Deși, așa cum îi spune și titlul, „Strămoşi pe alese. Călătorie în imaginarul genealogic al boierimii române” se referă la boierii români, cred că oricine a făcut cercetări privind istoria familiei s-a lovit mai mult sau mai puțin de cele descrise acolo.
Descoperim în carte cum familii precum Brâncoveanu sau Callimachi și nu doar ele, au simțit nevoia să își construiască genealogii fabuloase. Dacă unii s-au mulțumit să-și imagineze legături de rudenie cu familiile domnitoare din Valahia și Moldova, alții au apelat la nobilimea occidentală, grecească sau chiar otomană. Câțiva au mers chiar mai departe, imaginând o filiație ce coboară din eroi mitologici.
Oricât ar părea de ciudat genealogia imaginară nu a fost inventată de români. Ea a fost foarte des utilizată de nobilii din vestul Europei în timpul Evului Mediu. Această modă a genealogiilor imaginare, bazate pe supoziții și asemănări fonetice ale numelor a prins în țările române abia la finalul secolului al XVIII-lea.
Strămoși pe alese, adică alegi ce îți place
Nici eu nu sunt departe de a cădea în capcana imaginarului genealogic. Așa cum am arătat în cartea mea, a existat în nord-estul Germaniei de astăzi o uniune de triburi care se numea Lutici. Deși nu există documente, sau poate tocmai pentru că ele nu există, e foarte ușor să cred că familia mea se trage din acei oameni. Dar e mult mai plauzibil ca numele să provină de la floarea Rununculus care în rusă se numește Lyutik. De asemenea, conform cărții Românii și rutenii din Bucovina de I. Nistor la momentul anexării Bucovinei existau așa numiții „Lude” sau „Liuzi” (oameni, țărani), denumiri ce nu sunt departe de numele Lutic.
Situația se poate repeta în Breaza, unde la 1799 exista un Tudor Fluștăiu, proprietar de piuă cu o singură roată pe malul Prahovei, iar pe străbunicul meu îl chema Floștoiu. Deși e posibil ca în 100 de ani care îi desparte pe cei doi numele să fi suferit transformări de la Fluștăiu la Floștoiu, la fel de bine se poate să fie vorba de două familii complet diferite.
Goodreads și alte mărunțișuri
Deși este mai degrabă o lucrare științifică, cartea este surprinzător de ușor de citit, fiind pe alocuri chiar hazlie. I-am acordat patru stele pe platforma Goodreads.
Apărută în 2013 la Editura Humanitas, cartea mai este disponibilă doar pe site-ul editurii: Librăriile Humanitas.
Dacă ți-a plăcut acest articol, nu uita să îi dai un LIKE și să-l distribui pe reţelele sociale. De asemenea pentru a vedea și următoarele mele postări apreciază pagina de Facebook sau abonează-te la notificări. Mulțumesc!
0 comentarii