Crosul Padurii 2013 – cum fu

Sub influenta paginilor citite din cartea Nascuti pentru a alerga unde Tarahumara participau pentru a doua oara la ultramaratonul de la Leadville, sambata seara am participat si eu la Crosul Padurii.
Am ajuns pe la 18:45 in zona liceului Sincai si pentru ca nu am gasit loc de parcare acolo am mers la Sala Polivalenta. Am lasat masina aici unde parcarea era goala si am pornit pe jos spre start. Am intalnit pe drum si cativa voluntari pe care ii stiam de la Semimaratonul International Bucuresti si care indrumau copiii care isi incepusera deja cursa.
Datorita socializarii off-line 😀 timpul parca a zburat si dintr-o data se face ora 8 si trebuie sa ne aliniem la start. Daca in mod normal ma asez undeva pe la coada plutonului de alergatori, acum, din vorba in vorba si printre stropii de ploaie nu am mai fost atent si m-am dus destul de in fata. Si luat de val am pornit destul de tare avand un ritm de 6,11min/km. Am simtit ca daca nu reduc ritmul sunt foarte mari sansele sa nu pot sa alerg pana la final si sa trebuiasca sa mai si merg. Asa ca mi-am ascultat corpul si am redus putin viteza. La punctul de hidratare am repetat tactica de la Maratonul Regal. In loc sa iau paharele cu isotonic si sa beau din mers (mai am pana sa reusesc sa beau din alergare) m-am oprit pe loc, am baut si cand am terminat am reinceput sa alerg. Si a fost super OK. Cu tot cu aceste opriri am reusit sa pastrez un ritm intre 7 si 7,30 min/km.
Pe ultima suta de metri am avut si ocazia unei intreceri de viteza cu nr. 307 din concurs. Multumesc, Alexandru Balan.
Pe o vreme perfecta pentru alergare, mi-am imbunatatit cu aceasta ocazie si timpul pe distanta de 10 km. Precedentul PB era de la prima mea cursa pe aceasta distanta, We Run Bucharest din 16 septembrie 2012, si era 1h18’00”. Acum cronometrul oficial a indicat un timp de 1h10’18”. Am terminat pe locul 229 din 254. Pentru mai multe rezultate gasiti clasamentul aici.
Desi nu am vazut nici un anunt oficial, din informatiile care apar pe surse (ca asa-i la moda) inteleg ca echipa Tei condusa de Andrei Rosu, din care am facut si eu parte a castiga intrecerea.
A fost un eveniment frumos si cu siguranta voi mai participa si la editiile urmatoare.

Garminul arata un timp mai mare pentru ca am uitat sa il opresc. 😀