Sportul, o distracție scumpă

Eu alerg în nişte adidaşi pantofi sport simpli şi fără nume, un tricou oarecare din bumbac şi nişte bermude. Ieftin şi la îndemâna oricui. Dar dacă vrei să te echipezi cât de cât adecvat sportului pe care îl practici, constaţi că sportul nu chiar pentru oricine. Iar dacă urmăreşti să obţi şi nişte rezultate sportive, treaba devine nasoală rău din punct de vedere financiar.

Alergare. O pereche de încălţări de cailtate pleacă de la cel puţin 100€. Dacă vrei să îţi monitorizezi performanţele ai nevoie şi de un ceas cu GPS. Producătorii cunoscuţi de astfel de dispozitive sunt Garmin, Polar şi Suunto. Un astfel de aparat ce vine însoţit şi de o centură de piept care monitorizează activitatea inimii are un preţ care porneşte şi el de la 100€ în sus. La astea se mai adaugă se mai adaugă tricou, bluză, pantaloni, geacă, mănuşi, căciulă şi alte accesorii care fac acest sport destul de scump. Dacă vrei să alergi pe o pistă de atletisme posibil să ai neplăcuta surpriză să ţi se ceară să plăteşti o taxă. Ca să nu mai vorbesc de diete specifice sportivilor, când cele mai ieftine porcării alimentare încep să devină prea scumpe pentru muritorii de rând.

Înot. Cu căldurile din ultimele zile a venit şi cheful de a înota. Aici echipamentul nu e foarte scump, un slip ajunge. Aici problemele apar când începi să cauţi un loc în care să practici, că de, cele câteva zile de concediu la mare sunt prea puţin. M-am intesat la bazinul Floreasca cât costă să intru. Nu sunt acceptate intrări singulare, doar cu abonament de 12 şedinţe în valoare de 250 lei adică 20 de lei de şedinţă. Ăştia-s nebuni? În copilăria mea, dacă îmi aduc bine aminte era 10 lei intrarea sau 5 lei la paznicul de al uşa din spate azi zidită. Şi bazinul ăla mare de 33 m. lungime şi 2-4 m. adâncime era plin toată ziua iar la bufetul de intrare era tot timpul coadă. Acum din cauza preţurilor dar şi din cauza programului aiurea pentru publicul larg totul e pustiu pe acolo. Programul e ceva de genul: dimineaţa de la 6 cca. 2 ore şi seara de la 19 încă aproximativ 3 ore. În vremurile de demult, bazinele şi ştrandurile erau pline, în condiţiile în care puteai liniştit să faci baie în râurile şi lacurile patriei fără teama de a înota printre peşti morţi şi fără să-ţi fie frică că te îmbolnăveşti. Vrei să înoţi, dar unde: în lac n-ai curaj, în bazin n-ai bani.

Mai are rost să mai vorbesc de costuri la alte activităţi sportive precum biciclism, sky, snowboard, motociclism etc.?
Alergatul şi înotul ar trebui să fie activităţile sportive cele mai accesibile omului de rând. Şi ne mai plângem că a dispărut sportul de masă, că nu mai face lumea sport. În momentul de faţă sportul naţional a devenit butonarea telecomenzii. Pentru 25 de lei pe lună stai pe canapea şi apeşi pe butoane până faci febre musculară la degete. Şi dacă vrei, pentru câteva zeci de lei în plus poţi să treci şi la avansaţi: primeşti peste 100 de programe la care să practici un alt sport naţional: aruncatul cu privirea. şi dacă mai ai şi ceva de băut lângă tine pentru a practica sticlism sau halbere deja te poţi lăuda că participi la triatlon.

Şi mulţi părinţi când intră în magazinele de articole sportive precum Decathlon, Hervis sau Intersport pentru a cumpăra echipamentul necesar copiilor sportivi se văd uneori în situaţia de a renunţa. Şi îl retrag, poate pe viitorul campion, din activitatea sportivă din lipsă de fonduri.

Eu, deşi, vreau să particip la un maraton, dacă aş fi obligat să dau cele câteva sute de euro pe echipament, probabil că aş zice pas. Şi sunt convins că nici Andrei Roşu sau Gabriel Solomon nu ar fi reusit sa faca tot ce au facut si vor mai face fara sponsori care sa-i sprijine financiar. Dar gasirea sponsorilor e o alta poveste.

sursa foto: adrenallina