Betivan ratat

Cum poţi să te ratezi ca beţiv? Dacă a fi beţivan ratat înseamnă să îţi placă să bei dar să nu fi dependent de alcohol atunci cred că mă înscriu şi eu la categoria asta. Îmi place să beau dar niciodată singur şi doar în compania unor Oameni cu care să-mi facă plăcere să stau la un pahar de vorbă. Singur, şi o bere la jumate e prea mult. Poate dacă ar exista şi la noi, ca în occident, bere la sticle de 250 aş bea mai multă bere. Am băut în tinereţea mea de roacăr mult şi de toate. De la Săniuţa şi rom de lanţuri până la Napoleon, Metaxa şi ţuică de ploşniţe aduse de la mama lor de acasă. Unii zic că dacă bei mult şi des ai antrenament şi te îmbeţi mai greu. Nu prea cred în chestia asta. Cel mult organismul poate dezvolta o oarecare rezistenţă aşa cum se întâmplă la copii care sunt îndopaţi prea mult cu un anumit medicament până când acesta nu mai are nici un efect. Dar în general, cu cât bei mai mult cu atât te îmbeţi mai repede pentru organismul greu încercat de atâta alcohol slăbeşte. „Rezistenţa” la băutura depinde de mulţi alţi factori dar nu de antrenament. În primul rând depinde de organismul fiecăruia. Am cunoscut persoane care se îmbătau foarte greu dar şi din cei care dintr-un pahar de bere se făceau muci. Depinde foarte mult de starea psihică deoarece poţi să fi rezistent la băutură în general dar dacă eşti într-o stare nasoală (supărări, necazuri, oboseală etc.) să te faci praf dintr-o bere sau chiar mai puţin. Sau, invers, să nu rezişti în general dar într-o atmosferă mişto să bei la greu fără să te îmbeţi. Depinde şi ce bei şi în ce ordine atunci când le amesteci. Contează şi dacă mănânci. În special grăsimi. Contează şi temperatura ambientală. Îmi aduc aminte că eram într-o iarnă la cabana Caraiman şi afară ningea superb, cu fulgi mari ca în poveşti. Şi am ieşit cu toţii afară şi am cântat şi am băut până pe la 5-6 dimineaţa când nu a mai rămas nimic de băut în cabană în afară de bere care nu mergea însă pe frigul de afară. Şi din cauza frigului nu era nimeni beat. Dacă ne duceam la culcare probabil că nu am fi avut nimic. Dar ne-a pus dracu să vrem să bem câte un ceai cald. Şi alcoolul ţinut până atunci în frâu de ger sa evaporat şi foarte puţini au mai fost în stare să se mai ridice de la masă. Şi de atunci a rămas vorba „Când ne mai îmbătăm cu un ceai?”
Ceea ce vreau să spun este că a bea nu e neapărat ceva rău. Şmecheria este să-ţi cunoşti măsura şi să şti când să te opreşti. Şi beţiile crâncene sunt frumoase, cu toate durerile de cap şi borâturile de după, atât timp cât nu faci din ele un obicei. Nu alcoolul sau excesul de alcool dauneaya grav sănătăţii ci excesul devenit rutină.