La cateva zile dupa semiMaratonul Regal am fugit iar 21 km. Asa cum spuneam si in postul precedent acest semi are un foarte mare avantaj din punctul meu de vedere: nu are denivelari, singura urcare fiind la km 15,5 pe Calea Victoriei. Dar a exista si un mare dezavantaj: lipsa zonelor cu umbra in conditiile in care la ora startului erau deja 23°.
Am ajuns pe la 9 fara 20 de minute in Piata Constitutiei. O vizita pe la cortul de inscrieri pentru a incerca sa schimb tricoul Hospice cu unul mai mare si o coada la WC au facut ca timpul sa treaca pe nesimtite. La 9 si 15 intram pe culoarul de start si dupa cateva vorbe schimbate cu alti alergatori am pornit sa alergam.
Primii 2 km au fost OK. Apoi am inceput sa simt ca imi e din ce in ce mai greu sa alerg. Pe la km 4,5 simteam ca ma tai precum maioneza. Nu reuseam sa imi reglez respiratia si apareau si primele dureri la muschii „pulpelor superioare”. Beam apa si in secunda imediat urmatoare simteam cum mi se usuca gura din cauza aerului din ce in ce mai fierbinte pe care il respiram. Dupa Isostarul si portocalele de la km 5 am mai prins ceva curaj si am resit sa continui sa alerg cam 2km cand durerile musculare au devenit din ce in ce mai puternice si a trebuit sa alternez alergatul cu mersul. In turul Arenei Nationale cand perioadele de mers incepeau sa se lungeasca in dauna alergarii au inceput sa apara si gandurile negre legate de abandon. Si ca sa le alung ma puneam iar pe alergat. Pe la km 15 m-am trezit si cu o durere la genunchiul drept care aparea si disparea atat in alergare cat si in mers.
Cu toata lentoarea mea, am depasit cativa oameni pe traseu si cu care pret de cateva minute am schimbat cateva cuvinte si vreau sa le multumesc pentru companie si incurajari: Nicu care avea o problema la genunchi in urma Maratonului de la Madrid, un francez din Lyon cu care m-am conversat pe Calea Victoriei (merci monsieur Gerard Glanger) si care a terminat dupa mine in clasamentul oficial. Si a mai fost un tip care a terminat si cu care am mers/alergat de pe la intersectia cu Schitu Magureanu pana la ultimul punct de hidratare de la km 20 si care cred ca a terminat intre mine si domnul Glanger dar care isi pierduse chipul asa nu apare in clasament.
Imi pare rau ca nu am mai prins medalie. Inteleg ca au fost si altii care au terminat in timpul regulamentar de 3 ore care nu au mai apucat medalii. Chiar daca am depasit timpul limita de 3 ore sper sa primesc totusi si eu una prin posta. Cu sau fara medalie, per total eu ma declar multumit. Este al doilea semimaraton din viata mea alergat la doar 9 zile distanta de primul. Si avand in vedere caldura criminala de astazi sunt bucuros ca am reusit sa termin.
Ce am (re)invatat din aceasta cursa? Pai in primul rand ca trebuie sa imi reevaluez conditia fizica si sa nu o mai supraapreciez. Sunt convins ca pe langa caldura un alt motiv pentru cursa proasta pe care am facut-o duminica este nerecuperarea completa dupa semimaratonul Regal de pe 10 mai. M-am dat viteaz, ca eu fac 2 semimaratoane in doar 9 zile, dar organismul meu a zis PAS. Mai am mult de tras pana sa ajung la astfel de performante.
In al doilea rand mi-am reamintit ca nu suport caldura nici macar in reapus. Si pentru a ma obisnui sa fac efort si in astfel de conditii vara asta o sa incerc sa ies sa alerg dupa amiaza cand e caldura mai mare. Si pentru ca de multe ori „cui pe cui scoate” si pentru ca doresc sa imi depasesc propriile limite, vreau sa ajung peste 2-3 ani sa alerg la maratonul din Sahara.
In al treilea rand am invatat ca trebuie sa ma tin mai bine de planul de antrenament si sa nu mai sar peste antrenamente 😉

Cam asta a fost pe scurt povestea unui esec, dar nu a unui abandon.

Dacă ți-a plăcut acest articol, nu uita să îi dai un LIKE și să-l distribui pe reţelele sociale. De asemenea pentru a vedea și următoarele mele postări apreciază pagina de Facebook sau abonează-te la notificări. Mulțumesc!

libris.ro

Vlad Robert M. Lutic

Blogger, scriitor, jurnalist.

