Umbland din site in site sa vad pe unde a mai ajuns leapsa mea cu cantece de munte am dat de un cantec frumos: „Restanţierii”. Chiar daca pentru unii poate e un cantec vechi, eu nu imi aduc aminte sa il mai fi ascultat.
1.
Se-ntâmpla de mult, noi sfidam câmpia
Şi urcam crezând că drumu-i bun
Eram numai noi, era veselia
Pe care-o ai la început de drum
Prin zăpezi de mai colindam Carpaţii
Şi treceam prin câmpul plin de flori
Uzi până la brâu ne iubeam ca fraţii
Şi dormeam pe-un strat pufos de nori
R:
Noi suntem stingheri, suntem (suntem) restanţieri
Dar noi (dar noi) n-o să ştim uita nicicând
Să trăim speranţe, să avem (să avem) vacanţe
Să culegem pentru fete flori
2.
Nu doream mai mult, nu aveam pretenţii
Eram buni, frumoşi, cu vise dragi
Eram restanţierii, eram repetenţii
Vieţii agitate din oraş
Vremea s-a schimbat, a început să ningă
Cu tristeţea ne-mplinirilor
Stratul gros de nea a reuşit să stingă
Focul sacru al speranţelor
R:
3.
Noi ne-am risipit, a rămas doar ceaţa
Sus pe munte n-am mai fost deloc
Ce frumos e-aici, atunci când dimineaţa
Soarele răsare după nori
Doar o adiere a înclinat balanţa
Suntem ca veniţi din alte lumi
Cu rucsacii-n spate, noi avem restanţe
Dar acum noi suntem cei mai buni.
Update 2021:
Am găsit o înregistrare cu această melodie. O puteți urmări mai jos:
Si aşa cum se întâmplă de obicei un cântec îmi aduce aminte de altul, acum fiind vorba de „Căsuţa din ceară”. Din păcate nu am găsit nici o înregistrare a lui pe net aşa că voi pune doar versurile.
1.
Nu e nimeni pe creastă, ochii să mi-i zărească
Nu e nimeni pe creastă să mă vadă plângând
Doar refugiul din creastă, ascun într-o crevasă
Vrea să mă dojenească, că mult timp am lipsit
R1:
Când pentru voi creste frumoase
Născute din albe ninsori
Nu am rucsac şi n-am nici casă
Sunt un pribeag rătăcitor
2.
Dar refugiul din creastă, mi-a zâmbit prin fereastră
Mi-a vorbit despre viaţă, despre ea mi-a vorbit
Iar când vântul din creastă, m-a gonit înspre casă
Casa mea din lemn arsă, am plecat lăcrimând.
R1:
3.
Ce pustiu e-n poiană, caii nu vin deseară
Să-mi mănânce din palmă, să-mi necheze a dor
În chilii laolaltă, cruci vorbesc cum se iartă
E de ajuns doar odată viselor să dai foc.
R1:
4.
Dar voi face la vară din fum, din scrum şi din ceară
Din lemn ars şi din soare o căsuţă de vis
Prieteni de odinioară, reveniţi iar pe seară
Căsuţa noastră din ceară, tot DIANA va fi.
R2:
Când pentru voi creste frumoase
Născute din albe ninsori
Am un rucsac, am iarăşi casă
Nu sunt un pribeag rătăcitor
Dacă găsiţi această melodie înregistrată pe undeva pe net, lăsaţi un link ca să o adaug acestui post.
5 comentarii
fanel · 3 august 2010 la 11:13 AM
Frumos ma uitasem de melodia asta.
Lutyk · 3 august 2010 la 11:34 AM
La care din ele te referi? la Restanţierii sau la Căsuţa din ceară?
stefanmanea · 3 august 2010 la 7:57 AM
"Noi suntem stingheri, suntem (suntem) restanţieri/Dar noi (dar noi) n-o să ştim uita nicicând" RT @Lutyk Restantierii http://f.ast.ly/B8hxx
Lutyk · 3 august 2010 la 7:55 AM
Restantierii http://f.ast.ly/B8hxx
Lutyk · 3 august 2010 la 7:53 AM
Restantierii http://goo.gl/fb/eb2zc