Ca în fiecare an, la o ploaie mai puternică, avem parte de inundaţii „catastrofale”. De fiecare dată sunt inundate case şi localităţi care au fost construite în lunca râurilor. Dacă nu m-a lăsat memoria de tot, eu îmi aduc aminte din şcoală, de la geografie, că luncile sunt zone foarte uşor inundabile cu pământ foarte bun pentru agricultură, tocmai datorită aluviunilor lăsate de ape atunci când se revarsă. Dar pe cât de bun e pământul pe atât de periculos e să îl cultivi ca să nu mai vorbim de construit, tocmai din cauza riscului mare de inundaţii. Anii au trecut, poate au fost şi mai puţine ploi şi nu atât de bogate cantitativ, au fost construite, bareje şi stăvilare, luncile au fost mai rar sau deloc inundate şi oamenii au uitat sfaturile din bătrâni. Au cumpărat (mai ieftin) pământ în luncă şi şi-au făcut case. Şi au greşit iar, construind casele cu podeaua la nivelul solului. Casa bunicilor mei de la Breaza, contruită prin 1890 are podeaua la 70-80 cm de sol. Şi asta în condiţiile în care oraşul e situat pe deal şi nu este inundabil.
Şi mai sunt situaţii precum cea din cartierul bucureştean Giuleşti-Sârbi, unde aceste case fără temelie au fost construite în curţi mai joase decât nivelul străzii şi atunci chiar dacă se face canalizare în timpul unor ploi torenţiale curţile şi casele respective tot vor fi inundate.
După revoluţie au fost unii care au vrut să-şi ridice case în Breaza „la marginea pantei abrupte” ca să aibă Valea Prahovei la picioare. În locul respectiv e un strat gros de lut sub care e stâncă. Respectivii au dat şpagă sau au construit fără autorizaţie, nu ştiu, cert este că şi-au făcut mult visatele viloaie. Şi acum aprox. 10 ani la o ploaie mai consistentă, pământul îngreunat de acele vile a plecat la plimbare spre fundu’ văii cu tot cu cele câteva case plantate într-o zonă în care nu mai construise nimeni până atunci. Bineînţeles că mass-media a exagerat ca de obicei spunând că toată Breaza pleacă la vale dar cine urla ca din gură de şarpe că sunt sinistraţi şi că să fie ajutaţi: şmecherii ajunşi cu hogeacul în gârlă!
Şi de ce ar trebui să-mi fie milă acum de nişte „sinistraţi” care au făcut ce au vrut, unde au vrut şi cum au vrut pe principiul „lasă bă, că merge aşa. N-o veni beleaua tocmai pe capu’ nostru”?
Am văzut la televizor după inundaţiile din anii trecuţi oameni care refuzau strămutarea localităţii într-o zonă mai înaltă şi mai puţin expusă la inundaţii şi care probabil acum au gospodăriile din nou pline de apă.
Multe inundaţii au loc și din cauza defrişărilor masive mai mult sau mai puţin legale şi din cauza furturilor de materiale din digurile de apărare până la dispariţia totală a acestora. La cât s-a furat în ultimii 20 de ani în România mă mir cum de mai avem baraje în picioare şi în stare de funcţionare şi cum de nu au ajuns materialele din care sunt făcute prin curţile localnicilor sau la fier vechi. Da’ nu-i timpul trecut.
Prostia se plăteşte!
Desigur sunt de compătimit cei care şi-au construit casele unde şi cum trebuie şi cu toate astea „agoniseala de o viaţă” le-a fost luată de ape. Tot aici trebuie incluşi şi cei care au moştenit casele din zone joase şi care nu pot fi făcuţi responsabili pentru prostia părinţilor sau bunicilor.
E trist să vezi cum localităţi întregi sunt rase de pe faţa pământului , cum oameni şi copii sunt lăsaţi pe drumuri de furia apelor, asta în măsura în care scapă cu viaţă, dar … pentru că întotdeauna există şi un dar … asta e LUMEA în care trăim.

sursă foto: ziare.com


Vlad Robert M. Lutic

Blogger, scriitor, jurnalist.

2 comentarii

Lutyk · 22 iulie 2010 la 7:12 AM

Ploaia-mi plouă în casă http://bit.ly/cZCrPa via @AddToAny

Ivo Andric – Cântec Vechiu - Lutyk · 9 aprilie 2021 la 6:27 PM

[…] miros de floare albă …Şi ploaia fină-a primăveriicadeŞi mă ‘nfioară …Nu ştie nimeni cât de greu îţi vineSă […]

Lasă un răspuns

Substituent avatar

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Lutyk.ro is using WP-Gravatar