We run Bucharest – cum fu

Duminică, 16 septembrie 2012, am participat la prima cursă din viaţa mea, fără a lua în considerare bacu’ la sport.
După 2 săptămâni în care nu am alergat deloc (1 km, marţi, nu se pune) am participat ieri la crosul We run Bucharest, organizat de Pro Sport şi Nike, la cursa de 10 KM. În funcţie de cum priveşti clasamentul, de jos în sus sau de sus în jos, am ieşit primul sau ultimul :D. Asta pentru că pe site-ul evenimentului, la rezultate nu sunt trecuţi şi cei care au abandonat.
Mă aşteptam să termin pe primul loc din coadă şi nu mă deranjează absolut deloc. Din contră, participarea la acest cros a fost un motiv de bucurie deoarece mi-am îmbunătăţit timpul personal. La precedenta alergare lungă, la care m+am şi accidentat la picior, scosesem cel mai bun timp pe 10 km de până atunci: 1h:37m:43s. Acum la cros am scos 1h:18m:00s adică cu 19 min. şi 43 de secunde mai bine. Asta în condiţiile în care în apropiere de Piaţa Victoriei a reînceput să mă doară piciorul, iar aproape de finish-ul celor care au participat la cursa de 3,4 km au reapărut şi deja obişnuitele crampe abdominale.
Startul a fost întârziat cu câteva minute şi deşi ştiam de această capcană, nu am reuşit să o evit: în febra startului, am plecat prea repede şi a durat ceva până mi-am găsit un ritm la care să pot să şi respir în timp ce alerg. Pe la jumătatea drumului dintre Arcul de Triumf şi Piaţa Victoriei am fost prins din urmă de concurenţii de la 3,4 km al căror start probabil că a fost dat exact la timp adică la 9 şi 10 minute. Ceea ce m-a indus în oroare eroare deoarece eu vedeam tot timpul o mare de oameni alergând în faţa mea, dar era plutonul greşit. După ce am intrat în parcul Herăstrău nu mai vedeam pe nimeni în faţă. Abia aproape de fântâna Mioriţa am văzut câţiva alergători nu număr care alergau pe malul lacului în sens invers. Unul din motivele care m-au făcut să termin cursa deşi mă durea piciorul a fost dorinţa de a primi medalia de la finish. După ce cu o săptămână în urmă l-am ajutat pe Andrei Roşu să împartă medaliile celor care terminau de alergat cei 21 de km ai semimaratonului de pe Transfăgărăşan abia aşteptam să primesc şi eu una. Dar se pare că mai am de aşteptat deoarece organizatorii probabil nu se aşteptatu să termine atât de mulţi din cei înscrişi la cursa de 10 km şi au rămas fără medalii. Am înţeles că nu sunt singurul rămas fără medalie. Apropo de Andrei Roşu, ieri în timp ce eu alergam/mergeam şontâc-şontâc la acest cros, el participa la cel mai greu (cum altfel?) IronMan din lume, cel din Ţara Galilor. A terminat în 15 ore şi 25 de minute. FELICITĂRI!
Dar să revin la cursă şi pentru că am pomenit de lipsa medaliilor să trecem la partea organizatorică. Deoarece e prima mea participare la un concurs nu prea am cu ce face comapraţie. Decât parţial cu Transmaraton, unde am participat ca voluntar. Să le luăm pe rând. Kitul de înscriere, după ce am văzut ce a conţinut cel de la Transmaraton, cel de la această cursă mi se pare extrem de sărac: 1 tricou, o brăţară şi un cupon de reducere cu 20% la produsele de alergare din partea Nike. Din partea Herbalife au fost 1 baton proteic, 1 nutriţional şi două pastile efervescente. Şi asta a fost tot. Nici măcar ziarul Pro Sport nu a fost inclus în pachet.
Desi initial citisem ca vor fi si energizante la punctele de hidratare, nu aveau decat apa si banane. Dar poate am inteles eu gresit. Dupa punctele de hidratare nu au existat saci de gunoi unde sa poata fi aruncate sticlele si cojile de banane iar cosurile parcului au fost neincapatoare pentru uriasa cantitate de gunoi rezultata.
La finish, nu doar ca nu am mai gasit medalie, dar nu am mai gasit nici apa sau banane.
La Transmaraton, chiar dacă au mai fost unele probleme organizatorice, inerente la o primă ediţie, ele nu au fost vizibile de către alergători şi nu i-au afectat.
Una peste alta a fost frumos şi sper că dacă organizatorii vor citi acest post să îl ia ca pe o critică constructivă. Pentru că important nu e să nu greşeşti ci ce faci după ca să nu mai repeţi greşeala.

Rezultatele le găsiţi aici: http://werunbucharest.prosport.ro/rezultat/

Şi în concluzie nu pot să spun decât că FU BINE.

LATER EDIT: Felicitări tuturor celor care au terminat cursa. Şi îmi cer scuze celor care au fost pe podium pentru că nu am rămas la premiere dar din cauza ploii am fugit cu copilul şi soţia la maşină. Felicitări câştigătorilor.

UPDATE 19.09.2012: La publicarea rezultatelor eram pe poziţia 330 la general masculin şi 113 la categoria de vârstă. Probabil că cei de la ProSport au fost deranjaţi de acest articol şi m-au scos din listă.  Atât pe mine cât şi pe cel clasat înaintea mea.