Tiganiada

De ani de zile aşa zisele „ţări civilizate” ne critică şi ne dau indicăţii preţioase cum să facem să îi integrăm pe ţigani. După ’90 aceştia au fost printre primii care au plecat, în occident. Ajunşi acolo au început să pună câte un cort pe lângă câte un oraş. Cu timpul, numărul acelor corturi a crescut şi au apărut taberele pe care astăzi italienii şi francezii le dărâmă de zor şi care, având în vedere numărul locuitorilor, ar putea trece drept sate sau chiar comune. Dar dezvoltarea acestora a fost posibilă doar cu acceptul mai mult sau mai putin tacit al autorităţilor centrale si locale, pentru că dacă acestea îşi făceau treaba atunci când au apărut primele corturi, astăzi nu am mai fi discutat despre problema rrrromilor din vestul Europei.

Vesticii, în timp ce ne tineau nouă predici despre cum să îi integrăm pe coloraţi în societate, nu făceau nimic în privinţa celor aciuaţi în ţările lor pentru că aveau nevoie de forţa de muncă a celor care nu erau ocupaţi cu furtul sau cerşetoria şi erau dispuşi să facă orice pentru cîţiva bani. Mult mai puţini decât ar fi primit un băştinaş pentru aceeaşi muncă „înjositoare” dar cu mult mai mulţi decât ar fi câştigat în România.

În lipsa unor reacţii instituţionale, în momentul intrării României în Uniunea Europeană lucrurile au devenit mai complicate. Cel puţin teoretic. Pentru că prin Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene se stabileşte şi se asigură, cel puţin la nivel declarativ, libertatea de mişcare a persoanelor şi libertatea de stabilire:

„Uniunea situează persoana în centrul acţiunii sale, instituind cetăţenia Uniunii şi creând un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie. Uniunea contribuie la păstrarea şi la dezvoltarea acestor valori comune, respectând diversitatea culturilor şi tradiţiilor popoarelor Europei, precum şi identitatea naţională a statelor membre şi organizarea autorităţilor lor publice la nivel naţional, regional şi local; Uniunea caută să promoveze o dezvoltare echilibrată şi durabilă şi asigură libera circulaţie a persoanelor, serviciilor, mărfurilor şi capitalurilor, precum şi libertatea de stabilire.” (Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (2007/C 303/01: http://eur-lex.europa.eu/ro/treaties/dat/32007X1214/htm/C2007303RO.01000101.htm)
Ceea ce înseamnă că ţiganii stabiliţi în Franţa, Italia sau în oricare ţară membră a UE nu pot fi obligaţi să plece deoarece e dreptul lor să şadă unde doresc pe teritoriul uniunii. Iar dacă cineva încalcă legea sau regulile de convieţuire socială într-un stat e treaba acelui stat să rezolve problema.

Acceptarea în timp a ţiganilor la marginea oraşelor şi normele europene fac ca problema ţigănească să nu mai fie una doar a României ci şi a lupilor moralişti, adică a statelor care au pe teritoriul lor comunităţi de gipsy.

Sursă foro: RFI România