Trenul galben fara cai
face grevă că n-are mălai

După modelul lui Geoană care s-a culcat preşedinte şi s-a trezit şomer, eu m-am culcat cu un Rădoi antrenorul echipei naţionale a României care a câştigat aseară meciul cu Macedonia de Nord şi m-am trezit cu altul, cel de la metroul bucureştean care face grevă, cică spontană. Nu ştiu de ce, dar această ştire mi-a adus aminte de şlagărul Angelei Similea: Trenul galben fara cai.

Unii dintre voi poate îşi mai amintesc de liderii sindicali din anii ’90 care scoteau sute de mii de oameni în stradă şi care dărâmau guverne. Unii au intrat în politică (vezi Victor Ciorbea sau Miron Mitrea), alţii s-au apucat de afaceri. Majoritatea au înţeles că vremea marilor mitinguri sindicale a trecut şi că nu mai e loc de şantaj. Unul dintre ultimii mohicani ai luptei sindicale postdecembriste este liderul USLM, Ion Rădoi.

Ion Rădoi – capo di tutti capi

Trenul galben fara cai - Ion Rădoi
Sursă foto: ziaristii.com

Încă de la finalul mileniului trecut, gura lumii (cea pe care nici pământul nu o astupă) spunea despre Ion Rădoi că s-a instaurat ca un cap mafiot în Metrorex. Se spunea atunci, incluziv printre ziarişti că nimic nu mişcă la Metrou fără aprobarea liderului de sindicat. Oamenii spuneau că nici măcar o femeie de serviciu nu se putea angaja acolo fără aprobare de la acest Hoffa dâmboviţean. Şi evident OK-ul nu era gratuit.

Ca aproape toți ceilalți lideri de sindicat, Ion Rădoi nu a rezistat tentației de a rămâne doar lider sindical. A intrat în politică, obținând un mandat de deputat pe listele PSD și nu a stat departe nici de afaceri. Doar că afacerile le-a făcut cu banii sindicatului, căpușând Metrorex. Acum, la Ministerul Transporturilor și la Metrorex nu mai sunt oamenii de paie ai PSD. Asta înseamnă că buticarii lui Rădoi nu mai pot rămâne pe loc. De fapt ei nu mai puteau funcționa încă din 2018 când a încetat contractul, dar pentru că nu a existat cineva care să aibă curajul să pună piciorul în prag, au mers pe burtă.

Acum că li se cere să plece, surpriză! Sindicaliștii de la metrou fac grevă. Și nu oricum: încălcând legea care îi obligă să asigure funcționarea Metrorex la o anumită capacitate. La prima vedere acest protest pare unul al buticarilor. Evident, membri de sindicat căci altfel nu primeau buticul, sau angajați Metrorex, neamuri cu buticarii.

600

Nici sindicalismul nu mai e ce a fost. În urmă cu 30 de ani dacă un sindicat pornea o demonstrație, imediat era sprijinit de toate celelalte sindicate. Oamenii credeau în forța sindicatelor, se înscriau și cotizau. Aceea încredere că sunt reprezentați a dispărut (în mare parte din vina liderilor care s-au îmbogățit), oamenii s-au retras și au preferat să facă altceva cu banii. Și astfel, astăzi în locul miilor de manifestanți din anii ’90 avem doar 600 care blochează liniile. Și măcar de s-ar compara cu cei 300 de la Termopile, dar sindicaliștii au avut putere datorită numărului mare, nu datorită curajului ieșit din comun.

În ’90 erau puţine maşini, iar lumea mergea mult cu transportul în comun, inclusiv cu metroul. În acest context, sindicatele din acest domeniu aveau o foarte mare putere. O grevă la metrou paraliza complet oraşul. Paradoxal, deşi numărul de călători cu metroul a crescut, dependenţa oraşului de Metrorex a scăzut. STB-ul are mai multe mijloace de transport, iar bucureştenii au muuult mai multe maşini. Atât de multe încât oamenii au început să folosească ride sharing pentru a reduce traficul şi poluarea. La toate astea se adaugă şi pandemia de COVID19 care a redus drastic numărul de călători: copiii şi studenţii învaţă on-line, mulţi angajaţi lucrează de acasă, iar dintre cei care merg fizic la serviciu mulţi merg cu maşina personală pentru a evita îmbolnăvirea.

Tot acest amestec a dus la un moment foarte prost pentru o astfel de acțiune sindicală și cred că va duce la dispariția lui Rădoi din lumea sindicală. Mă aștept să se facă dosare penale și să se acorde multe amenzi.

Pentru că am început acest post într-o notă nostalgică, voi termina la fel, cu o anecdotă veche.

Un om al muncii, pe nume Ion Pendulă, impotent fiind, face următoarea petiție la fisc:
"Subsemnatul, Ion Pendulă,
Om al muncii fără p**ă,
Cer să nu plătesc tribut,
Pentru că nu pot sa f*t!!!"

Vine promt și răspunsul de la fisc:
"Dragă domnule Pendulă,
Om al muncii fără p**ă,
Cât există deget, limbă,
Legea țării nu se schimbă!!!"
Categorii: Diverse

Vlad Robert M. Lutic

Blogger, scriitor, jurnalist.

0 comentarii

Lasă un răspuns

Substituent avatar

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Lutyk.ro is using WP-Gravatar