După cum, sunt sigur, știți, până nu demult, dorința cea mai arzătoare a oamenilor simpli, a țăranilor, era să aibă pământul lor. Doreau terenul lor pe care să își facă o casă, să crească animale și să planteze cele necesare traiului de zi cu zi. După cel de-al doilea război mondial, când au venit comuniștii la putere, aceștia au colectivizat totul, de cele mai multe ori forțat. Astfel, oamenii au rămas iar fără pământ și au migrat către oraș. Timp de aproape 40 de ani nu a mai cerut nimeni pământ de frică să nu îl primească sub forma de 2 metri deasupra capacului de la sicriu. 
A venit însă revoluția din 1989 și cererea de pământ a renăscut. Au apărut legi privind fondul funciar și retrocedarea imobilelor către foștii proprietari. Înverșunarea pentru terenuri era uriașă și pentru că românul era obișnuit să facă haz de necaz apăruseră chiar și bancuri pe acestă temă:

ATENȚIUNE! ATENȚIUNE!

Se dă pământul înapoi!
Cei care nu sunt acasă, li se lasă pământul la poartă!

În ciuda tuturor acestor visuri funciare, există bucăți de pământ pe care statul vrea să le dea dar nu se înghesuie nimeni să le ia. Despre ce e vorba? Despre terenul de sub blocurile comuniste. Fiecărui apartament îi revine o cotă parte din terenul de sub bloc, în general cca. 10m2. Înainte de revoluție totul era al statului așa că nu își bătea nimeni capul cu terenul de sub bloc.

Ulterior însă, oamenii au cumpărat apartamentele în care stăteau și prin Legea 18/1991 privind fondul funciar s-a legiferat ca acele persoane care și-au cumpărat apartamentele să primească gratuit și terenul aferent prin ordin de prefect. Tot ce trebuia să facă un proprietar era să facă o cerere la primărie la care atașa contractul de vânzare-cumpărare, dovada achitării și un certificat fiscal. Toți cei care sunt proprietarii unor apartamente „comuniste” au dreptul la acel teren în proprietate.

Te-ai fi așteptat ca lumea să de buluc să primească pământul gratis, mai ceva ca la magazin când sunt tigăi la promoție. Ei bine, nu e chiar așa. Cea mai mare parte a acestor terenuri au rămas ale statului deoarece cetățenii fie nu știu că au acest drept, fie nu îi interesează. Zic că nu au ce face cu palma aia de pământ, de ce să mai plătească impozit și pentru ea. Dar ei oricum plătesc pentru folosința acelui teren, iar dacă ar fi proprietari ar plăti cam tot atât.

Într-adevăr, atât timp cât blocul este în picioare nu ai ce face cu acea bucățică de pământ. El își arată însă valoarea dacă blocul pică, de exemplu la cutremur. Atunci nimeni nu va putea construi acolo fără ca tu să primești ceva la schimb, iar la valoarea pe care o au terenurile în marile orașe, în special în București, despăgubirea nu este de neglijat. Dacă adaugi și cei 20.000 € pe care îi primești pentru asigurarea obligatorie a locuinței, poți depăși mai ușor momentul de criză.

Cei care au cumpărat apartamente în blocuriconstruite după revoluție nu au această problemă sau nu ar trebui să o aibă deoarece ei au cumpărat cu tot cu teren. Ei trebuie doar să ceară la ANCPI un extras de carte funciară pentru informare referitor la teren pentru a verifica dacă a fost făcută intabularea dreptului de proprietate.

Voi sunteți proprietari au ba? Dacă nu, ce mai așteptați?

Sursă foto: buciumul.ro

ottobroker.ro%20
Comentează cu Facebook

Vlad Robert Lutic

Blogger, scriitor, jurnalist.

0 comentarii

Ai ceva de comentat? Atunci, ce mai aștepți?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Vlad Robert Lutic is using WP-Gravatar

%d blogeri au apreciat: