Un articol interesant gasit pe Parinti.com:
Pana aproape de varsta de trei ani, copilul este, in general, mult mai apropiat de mama pentru ca ea este cea fata de care simt o mai mare dependenta fizica si emotionala. Nu inseamna, insa, ca el nu te percepe ca pe cineva important sau ca nu puteti avea o legatura speciala.
Evolutii
Pe masura ce micutii cresc, incep sa aiba o mai mare deschidere catre lume si catre ideea ca tatal le poate oferi alternative fascinante. Rolul tau este unul fundamental in dezvoltarea gandirii, inteligentei si interesului copilului tau pentru anumite activitati: il duci la plimbare, te joci fotbal cu el in parc sau incepeti sa descoperiti pasiuni comune (cum ar fi utilizarea calculatorului).
O astfel de apropiere se dezvolta incepand cu varsta de trei sau patru ani a copilului si se consolideaza atunci cand el are deja sapte-noua ani. Pentru copilul tau tu reprezinti o poarta catre experiente noi si catre dezvoltarea autonomiei, iar apropierea inseamna o tendinta in a te imita si a face cat mai multe lucruri cu tine.
Un alt aspect al dezvoltarii relatiei cu tatal este acela de diferentiere a rolurilor. Copilul percepe rolul mamei ca fiind cel de a avea grija de casa, in timp ce tatal devine un prieten.
Influentele si identitatea tatalui
Tatal reprezinta o prezenta puternica, autoritara in viata copilului care impune limite si norme de comportament. In acelasi timp, tatal devine protectorul in fata primejdiilor si un indrumator in dezvoltarea inteligentei si gandirii celui mic.
Figura masculina este o piesa fundamentala in dezvoltarea autonomiei copilului, un educator in depasirea frustrarilor si infruntarea conflictelor prin joc si umor. In plus, apropierea tata-copil este relationata cu dezvoltarea limbajului, gandirii practice, a caracterului stiintific si interesului pentru diverse arii de studiu (precum geografia, istoria sau matematica).
Trebuie sa stii ca schimbul intercultural care are loc in perioada 4-7 ani a copilului tau are o influenta foarte mare in dezvoltarea cognitiva a acestuia. Poti contribui la motivarea copilului tau, la starnirea curiozitatii pentru lucruri noi, ceea ce inseamna ca randamentul scolar al lui poate sa fie influentat de dorinta lui de a nu te dezamagi.
Tatal este foarte important in dezvoltarea hobby-urilor copilului si, in consecinta, in dezvoltarea perseverentei, constantei, motivatiei si responsabilitatii. Spre exemplu, daca tu colectionezi timbre, ii poti transmite si lui pasiunea ta sau daca iti place sa inoti isi va dori si el sa invete sa inoate.
Tatal este el care contribuie la dezvoltarea autonomiei, dar si a recunoasterii sau identificarii cu imaginea masculina, atat in cazul baietilor cat si in cazul fetelor. La acest nivel incepe sa se dezvolte complexul specific fetelor denumit Electra ( conform neuropsihiatrului Sigmun Freud, complexul se refera la o stare de indragostire a fetelor de tata, ceea ce determina un fel de competitie cu mama pentru afectiunea tatalui). Totusi, tatal isi aduce aportul la dezvoltarea feminitatii fiicei lui, asa cum fiului ii permite sa-si defineasca identitatea masculina.
Legaturile cu tatal
Cu toate ca apropierea de tata se produce natural, relatia afectiva trebuie construita de timpuriu. Prin urmare, conteaza sa comunici activ cu mama copilului tau, sa intelegeti ca este important ca cel mic nu trebuie sa ramana prea legat de mama, ci trebuie sa se bucure si de anumite libertati, de cele mai multe ori oferite de tata. Astfel ii permiteti copilului sa dezvolte un atasament echilibrat fata de amandoi parintii.
3 comentarii
Vlad Lutic · 7 mai 2010 la 2:28 PM
@copiiiiubirii aşa este
@fly2sky probabil că cel care a scris este doar un observator al realităţii.
fly2sky · 6 mai 2010 la 11:04 PM
"Un alt aspect al dezvoltarii relatiei cu tatal este acela de diferentiere a rolurilor. Copilul percepe rolul mamei ca fiind cel de a avea grija de casa, in timp ce tatal devine un prieten." – interesant 😀 . Asa se transmit rolurle din tata in fiu. De ce n-ar invata ca ambii parinti au grija de casa si cu ambii e prieten. Off credeam ca au mai evoluat si astia de dau sfaturi, psihologi sau ce or fi 🙂
copiiiiubirii · 6 mai 2010 la 9:29 PM
Interesant extras… oricum relatia tata-copil in general e subevaluata…