit de tot ce-i viuAș vrea în munți să fiuDe mine să nu mai știu.

Prieteni

Făcând curățenie prin calculator am găsit această poezie. Nu mai știu de unde o am și nu cunosc nici autorul sau titlul.  Prieteni, când intrați in această casă, Și ea nu strălucește de curățenie, Observați că aici există un copil Care este iubit mai mult decat curățatul. Există urme pe Citește mai mult…

Lutyk.ro is using WP-Gravatar