Alergarea, incotro?

Cu aproximativ 5 luni în urmă, luam decizia să încep să alerg. Citeam de ceva vreme blogul lui Andrei Roşu dar declicul a fost anunţul lui Adrian Soare că o să participe la Maratonul Internaţional Bucureşti. Şi am zis că vreau şi eu. Dar, aproape imediat, mi-am dat seama că pe 7 octombrie când urma să aibă loc evenimentul eu nu eram în ţară, având luate biletele pentru concediul la Barcelona încă din ianuarie-februarie. Am început totuşi să alerg şi am căutat un alt maraton în Bucureşti la care să particip. Am găsit până la urmă un maraton care la ediţia de anul trecut (prima) a fost organizat în parcul IOR de 1 decembrie: Maratonul Reîntregirii Neamului Românesc.
Deşi ştiam că sunt într-o formă fizică execrabilă mă aşteptam totuşi ca recuperarea să fie mai rapidă.
Aşa cum spuneam, am început să alerg. La început după 200-300 m cedam şi trebuia să merg deoarece nu mai eram în stare să alerg: respiraţie mai mult decât deficitară, dureri musculare şi în zona colonului. Distanţa alergată fără pauză a crescut până la 2-3 km dar şi distanţele parcurse alternând alergatul cu mersul au crescut până la un maxim de 16 km. După această distanţă a apărut o durere în talpa piciorului stâng care ma ţinut departe de alergare circa 2 săptămâni. În această perioadă de pauză am participat ca voluntar la Transmaraton unde mi-am încărcat bateriile motivaţionale. Crezând că am scăpat, am revenit în forţă la Crosul We run Bucharest, dar după 2 km a reapărut durerea de picior. Am refuzat să abandonez si am continuat cursa. Şi chiar dacă am ieşit ultimul, a fost o experianţă plăcută ca mi-a prilejuit îmbunătăţirea timpul personal pe distanţa de 10 km. Şi am luat iar o pauză din alergare. A urmat apoi concediul unde din cauza plimbărilor de dimineaţă până seara prin Barcelona nu am mai fost în stare să alerg.
M-am întors acasă, am reînceput alergările şi analizând condiţia mea fizică cu 1 lună şi jumătate înainte de maraton am ajuns la concluzia că nu am nici o sanşă să ajung într-o formă optimă pentru a alerga un maraton în maxim 5h30′ şi că voi alerga la proba de semimaraton. Şi am continuat antrenamentele, ajungând să alerg aproape 5 km fără pauză. Apoi am răcit. Am forţat o alergare de 4 km în noaptea de Halloween deşi aveam febră iar în zilele următoare am avut puseuri de febră de până al 40°.
Şi când mă pregăteam să particip la Crosul Pădurii, sâmbătă seară a murit tatăl meu. Şi până astăzi nu am mai alergat. Voi ieşi din nou, în seara asta la o alergare uşoară şi scurtă: 1-2 km. DAR în acest moment nu mă simt în stare să particip la o competiţie de anduranţă. Aşa că mă văd nevoit să renunţ la intenţia de a participa la Maratonul de pe 1 decembrie.
Şi astfel pun punct „Jurnalului de alergătura„, în forma lui săptămânală. Voi continua însă să scriu despre alergare şi despre competiţiile la care voi participa.
Şi atunci, ce urmează? În mod sigur, voi continua să alerg. Apoi, având în vedere cheltuielile făcute în ultimele zile dar şi cele ce vor urma, dacă voi avea fonduri îmi doresc să particip la Băneasa Trail Race pe 15 decembrie şi apoi la Semimaratonul Gerar (27 ianuarie) dacă îmi găsesc echipă.
Am eu mai multe planuri legate de alergare, dar mai întâi vreau să ajung să alerg fără pauză minim 10 km. Apoi oi mai vedea.