Ceream in urma cu o luna ajutor pentru a gasi un cantec. L-am gasit. Versurile sunt ale lui Adrian Paunescu si fac parte din poezia Case in munti pe care o gasiti mai jos. Cantecul lui Gaby Visan foloseste doar cateva strofe. Pentru a vedea care intrati aici.
Deodata drumu-n munte si caii pe coline
cinci cai de-un alb napraznic ca o ninsoare-n sei
Si-a tot stapanitoarea senzatie de bine
Si casele spre munte cu usi fara de chei
Vechime romaneasca mai mare decat ceasul
Nemasurare sacra, intr-un recurs in munti,
Pe-aici pe unde lasii nu-si pot intinde pasul
Si civilizatorii nu pot intinde punti
Cresc palcuri mari de bivoli din vale catre creasta
Pasunea le ajunge, cer uneori noroi
Nu vand pe cinci Austrii privelistea aceasta
Ca-i jumatate-afara, c-ai jumatate-n noi
Natura este astazi ca niciodata verde
Si lastareste totul, masacru vegetal
Macar aceasta vara nebuna n-o vom pierde
Si sa ne fia viata cat fuga unui cal.
Cai albi ca nicaierea spre Varciorog, pe pante,
Si bivoli negri urca in tandru contrapunct
Spre taurul de smoala ce-nghesuie amante,
Dar totul, si la ele, e un amor defunct
La trebi utilitare suntem chemati cu totii
Dati dracu procreerea, bagati-va la jug
Sotiile sa-si tina cu bici de glezne sotii
Aceia care inca mai au un fier la plug.
Dar tot natura vine si le rezolva toate
Amurgul face pace si zgomote se sterg
Se-ntoarce catre casa, spuzit de libertate
Copilul ce fugise in lume cu un cerc.
Aici, in sat de munte as vrea sa dorm o moarte
Si sa ma scol cu mila in veacul urmator
Sa vad cat veti ajunge de-aproape sau departe
Sa dau o fuga-n munte si-apoi din nou sa mor.
Dar caii albi probabil ca-s raportati ca negri
Si bivolii-n registre sunt poate dati cu var
Atat mintim cu totii si-atata de integri
Am devenit in ziua cu stil reglementar
Deocamdata trecem razand din stare-n stare
Si verde este iarba intinselor pasuni
A nins in caii acestia zapezi scanteietoare
Iar bivolii tin noaptea sub piei, masivi si bruni.
Sunt bune-rele toate, dar cel mai mult conteaza
Nu trecerea dreptatii prin furci de paradox
Ci faptul ca in munte mai este tara treaza
Si ca se mai aude un clopot ortodox.
Vechime romaneasca platita chiar cu mersul
Definitiv al nostru, de scarba lor, in munti,
Aici unde contactul direct cu Universul
Se simte la botezuri, la moarte si la nunti.
Contrar ideii triste ca se vor stinge sate,
Ca muntii vor ramane pe totdeauna goi
La Varciorog ideea aceasta nu se poate
Si prin zadarnicie si peste nedreptate
Cu pretul vietii urca din munte case noi.
Le multumesc lui gabyvis (Gaby Visan) si wolfy de pe carpati.org pentru ajutor.
0 comentarii