Folk si cantece de munte

In urma cu 15-20 de ani Daca doreai sa asculti muzica folk nu aveai prea multe solutii. Puteai sa mergi la Festivalul de muzica folk „Om bun” care era anual si avea loc la teatrul Ion Creanga din piata Amzei, puteai incepe sa mergi pe munte si sa ii asculti pe cei care cu mai mult sau mai putin talent zdranganeau la o ghitara sau mergeai prin barurile prin care se adunau aceeasi muntomani vineri seara inainte de plecarea la munte sau duminica seara la intoarcere. Anii au trecut si lucrurile sunt radical schimbate. Acum bodegile, barurile si cluburile se intrec in a oferi clientilor macar lunar daca nu saptamanal o seara de muzica folk si/sau de cantece de munte. Pe langa folkistii deja consacrati (in marea lor majoritate de Cenaclul Flacara) apar pe scenele localurilor de „pierzanie” nume noi pentru unii, vechii pentru altii: Tica Luminare, Karma, Bolek, Vampiru si multi altii care in mare parte sunt montaniarzii de acum 20 de ani. In general atmosfera e foarte frumoasa, in genul serilor de iarna cand iubitorii muntelui se strangeau sambata seara in cabana in jurul sobei si ghitarii, iar cei care vin la astfel de concerte sunt in principal tot cei indragostiti de inaltimi.

Sigur, nu e totul lapte si miere in lumea muzicii de munte. Cum nu era suficient de greu de razbatut intr-o lume in care se asculta preponderent manele si radiourile si televiziunile difuzeaza cu precadere acest gen, intre cantatorii de folk, in alte vremuri amici sau chiar prieteni apar suparari si certuri pe motive doar de ei stiute. Sau poate nici macar de ei. Si in loc sa incerce sa faca front comun impotriva manelizarii, nici nu vor sa auda unul de altul, cu atat mai putin sa-si vorbeasca. Pacat.

Comentează cu Facebook