Într-un grup de pe Facebook am fost întrebat dacă vreau să fac schimb de cărți: cartea mea contra „Viaţa mea, ca o poveste” de Victoria Iuga. Am fost de acord și așa am ajuns în posesia acestei cărți.

Viaţa mea, ca o poveste = o autobiografie
Cu mici modificări pe ici, pe colo, prin punctele esențiale cartea ar putea reprezenta biografia a mii sau chiar zeci de mii de familii care au plecat de jos și au luptat pentru a scăpa de sărăcie, a celor care în perioada comunistă au renunțat la viața de la țară și au populat marile orașe.

În mod paradoxal, acum trendul este exact invers: lumea începe să fugă de poluarea și aglomerația din zonele urbane și se refugiază la sate. Ce e ciudat, este că oamenii nu se întorc neapărat în localitățile de unde au plecat înaintașii lor și unde e posibil să mai aibă rude ci caută terenuri de cumpărat prin alte colțuri ale țării.
Dar „să revenim la oile noastre”. Deși, în final, povestitoarea îi mulțumește Victoriei Iuga pentru răbdarea de o asculta, senzația a fost că cele două împreună cu Tura, personajul principal al cărții sunt una și aceeași persoană.
Goodreads și alte mărunțișuri
„Viaţa mea, ca o poveste” este interesantă, dar nu atât de captivantă încât să merite mai mult de trei stele (din cinci) și alea acordate cu indulgență.
Cartea este publicată în regie proprie sau în regim selfpublishing cum se spune în romgleza folosită în zilele noastre. Acest amănunt face ca ea să nu fie disponibilă în librării sau pe site-urile de specialitate. Cei care doresc această carte trebuie să ia legătura cu autoarea pe Facebook.
Dacă ți-a plăcut acest articol, nu uita să îi dai un LIKE și să-l distribui pe reţelele sociale. De asemenea pentru a vedea și următoarele mele postări apreciază pagina de Facebook sau abonează-te la notificări. Mulțumesc!

2 comentarii
Iuga Victoria
· 7 ianuarie 2023 la 9:26 AM
Du-te tu!!! Doar atât ai putut???
Mulțumesc pentru schimbul de carte. Nici a ta nu dace multe stele. Dar te ajută funcția să poți căuta. E bine, e frumos că acem ce scrie! ❤️
Vlad Robert M. Lutic
· 6 februarie 2023 la 1:06 PM
După aproape doi ani încă mai faceți caz de asta? Hm! Cel puțin ciudat!
Nu am pretins și nu o fac nici o acum că lucrarea mea este o capodoperă, dar nu mă vor deranja recenziile negative, atunci când vor apărea. Din contră, pentru că cel mai mult învățăm din critici, nu din laude.
Mulțumesc pentru comentariu.