Casa Radio

Casa Radio

După mulţi ani clădirea cunoscută sub denumirea de „Casa Radio” a fost luată de cineva care dorea să investească acolo şi să facă ceva: Dâmboviţa Center. În anii în care construcţia a fost abandonată devenise adăpost pentru aurolaci iar terenul din spatele ei o veritabilă groapă de gunoi. Si pe lângă focarul de infecţii acest loc era un adevărat pericol public şi prin prezenţa macaralelor rămase acolo de pe vremea comuniştilor şi care în loc să fie dezafectate au fost lăsate să ruginească.

Şi când totul părea să intre în normal, adică au venit nişte evrei, au câştigat o licitaţie iar în 2009 chiar începuseră să lucreze au apărut ca diin pământ nişte cârtitori care nu au altă trebă decât să critice orice proiect care se face în Bucureşti sau în ţară şi care au făcut scandal că se distruge spaţiul verde (care?), că se blochează oraşul. Acelaşi gen de cârcotaşi precum cei din sindicatele de la Semănătoarea care în urmă cu câţiva ani nu au fost de acord ca fabrica să fie preluată de unul din cei mai mari producători de utilaje agricole din lume de frică să nu fie puşi la muncă. Aceiaşi veşnic nemulţumiţi care atacă şi priectul Roşia Montană fără a avea însă argumente reale şi puternice.

Oameni care dacă nu se face nimic sunt nemulţumiţi că de ce nu se face iar atunci când cineva vrea să facă ceva îl atacă cu toate puterile ca nu cumva să reuşească.

La Dâmboviţa Center urmau să se facă dacă am înţeles eu bine, un hotel, un centru de conferinţe, un centru comercial, iar unele clădiri şi/sau birouri urmau să revină statului pentru a muta acolo câteva instituţii. Toate construcţiile de acolo urmau să revină statului peste câţiva ani deoarece era vorba de un proiect de concesiune. Aşa cum spuneam anul trecut pe şantierul de pe malul gârlei se muncea. Acum ne apropiem de finalul verii şi anul acesta acolo nu tot anul a mai muncit nimeni. Nu ştiu care e motivul dar mă enervează la culme toţi cei care nu ştiu să facă altceva decât să critice.