12 comentarii

Mihai VoineaNo Gravatar · 21 mai 2013 la 8:55 PM

Te salut, vreau doar sa iti spun ca imi plac notele astea de jurnal ale tale dupa curse. Tine-te de treaba. Eu sunt mult mai slab ca tine si am avut probleme cu caldura, toata lumea a avut. Pentru mine a fost primul semimaraton. Poate ne vedem la toamna la maraton!

    LutykNo Gravatar · 22 mai 2013 la 11:04 AM

    Multumesc. Tu ce ai facut la semi? Am intrebat si la tine pe blog dar nu a aparut comentariul.
    Africanii nu cred ca au avut probleme cu caldura. Ei ar fi avut, poate, probleme daca gradele erau cu minus. :))
    In mod sigur in toamna vreau sa alerg maratonul. Si pana atunci un semi la Transmaraton.

Dragos CiobanuNo Gravatar · 21 mai 2013 la 8:24 PM

Vlad, nu exista esecuri, ci doar lectii noi invatate. SI faptul ca nu ai abandonat in conditiile durerii de genunchi si a caldurii infernale transforma acest finish intr-o reusita.
Mult succes si ne vedem la cursele urmatoare 🙂

    LutykNo Gravatar · 22 mai 2013 la 11:01 AM

    Din esecuri invatam. Din succese mai putin.

Florin ChindeaNo Gravatar · 21 mai 2013 la 5:49 PM

Felicitări! Nu e nici un eşec! Puţini oameni cu greutatea ta sunt capabili să înfrunte un astfel de chin ;)! Faptul că ai alergat cele două semimaratoane la 9 zile, dintre care unul pe o căldură criminală, reprezintă o reuşită!
Sfatul meu ar fi să încerci să slăbeşti cât de mult este sănătos pentru înălţimea ta! În felul ăla vei uşura impactul asupra articulaţiilor şi vei avea un consum de energie redus!
Fă-ţi o disciplină alimentară combinată cu alergări şi ţine-te de ea!
Calculează-ţi aici BMI-ul şi încearcă să te apropii cât mai mult de 18,5 fără să scazi sub: http://www.nhlbi.nih.gov/guidelines/obesity/BMI/bmi-m.htm

    LutykNo Gravatar · 22 mai 2013 la 10:59 AM

    Multumesc. Avand in vedere ca imi propusesem sa termin in mai putin de 3 ore ba chiar sa imi imbunatatesc timpul de la Regal il consider un esec. Si totusi nu sunt suparat ci din contra sunt bucuros caci am reusit sa termin.

      homosapienboneNo Gravatar · 23 mai 2013 la 11:57 AM

      Din punctul meu de vedere, esti un invingator. Eu una, abia am reusit sa termin cei 10 km, sper ca pe viitor sa imi imbunatatesc performanta. Si niciodata nu consider lucrurile acestea drept un esec-ci mai degraba sunt stadiile care te antreneaza pt viitor sa fii mai bun si sa-ti formezi o strategie. Din orice cursa tragi niste concluzii-ce puteai face sa-ti imbunatatesti timpul, etc. Acestea te pregatesc pentru urmatoarele etape care, poate, unele ti se vor parea mai grele, altele mai usoare.

Maratonul International Bucuresti 2013 – cum fu | Elucubratii in pas de … alergare · 8 octombrie 2013 la 4:07 PM

[…] să-mi caut locul în ţarcul de la start. Am avut aceeaşi nelămurire ca şi în primăvară la Semimaratonul Bucureşti. Venind dinspre start către coada culoarului, panourile afişau începutul sau sfârşitul […]

Alerg pentru Hospice · 17 iunie 2013 la 10:37 AM

[…] inceput sa alerg pentru Hospice Casa Sperantei. Intr-o prima etapa am alergat sub egida Hospice la Semimaratonul International Bucuresti. Din pacate nici in planul sportiv si nici in ceea ce priveste strangerea de fonduri nu a iesit asa […]

Crosul Padurii 2013 – cum fu · 11 iunie 2013 la 1:48 PM

[…] si am pornit pe jos spre start. Am intalnit pe drum si cativa voluntari pe care ii stiam de la Semimaratonul International Bucuresti si care indrumau copiii care isi incepusera deja cursa. Datorita socializarii off-line timpul […]

De la 0 la 21. Si numaratoarea continua. · 29 mai 2013 la 1:01 PM

[…] de 5km (Running brains & Crosul Loteriei Romane), una de 10 km, 2 semimaratoane (Regal & PBIHM) si mai multe participari la alergarea in grup organizata de cei de la Nike si care are cca. 7 km. […]

Lasă un răspuns

Substituent avatar

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Lutyk.ro is using WP-Gravatar