În ultima vreme asistăm la o adevărată campanie de promovare a înmormântărilor. De fiecare dată când se întâmplă să moară un personaj care are minim de notorietate tembeliziunile se înghesuie să transmită în direct şi în reluare priveghiul şi înmormântarea şi continuînd pe drumul deschis de 0tv comentează în fel şi chip viaţa celui decedat. De vineri dimineaţă, de la moartea Poetului Adrian Păunescu avem un nou episod din seria transmisiunilor directe de la căpătâiul celui plecat dintre noi. Dacă ar putea, probabil că televiziunile ar monta camere şi în sicriu pentru a vedea cum reacţionează corpul în groabă. Sau după modelul unor civilizaţii antice unde morţii erau îngropaţi împreună cu soţiile vii, ar pune în groapă şi o mână de reporteri ca să transmită live din regatul zeului Hades.
Asa cum spuneam si cu alta ocazie, memoria e scurta. Poate se vor gasi cativa de prin Ministerul educaţiei să includă şi unele poezii ale Poetului în programa şcolară, dar în ciuda isteriei mediatice create de moartea sa sunt curios câţi îşi vor aminti de el peste 20 de ani?

10 comentarii
Sabau George
· 12 decembrie 2010 la 12:59 AM
si eu sunt un pasionat al poeziilor, frumos blog 😀
Lutyk
· 16 decembrie 2010 la 9:43 AM
MUltumesc
pheideas
· 9 noiembrie 2010 la 5:23 PM
Superb ! Merci ! 🙂
Satirikon
· 8 noiembrie 2010 la 5:33 PM
Asta am observat si la Madalina Manole…o saptamana au batut campii idiotii de la I-Realitatea.
Iar la partea cu prezenta lui Paunescu in manuale…a fost exclud de Eugen Simion ca urmare a unui conflict mai vechi intre ei. Si Simion, presedintele Academiei Romane, e cel care coordoneaza manualele de liceu
Lutyk
· 9 noiembrie 2010 la 4:54 PM
Cei de la Realitatea nu sunt altvel decât celelalte televiziuni. Dacă astă e trendul nu o să se pişe tocmai ei contra Vântului.
În privinţa manualelor, acum că e mort sunt convins că poetul o să apară în următoarele ediţii.
gabi
· 8 noiembrie 2010 la 1:42 PM
da, pacat ca in Romania cineva e adus in atentia media doar dupa ce a murit.
Lutyk
· 9 noiembrie 2010 la 4:52 PM
Măcar dacă ar fi adus într-o altă manieră. Nu cred că ar putea cineva să se supere dacă omagierea ar fi făcută, în cazul de faţă, printr-un spectacol de poezie dar ceea ce vând televiziunile e doar un spectacol funerar.
fanel
· 8 noiembrie 2010 la 1:27 PM
Mortu’ se vinde daca e celebru, restu sunt cancan-uri pentru stiristii si necrofagii care iau masa de la ora 5 :)))
Lutyk
· 9 noiembrie 2010 la 4:48 PM
Dacă nu e celebru îl fac tembeliziunile
Iubim artiștii în viață sau doar post-mortem? - Lutyk · 11 martie 2021 la 2:35 PM
[…] În 2007 Andrei Gheorghe spunea într-un interviu acordat Cristinei Țopescu că societatea românească „nu-și aplaudă eroii decât cu o singură condiție: să fie morți”.Nu știu dacă, într-adevăr, e o meteahnă a acestui popor, dar îmi aduc aminte că după moartea unor vedete internaționale vânzările pentru creațiile lor au explodat: John Lennon, Freddie Mercury (Queen), Michael Jackson și lista poate continua la nesfârșit. Sub impactul mediatic, oameni care până atunci nici măcar nu auziseră de artistul respectiv sau de formația din care acesta făcea parte, devin, brusc, fani înfocați și se bat cu pumnii în piept că ei „de mici” au fost admiratori, dar nu s-au lăudat. Nici România nu face excepție, vezi Valeriu Sterian, Laura Stoica, Adrian Păunescu sau cazul de acum câteva zile al lui Adrian Bărar, fondatorul formației Cargo. Încercați să căutați albume Cargo și veți vedea că nu mai sunt disponibile. Moartea vinde bine! […]