„Ravensbrück” – Germaine Tillion [mini recenzie]

Am cumpărat și citit cartea „Ravensbrück” de Germaine Tillion pentru simplul motiv că bunica mea, Nadejda/Nadia Stiers, a fost închisă în acest lagăr. Nu am înţeles niciodată de ce este folosit termenul de „internat” când se face referire la sechestrarea în lagărele de muncă sau de exterminare naziste.

Ravensbrück – lagăr de muncă

Din „fericire” pentru bunica mea, Ravensbruck nu a fost un lagăr de exterminare ci unul de muncă. Majoritatea femeilor închise aici erau prizoniere politice sau de drept comun. Am folosit termenul „fericire” deşi nu e tocmai potrivit aici deoarece bunica mea, pe lângă apartenenţa politică indezirabilă era şi evreică.

Am sperat să găsesc în această carte o referire cât de mică la bunica mea şi de asemenea am vrut să aflu mai multe despre ce a trăit ea în acel iad. Nu era un subiect despre care să vrea să vorbească şi, oricum, eram copil când a murit.

Deşi lucrarea este interesantă a reprezentat o dezamăgire pentru mine. Mă aşteptam la o carte în care autoarea să prezinte memoriile din lagăr dar este mai degrabă o carte care prezintă perioada de după război şi încercările de a identifica vinovaţii şi motivele lor sau de a vorbi cu victimele încarcerării pentru a reface exact firul evenimentelor în condiţiile în care nemţii au avut grijă să distrugă cea mai mare parte a documentelor. Este mai degrabă o lucrare statistică demnă de rechizitoriul împotriva conducerii lagărului şi a gardienelor. Conţine puţine amintiri personale din dentenţie, puţine nume de prizoniere, dar multe detalii despre torţionari.

Un alt aspect care nu mi-a plăcut a fost reprezentat de faptul că unele (destul de multe) dintre notele de subsol fac trimitere către aceeaşi carte, dar undeva peste câteva zeci de pagini.

Goodreads şi alte mărunţişuri

În ciuda aspectelor neplăcute semnalate mai sus i-am acordat totuşi trei stele.

Având în vedere că au trecut peste 40 de ani de la apariţia cărţii (1979 – Editura Politică) ea mai este disponibilă doar în anticariate.