Pe 3 mai, a doua zi de Paști, am zis să scoatem mielul din noi la plimbare. Fiind nouă persoane, ne-am urcat de la Urziceni în două mașini și am plecat să vedem Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari și Babele de la Ulmet (Trovanții).
Vulcanii Noroioși
Pe drum, ploaia amenința să ne dea peste cap planurile de plimbare. Am avut totuși noroc și am avut parte doar de câțiva stropi. Am ajuns pe la 10.30 și erau deja destule mașini parcate, însă nu a fost o problemă unde să lăsăm mașinile. Față de ultima dată când am fost acolo, au apărut parcări amenajate cu plată și gratuite, restaurante și un hotel. La intrare se formase deja o coadă mică pentru bilete. Acestea erau: 4 lei/adult, 2 lei/student și 1 leu pentru elev.
Înăuntru aceeași priveliște selenară arhicunoscută. Însă parcă erau mai puțini vulcani activi. Ceea ce ne-a surprins a fost numărul mare de turiști.

Pe măsură ce trecea timpul, se aglomera. Unii purtau masca regulamentar, alții sub bărbie, în timp ce unii nu aveau deloc. În jurul vulcaniilor nu mai ținea nimeni cont de distanțarea fizică. Când am ieșit, erau mașini oprite peste tot, iar strada era un furnicar de oameni și de autoturisme. Ne-am strecurat prin aglomerație și am plecat mai departe.

Babele de la Ulmet
Deși distanța nu e mare, din cauza drumului șerpuit ce se strecoară prin satele din munții Buzăului, e nevoie de aproximativ o oră pentru a ajunge la Babele de la Ulmet. Cu excepția ultimilor 5 km, drumul e OK. Când am ajuns noi aici ploua cu găleata, așa că am mai stat cam 10-15 min. în mașini întrebându-ne dacă se ne întoarcem sau să urcăm. La intrarea în sat veți găsi o mică parcare și un indicator care spune că până la Trovanți mai sunt 400m. În realitate, aceea e distanța de drum asfaltat până la locul de unde începe poteca. În centrul satului, o mică intersecție a fost transformată cu sau fără voia autorităților în parcare.
Până aici poate urca orice mașină dar locul este în pantă și foarte înghesuit. Așa că dacă nu vreți să aveți o surpriză neplăcută din partea cuiva care nu a reușit să stăpânească mașina la plecarea din rampă, mai bine o lăsați jos. Cei cu mașini de teren se pot încumeta să mai urce câteva sute de metri pe drumul de țară.

De aici mai aveți 750 de metri până sus. Deși distanța e scurtă, traseul e destul de abrupt și se parcurge greu. Nu vă așteptați să îl parcurgeți în câteva minute.

Când veți întâlni primul trovant, o babă singuratică în mijlocul poienii veți ști că vă apropiați de jumătatea traseului sau de finalul lui. Depinde cât de multă energie aveți și de cât de mult vreți să explorați. Aici găsiți niște băncuțe amenajate pentru picnic și în apropiere sunt scările care vă vor duce pe platoul cu Babele de la Ulmet.


Tot mai sus către creste
Dacă ați terminat resursele de energie vă puteți opri aici, deoarece cea mai mare parte a „pietrelor vii” cum sunt numite în popor se află aici. Dacă aveți „baterii Duracell” puteți să continuați ascensiunea. De altfel, e și păcat dacă tot ați bătut drumul până aici. După câteva minute veți întâlni acest indicator:

Am reușit să identificăm balena, dar delfinul cred că era plecat la plimbare. Nu avea chef de ședințe foto. Nu am să pun poze cu cașalotul deoarece nu au ieșit prea bine.
Doar 50 de metri mai departe se află o coloană ruptă în bucăți. Teoretic aici se termină traseul. Totuși pe ultimul indicator cineva a scris cu pixul că traseul mai durează 30 de minute. Și într-adevăr poteca se continuă dincolo de coloană. Dar cum doar o parte dintre noi am continuat ascensiunea, a trebuit să facem cale întoarsă ca să ne regrupăm.

Am coborât înapoi la mașini și am pornit spre Urziceni. Am mai făcut o singură oprire pe drum, în Sătuc pentru a cumpăra cârnați de Pleșcoi și babic.
Asta a fost povestea plimbării din județul Buzău în care am văzut Vulcanii Noroioși și Babele de la Ulmet.
Dacă ți-a plăcut acest articol, nu uita să îi dai un LIKE și să-l distribui pe reţelele sociale. De asemenea pentru a vedea și următoarele mele postări apreciază pagina de Facebook sau abonează-te la notificări. Mulțumesc!

0 comentarii