Am sa te … sinucid

Chestia asta cu bombonel Năstase care ar fi încercat să se sinucidă mi-a adus aminte că de multă vreme vreau să scriu ceva pe tema asta.
Nu pot nici în ruptul capului să îi înţeleg pe ăştia care se sinucid. Ca unul care a citit multe romane cu cavaleri, comandanţi de oşti, ofiţeri, samurai etc. care preferau să-şi pună capăt zilelor decât să fie prinşi de inamic sau chiar de poliţie atunci când erau prinşi că „se jură că nu fură şi l-am prins cu ou-n gură”, să zic că aş putea să îi acord unele circumstanţe atenuante. Dar tot mi se pare un gest de maximă laşitate. În momentul în care te apuci să furi, sau chiar dacă eşti cinstit dacă accepţi să ocupi anumite funcţii îţi asumi şi riscul de a fi prins de poliţie respectiv de inamic.
Vorba celor de la Voltaj „viaţa e frumoasă, oricum e ea, uşoară, grea”. Pentru 2 ani sau mai mulţi de puşcărie nu merită să te îmbolnăveşti de deces. Anii de temniţă trec şi eşti liber. Dar de la groapă nu te mai întorci.
Au mai fost în ultima vreme destule cazuri de suicid. Unele mai mediatizate precum Mădălimba Manole sau Mălina Olinescu, altele mai puţin. Indiferent cât de greu e un anumit moment din viaţa lor nu pot să-i înţelg pe ăştia de îşi pun capăt zilelor. Momentul ăla trece, vin altele, unele mai frumoase, altele mai grele. Şi de toate râzi când îţi aduci aminte „după ani şi ani”. Dar moartea … aia nu mai trece, e definitivă şi irevocabilă.
Există totuşi şi două excepţii pe care le înţeleg. Una e situaţia bolnavilor mintal pe care, nu îi ajută capul să înţeleagă efectele acţiunilor lor. Aici chiar nu e vina lor dacă fac un astfel de gest. E vina celor care îi au în grijă pentru că nu au luat taote măsurile pentru a preveni. A doua situaţie e cea a persoanelor imobilizate la pat, în special vârstnici, ca urmare a unei comoţii cerebrale sau a unui accident. În primul rând te chinui tu. Apoi îi chinui şi pe cei din jurul tău, care trebuie să-ţi schimbe scutecele, să te spele, să te îmbrace, să-ţi dea să mănânci etc. Eu nu aş suport să mă ştiu o legumă. Atunci da, mai bine mort. Dar altfel …

sursa foto: e-psiho.ro