[Mini recenzie] Willy Breinholst – Manual pentru taţi

Este o cărticică publicată în România în 1969 şi nu am găsit pe net nicio referinţă la o a doua ediţie, de dată mai recentă. Aşa că dacă vrei să o citeşti trebuie să o cauţi prin anticariate. Cu o notă foarte uşoară de misoginism, dar care are savoarea lui, autorul prezintă câteva sfaturi vesele pentru cei care devin pentru prima oară tătici. Structurată în 14 lecţii, cartea prezintă cu mult umor situaţia şi trăirile viitorului părinte încă din timpul sarcinii. Având în vedere formatul mic al cărţii, cele 128 de pagini pline de umor se citesc pe nerăsuflate. 

Mie mi-a plăcut şi consider că este o satiră bine scrisă la adreasa taţilor. Chiar mi-a părut rău că a fost aşa scurtă. Am acordat 4 stele pe site-ul Goodreads. 

Chiar dacă introducerea cărţii nu exemplifică decât într-o foarte mică măsură ceea ce urmează, cartea este mult prea mică pentru a cita una dintre cele 14 lecţii. 

Cuvânt înainte

Astăzi, bărbatul a început să lupte pe toate fronturile pentru a-și cuceri egalitatea în drepturi. I s-au îngăduit ici-acolo cîteva mici succese, însă în domeniul cel mai important se găsește încă într-o inferioritate lipsită de nădejde. De cînd Wilhelm Busch a rostit maxima – trădătoare pentru întreaga stirpe bărbătească – ”A deveni tată nu e greu”, de atunci rolul viitorului tată și al celui tînăr e nesocotit într-un chip rușinos.

Mult mai rău este însă că bietul tată în devenire e lăsat pradă unei iremediabile lipse de experiență. În vreme ce duzini de cărți oferă viitoarelor ca și tinerelor mame sfaturile cele mai precise, în timp ce ”doamna Sibylle”, ”înțeleapta tanti Elfriede”, ba chiar ”bătrînul medic de casă” împart în numeroase ziare, din tezaurul unor bogate experiențe, sfaturi, mîngîieri și ajutor, bietul tată este lăsat singur și fără nici un sprijin, atît în perioada grea a sarcinii, la naștere, ca și în timpul primilor ani de viață ai copilului.

Acest manual pentru bărbații care vor să devină tați umple, așadar una dintre lacunele cele mai importante ale literaturii universale. Autorul nu intenționează totuși să aducă vreun prejudiciu rolului mamei. El este conștient că, fără mame, aproape toți copiii, de cele mai multe ori încă înainte de a putea vedea lumina soarelui, ar pieri în nisip sau ar fi luați de vînt.

Pentru binevoitoarea revizie a manuscrisului – cu degete murdare, folosind cu toată silința creioanelor colorate, precum și conținutul ceștii de cacao, pe care l-a vărsat pe capitolele 5, 6 și pe începutul Sfîrșitului – aduc cele mai cordiale mulțumiri fiului meu, Dr. Peter Breinholst.

Willy Breinholst

Tată cu diplomă