
1993 – Piatra Mare
La inceputul anilor ’90 când m-am apucat de mers pe munte nu prea conta echipament de munte, în sensul că nu stătea nimeni să se uite dacă ai bocanci de la firma x sau y, dacă au talpă din nu-ştiu-ce material, dacă rucsacul se reglează în funcţie de coloana şi înălţimea purtătorului sau dacă cortul e din „foi de piele”. Şi nu toată lumea putea să-şi facă rost de echipament. Iar pentru cei mai săraci sau cu mai puţine relaţii existau centre de unde se putea închiria echipament. Majoritatea bocancilor purtati atunci erau militari iar cine avea VM-uri era deja şmecher. Colţarii şi pioleţii erau de multe ori self-made iar carabele erau „împrumutate” de la pompieri. Rucsacii erau fie vânătoreşti, fie cu cadru iar în privinţa corturilor … unul de 7-8 kg era considerat superuşor.
Tot ce conta era plăcerea de a merge pe munte şi distracţia alături de prieteni la cabană sau în jurul focului. Ne strângeam câteva zeci de oameni în Gara de Nord la „trenul fantomă” la care se mai adăugau şi cei ce se urcau din Ploieşti. Şi ne cunoşteam toţi între noi.
Pantofarii
Acum aud destul de des de persoane care nu pleacă pe munte pentru că nu au nu ştiu ce echipament şi se dau de ceasul morţii să îl achiziţioneze. Noii munţomani se uită mai întâi cum eşti îmbrăcat şi dacă nu eşti echipat după ultima fiţă nu te bagă nimeni în seamă. Chiar şi mersul pe munte începe să devină o modă. Nu mai contează dacă îţi place muntele sau nu dar dă bine să spui că mergi pe munte şi să fii îmbrăcat după ultima modă. Şi astfel pantofarilor care chiar vin pe munte în pantofi, li se adaugă o nouă subspecie, a acelora care chiar dacă au echipament adecvat nu au habar ce înseamnă muntele

11 comentarii
iYli
· 2 septembrie 2010 la 10:39 PM
Mi-e dor de vremea aia…
Lutyk
· 3 septembrie 2010 la 9:17 AM
Şi mieeeeeeeeeeee!
Nuta Gangan
· 30 iulie 2010 la 11:38 PM
…eu tot mai cred ca ne-am intalnit undeva pe munte.
Si eu imi aduc aminte de „chinul ” de a achizitiona niste bocanci buni sau un rucsac mai acatarii pe linga jigodia verde inchis care imi lasa vanatai pe umeri de la bretelele alea tari.Tin minte ca eu am inceput cu un club de turism- alpinism…Pinus Brasov…si ca seful ,care era alpinist serios nu concepea sa nu purtam echipamentul adecvat.Mai tarziu la Calauza…am schimbat alpinismul cu „doar drumetii”…
Lucian…daca te vedeam pe munte cu tenesii tai de Dragasani ziceam”Uite-l dom’le si pe pantofarul asta de Bucuresti…care a venit sa-si rupa gatul prin muntii patriei”.:))))
hariton bauer
· 27 iulie 2010 la 10:10 AM
Frumos scris Vlad.Stiu ca suna ciudat,dar majoritatea calatorilor de astazi,au rucsacul plin de carabiniere(pe exterior)umflat cu neoprene si cotrobaie muntii cu telecabina…
Pentru noi ,cei mai vechi…a merge la munte ,insemna sa urcam pe munte…nu sa mergem in Predeal sau Sinaia ,la o parada mica,cu echipamentul de fitze….Este ca si cand ,ai merge la mare si nu intrii in apa….Dar pot sa-ti spun ca …suntem acceptati de munte,cei care-l iubesc….si fara echipament de fitze(de dorobanti)….
Lutyk
· 27 iulie 2010 la 12:21 PM
iti dau eu echipament de fiţe de dorobanţi: un cort de 2 persoane cumpărat de sor-mea prin ’87 (are cam 7-8 kg daca imi aduc bine minte) şi un rucsac banană (sau prezervativ, cum vrei să-i spui) cumpărat de mine prin ’95-’96
:))
😀
pheideas
· 26 iulie 2010 la 1:53 PM
Eheeeei, ce vremuri ! Tu esti mai nou. Eu am inceput cu tenesii de Dragasani in ’80. :)) Prin ce strungi era sa-mi rup gatul … si ce fain era ! N-am inteles de ce carau aia ceaunele si cartofii … :)) Aveam o gamela si plicuri cu supe. Conservele cu peste si pateu Antrefrig erau de baza. Mai aveam de rezerva o bucata consistenta de slana si trei cepe. Prin ’92 am facut rost de un cort de trei persoane, de la unul care urcase in Caucaz. … Amintiri !
Lutyk
· 26 iulie 2010 la 1:58 PM
Am mers şi eu în „başcheţi” pe munte prin ’87. Fiind prea mic mergeam atunci cu sor-mea care era în şcoala de ghizi. Ceaunul era pentru ciorbele făcute la foc de tabără şi cartofii la fel. Iar cartofii copţi în jar sunt demenţiali.
Cum fu: turul României 2017 - Lutyk · 16 aprilie 2021 la 10:23 AM
[…] aveam în plan să mă întâlnesc cu un prieten de pe munte, care de câțiva ani stă în orașul de pe Bega. Inițial a fost de acord, dar când am ajuns […]
Fănel · 26 iulie 2010 la 8:39 AM
Partieeeee!!! ca s-a suparat @lutyk :))) RT @Lutyk Fiţe de munte http://bit.ly/daWvUI
Lutyk · 26 iulie 2010 la 8:33 AM
Fiţe de munte http://bit.ly/daWvUI via @AddToAny
Lutyk · 26 iulie 2010 la 8:27 AM
RT @TopsyRT: Fiţe de munte http://bit.ly/bZVSIA