Memoria e scurta

Dat fiind ca sotia e din Urziceni si parintii ei locuiesc acolo merg destul de des pe DN2. Acum aproximativ 4 ani  pe acest drum, in apropiere de Sinesti, isi gasea tragicul sfarsit Laura Stoica. Imi aduc aminte ca aparusera atunci ca ciupercile dupa ploaie o gramada de fan cluburi care nu stiau cum sa boceasca mai tare ca sa il acopere pe cel de langa si se bateau cu caramida in piept ca vor face un monument pe locul unde a avut loc accidentul. Dupa mai bine de 4 ani respectivii fani „inraiti” nu numai ca nu au facut nici un monument dar nu au fost in stare sa puna nici macar o cruce care sa marcheze locul.

Ceva mai incolo, pe partea cealalta a drumului, exista un monument de marmura. Acesta e ridicat in cinstea familiei Aldea Teodorovici. Din cand in cand in apropierea unor zile care ar putea avea legatura cu unirea apar acolo cateva buchete de flori ratacite. Daca nu ar fi fost un subiect atat de sensibil, in special in acea vreme, cel al relatiei cu  Republica Moldova „pamant romanesc” probabil ca acolo nu ar fi existat nici pana acum o cruce.

Valeriu Sterian a murit si el in urma cu niste ani. Isi mai aduce cineva aminte de el? Poate doar cativa folk-isti sau niste muntomani care ii mai canta cantecele pe la o cabana in varf de munte.

Si exemplele sunt multe.

De ceva vreme se vorbeste foarte mult de Mile Carpenisan. E plin internetul de comentarii despre el si moartea lui. Dar oare peste 2-3 ani, in afara de familie si poate de cativa colegi, isi va mai aduce cineva aminte de el?

Comentează cu Facebook