(semi)Maratonul Regal – cum fu

Pe 10 mai am partipat la proba de semimaraton din cadrul Maratonului Regal. Avand in vedere ca in programul de pregatire cea mai lunga alergare a fost de 10 km, aceata participare (prima pe o asemenea distanta) se anunta extrem de grea. Problema nu era daca termin sau nu cursa, timpul limita fiind foarte generos (4h30′) ci sa termin sub 3 ore ca sa pot considera alergarea asta ca un antrenament pentru semimaratonul Bucuresti de duminica.
Si a fost super. Joi dimineata in drum spre serviciu am trecut pe la Federatia Romana de Atletism si mi-am luat kit-ul de participare. Seara mi-am pregatit tot ce imi trebuia pentru concurs. A doua zi imi pusesem telefonul sa sune la ora 6 ca sa am timp sa mananc de dimineata, dar la 5.30 eram deja in picioare. Am mancat cateva felii de paine graham cu unt si cu mezel, m-am mai invartit prin casa ca un leu in cusca si pe la 7:15-7:20 eram in fata Palatului Elisabeta. La ora 8 in prezenta Altetei sale, Principele Nicolae, noi concurentii am cantat imnul Romaniei si apoi am purces la alergat.
Dimineata pe racoare, o placere sa alergi. Si chiar mai incolo cand soarele incepe sa arda, Herastraul are destui copaci pe malurile lacului care sa te ascunda la umbra. Planul era sa ma tin undeva pe la 145-150 bpm si cu un ritm care sa nu scada sub 8min/km. Si planul a functionat doar pe jumatate. Pulsul a sarit imediat intre 155-160bpm si acolo a ramas in cea mai mare parte a timpului dar a fost ok si asa. Dar lasand la o parte pauzele de alimentare si adapare am reusit ca in primii 15km sa pastrez un pace de cca. 7’30″/km cu pulsul mentionat mai devreme.
La primul punct de hidratare am luat un pahar din zbor cu apa. Nasoala. Putin carbogazificata si cu un gust ciudat, salciu. Noroc ca am avut o bomboana Halls cu miere ca sa imi treaca setea si sa schimb gustul nasol din gura. La urmatoarele puncte am evitat apa si am luat doar cate 2 pahare de Isostar si fructe. Si cateva patratele de glucoza cu care venisem de acasa :D.
Daca in de obicei orice urcare, oricat de scurta si de usoara ma rupe, acum am trecut surprinzator de usor peste denivelarile de teren de pe traseu.
Intre km 15 si 16 am inceput sa simt lipsa alergarilor mai lungi de 10 km din perioada de antrenament. Pulsul a sarit spre 170 iar picioarele nu mai raspundeau la comenzi. Desi incercam sa alerg in acelasi ritm de pana atunci nu reuseam deloc sa mai accelerez si am ramas undeva pe 8’35″/km. Ultimii 2 km mai mult am mers decat am alergat, sau cel putin asta era impresia mea. Si poate ca as fi mers mai mult daca nu il aveam pe admirabilul Moșion sa imi sufle in ceafa. Multumesc!
Am terminat in 2h49’06” (timpul oficial) adica in baremul autoimpus, pe locul 110 din 120 la general si 86 din 93 la masculin.
Acum, luni, dupa doua zile cu febra musculara sunt OK si abia astept seara ca sa ies sa fac 5 km de alergare usoara.
Cam asta fu participarea la primul semimaraton din cariera mea de sportiv amator la categoria elefant. Asa cum am anuntat si in calendarul competitional pentru 2013 urmeaza Semimaratornul Bucuresti – Petrom de pe 19 mai. Un avantaj al traseului de duminica il reprezinta faptul ca pana la km 16-17 e perfect plat, prima si singura urcare fiind la intrarea pe Calea Victoriei. Iar la dezavantaje trecem caldura deoarece cursa incepe la ora 9:20 cand deja soarele incepe sa arda si lipsa umbrei pe traseu.

„Sunt fericit si ma simt bine …”