Singura necunosută legată de drumul de la Iași spre Delta Dunării era timpul de așteptare pentru a traversa Dunărea cu bacul la Galați. Până la finalizarea podului de la Brăila acesta rămâne cel mai scurt traseu. După ce am așteptat aproape o oră pentru a plăti biletele (20 lei/mașină și 1,5 lei/persoană) și a ne îmbarca am traversat și am plecat mai departe.

Socoteala de pe drum nu se potrivește cu cea de la motel

Intenția noastră era să ne oprim și la cetatea Dinogeția, dar din cauza timpului pierdut la Galați am renunțat. La ora 15.45 trebuia să fim la Stuff Parking de unde urma să fim preluați de proprietarii pensiunii Obretin și transportați cu bărcile. Am ajuns acolo pe la trei și un sfert, ceea ce înseamnă că decizia de a renunța la cetatea antică a fost una bună.

Întrucât pentru toți trei era prima dată când ajungeam în Delta Dunării am căutat o cazare care pe lângă mese să includă și plimbări cu barca către principalele atracții. Am ales Pensiunea Obretin aflată între Mila 23 și Crișan, fiind în același timp pe malul Dunării cât și pe malul lacului Obretinul Mare de la care își trage numele.

Delta Dunării - Mila 23
Pelicani în libertate

După ce a venit toată lumea, am fost împărțiți în bărci și am luat drumul Deltei. Plimbarea până la pensiune prin păienjenișul de canale a durat circa o oră și jumătate. Edi a fost foarte fericit când a descoperit piscina și după ce ne-am cazat și am făcut un duș, am mers să o probăm.

Teoretic la ora 19 trebuia să fim toți la masă ca să putem pleca la ora 20 să admirăm apusul de soare din mijlocul lacului Obretinul Mare. Dar pentru că unii au mai întârziat prin camere, această plimbare a fost amânată pentru sâmbătă seara.

30 iulie – Sulina și Letea

Vineri dimineață am plecat cu toții la Sulina. Aici am fost lăsați timp de trei ore să ne plimbăm prin micuțul oraș-port și să mâncăm de prânz. Această masă nu este inclusă în pachetul turistic care conține practic o singură masă de prânz – cea de sâmbătă.

Din păcate, în acest oraș nu sunt prea multe de văzut sau de făcut. Unele obiective nu sunt deschise publicului, altele sunt închise temporar pentru reabilitare. Poate nu ar strica dacă ar exista un tur ghidat al orașului.

În fine, cele trei ore de libertate au trecut repede și am pornit mai departe spre Letea unde am ajuns pe la ora 16. Aici am fost preluați de niște camionete de „safari” amenajate cu bănci în partea din spate care ne-au plimbat prin sat, apoi prin pădure și câmpie, pe lângă cai, până la dunele de nisip. Am revenit la bărci și ne-am întors la pensiune.

Delta Dunării - Caii de la Letea
Caii de la Letea

31 iulie – Delta Dunării: un paradis pentru păsări

Delta Dunării
Delta Dunării

Dimineața zilei de sâmbără a fost rezervată plimbării prin deltă pentru a observa cormoranii lui Daea, pelicanii și alte zburătoare pe care nu le știu după nume. Tot cu această ocazie am vizitat și Mănăstirea Stipoc (Schitul Sfântul Atanasie). Am revenit la pensiune pentru prânz, iar după masă fiecare a putu face ce vrea și majoritatea am ales piscina. Seara, de la 8 am făcut plimbarea pe lac, amânată din prima zi.

Duminică a urmat plecarea la ora 10.30 spre Tulcea și apoi drum spre casă. Aici aș vrea doar să menționez că taxa (11 lei) pentru podul de la Giurgeni se poate plăti și cu cardul.

Delta Dunării - Apus de soare
Apus de soare

Despre mâncare

Îmi plac icrele și peștele fără oase sau mai bine zis până dau de ele. Am plecat în deltă conștient că voi avea de luptat cu toate formele de oase, totuși hotărât să încerc toate felurile de pește pe care le voi avea în față. Pentru că, nu-i așa, „dacă ar trebui să fii la Roma, trăiește la modul roman; dacă trebuie să te afli în altă parte, trăiește așa cum fac cei de acolo.” Am mâncat peşte cât pentru un an întreg. Noroc că pentru Edi am anunţat de la început că nu mănâncă peşte şi a primit alte preparate. Exceptând micul dejun unde s-au servit produsele clasice pentru un bufet suedez, toate celelalte mese au fost pe bază de peşte.

Aproape fiecare masă a inclus ciorbă/borş, un fel principal şi un desert. Aş remarca borşul pescăresc din prima seară cu o mare varietate de peşte. Dar ce a fost mai interesant a fost modul de servire: peştele cu o parte din legume pe un platou şi zeama în supieră. La fiecare masă au fost alte ciorbe şi alt fel principal. Nu mă întrebaţi ce soiuri de peşte am mâncat, căci nu ştiu să îi diferenţiez: peşte! Exceptând chifteluţele de peşte din ultima seară, restul preparatelor au fost excelente. Şi pentru că peştele merge cel mai bine cu usturoi, mujdeiul a fost nelipsit şi foarte, foarte bun: cremos şi iute.

Delta Dunării e ceva unic, ceva ce merită văzut măcar o dată în viaţă.

Dacă ți-a plăcut acest articol, nu uita să îi dai un LIKE și să-l distribui pe reţelele sociale. De asemenea pentru a vedea și următoarele mele postări apreciază pagina de Facebook sau abonează-te la notificări. Mulțumesc!

cartepedia.ro
Comentează cu Facebook

Vlad Robert Lutic

Blogger, scriitor, jurnalist.

0 comentarii

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Avatar placeholder

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Lutyk.ro is using WP-Gravatar