De la 0 la 21. Si numaratoarea continua.

In urma cu aproape un an anuntam aici ca ma apuc de alergat si ca vreau sa alerg un maraton adica 42,2 km. Speram atunci ca voi reusi sa dau jos surplusul de kg si sa alerg un maraton pana la sfarsitul anului 2012. Nu a fost sa fie asa. Si poate ca e mai bine. Poate ca as fi putut trage mai tare la antrenamente dar riscam sa imi distrug articulatiile si sa nu mai pot alerga. Am preferat sa ma grabesc incet.
Acum dupa fix un an bilantul arata cam asa: 1 cursa de 3,6 km, 2 curse de 5km (Running brains & Crosul Loteriei Romane), una de 10 km, 2 semimaratoane (Regal & PBIHM) si mai multe participari la alergarea in grup organizata de cei de la Nike si care are cca. 7 km. 4 medalii din care 1 primita la finalul cursei, 1 surpriza primita pe semnatura la cateva zeci de minute dupa cursa si 2 primite prin posta (de fapt cea de la PBIHM inca se lasa asteptata).
Tinta principala ramane in continuare maratonul. Am inceput sa alerg tocmai pentru a experimenta alergarea unui maraton. Pentru a vedea daca o pot face in conditiile plecarii la drum cu un gabarit depasit si cu o conditie fizica sublima dar care lipsea cu desavarsire. Slabitul nu a facut parte din motivele pentru care am inceput sa alerg. In schimb am vrut sa alerg pentru a putea sa manac in continuare tot ce vreau fara sa ma mai ingras. Scaderea in greutate a venit ca bonus si a devenit ulterior un obiectiv. Poate ca puteam slabi mai mult dar nu am tinut nici un regim alimentar. Modificarile alimentatiei eu fost, zic eu, minime: am inlocuit painea alba cu graham, am inceput sa mananc la pranz (pateuri, covrigi, strudele etc.) pentru a nu mai baga frigiderul in doliu seara si cel mai important nu am mai mancat dupa orele 6-7 seara.
Am pornit de la 0 km. Nu poti alerga pe canapea, decat cel mult in vis. Si cum alergatul in vis, pe canapeaua din fata tembelizorului, ingrasa am pornit la drum cu un surplus de bagaj, depasind limita maxima admisa. Aveam 111,5 kg si dupa 100 m de alergare simteam ca raman fara aer. Dupa ce m-am ingrasat 5 kg cu ocazia sarbatorilor de iarna acum am ajuns la 98 kg si termin un semimaraton adica 21km. Pentru unii care alearga maratoane, ultramaratoane sau paritcipa la concursuri gen Ironman poate parea putin. Un antrenament de duminica sau nici macar atat. Dar pentru mine reprezinta un salt urias: de la 0 la 21 de km.
Apropo de IRONMAN, imi propun ca in iunie 2015 sa particip la IRONMAN NICE. Principalul impediment nu o sa fie antrenamentul ci o sa fie de natura financiara: o gramada de bani pentru abonamente la bazinul de inot, biciclete scumpe, taxa mare. Dar o sa gasesc eu o modalitate de a depasi aceasta problema. Poate gasesc un sponsor. Nu stiu cum sa fac asta, dar voi invata. 😀
Pana acum am facut 189 de alergari, care inseamna 570km facuti in cca. 78 de ore. Nu a contat ca era vant, ploaie, ninsoare sau caldura sufocanta. Uneori nu aveam nici un chef sa mai ies din casa. Nu degeaba se spune ca atunci cand alergi cel mai greu nu e alergatul in sine ci sa iesi din casa. Neavand incaltari adecvate alergarii pe gheata am evitat totusi sa alerg in zilele in care trotuarele si aleile parcului erau transformate in patinoare.
Pentru mine, inca, nu conteaza viteza cu care alerg. Mai important e sa continui sa slabesc pentru a reduce presiunea asupra articulatiilor si sa imi cresc rezistenta la efort. Am timp in urmatorii 70 de ani sa cresc si viteza.
A fost greu, dar frumos. A meritat. Merita. Si cu fiecare antrenament devine mai usor. Si eu devin mai usor. 😉 Ma misc mai usor, respir mai usor, numai obosesc asa de repede, ma simt din ce in ce mai bine din toate punctele de vedere.
Si numaratoarea continua. 22, 23, 24 … 42!
Multumesc Andrei Rosu si Adrian Soare pentru impulsul de a ma apuca de alergat.