Vlad Lutic, autor: „Ne gândim din ce în ce mai puţin la trecut, deşi avem lucruri importante de învăţat de acolo”

Business-Style.ro a stat de vorbă cu Vlad Lutic, un român care și-a propus să afle mai multe despre arborele său genealogic, astfel acesta a scris o carte în domeniu pe care a denumit-o „În căutarea familiei pierdute”.

Autorul, Vlad Lutic, absolvent al Facultății de Administrație Publică din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative și al Masterului în Managementul Sectorului Public, la aceeași Universitate, a lucrat în presa scrisă și la Radio România Actualități, iar din 2001 lucrează la Administrația Prezidențială.

Am aflat și noi detalii și le relatăm în cele ce urmează, pentru pasionații de istorie dar și pentru cei care doresc să își facă arborele genealogic.

De unde ideea de a scrie o carte pe tema „În căutarea familiei pierdute”?

În adolescenţă am citit undeva o frază care mi-a rămas întipărită în minte: „Nimeni nu moare cu adevărat, atât timp cât cineva îşi aduce aminte de el”. Aceasta împreună cu faptul că mama mi-a spus că se pare că unele memorii şi jurnale ale părinţilor ei s-au rătăcit m-au făcut să adun toate informaţiile la un loc.

Bunicii mei erau născuţi fiecare în altă ţară, indiferent că ne referim la momentul naşterii sau la prezent: Imperiul Rus/R. Moldova, Belgia, Imperiul Austro-Ungar/Ucraina respectiv România. Părinţii mei au crescut, amândoi, fără tată ceea ce a însemnat anumite dificultăţi financiare suprapuse pe regimul comunist care nu permitea cu uşurinţă deplasările în afara graniţelor. Toate astea au făcut ca relaţiile cu rudele să se destrame şi informaţiile despre neamuri să se piardă.

Având toate aceste date, titlul „În căutarea familiei pierdute” a venit în mod natural.

Cine ar trebui să citească cartea?

Oricine. Cele descrise de bunicul meu în jurnalul său reprezintă încă o lecţie despre ororile celui de-al doilea război mondial, o lecţie pe care trebuie să o învăţăm cu toţii pentru ca aceste lucruri să nu se mai repete. Niciodată. Cei pasionaţi de istorie vor găsi informaţii din timpul războiului, cei care sunt pasionaţi de genealogie sau vor să îşi facă arborele genealogic vor găsi de asemenea informaţii, sper, interesante şi/sau folositoare.

Ce impact are o asemenea lectură asupra celor care doresc să își cunoască rădăcinile?

Sper să îi impulsioneze în demersul lor. Nu este o treabă uşoară, mai ales pentru cei cu rădăcini în teritoriile pierdute de România, dar este frumoasă.

Ce sfaturi le oferi celor care vor să îşi facă arborele genealogic?

În primul rând să se înarmeze cu răbdare, multă răbdare. În al doilea rând să îşi noteze toate informaţiile şi să încerce să obţină copii ale documentelor şi ale fotografiilor. Nu în ultimul rând să folosească un program sau un site specializat pentru genealogie. Pentru început recomand https://www.familysearch.org/ro/ deoarece este gratuit şi oferă acces la foarte multe documente din lumea largă.

Cum este văzută societatea de astăzi prin prisma autorului?

Datorită (sau din cauza, depinde cum vrei să priveşti lucrurile) tehnologiei totul se întâmplă „pe repede înainte”. Lumea nu mai are răbdare. Toţi vrem rezultatele ACUM. Ne gândim din ce în ce mai puţin la trecut, deşi avem lucruri importante de învăţat de acolo. Nu degeaba se spune: „cine nu îşi cunoaşte istoria este condamnat să o repete”.

Materialul este preluat de pe site-ul Business & Style unde a apărut în data de 3 august 2020.