Prin anii ’90 la tarabele din Ferentari, Berceni sau alte cartiere asemanatoare singurele casetele pe care le gaseai erau cele cu Adrian Copilul Minune, Dan Armeanca s.a. Daca vroiai altceva, rock sau muzica clasica trebuia sa mergi in centru. Ceea ce canta atunci „wunderkid” cica era muzica lautareasca, iar acum canta manele. Eu nu simt nici o diferenta intre ce canta atunci si acum. 

Nu imi plac manelele si nici dupa muzica lăutărească nu ma omor. Mai ascult uneori Maria Tanase sau Faramita Lambru. Dar cred ca manelele nu sunt altceva decat o continuare fireasca a muzicii lautaresti. Un fel de muzica lautareasca moderna. Si nu cred ca se asculta mai multe manele acum decat in ’90. Doar ca acum sunt mult mai mediatizate. Atunci daca aveai chef sa asculti manele muzica lautareasca iti cumparai o caseta sau te duceai la concert daca mai gaseai bilete, pentru ca salile erau intotdeauna pline.
Acelasi gen de oameni care ascultau manele atunci, asculta si acum. Oameni simpli si fara multa educatie. Si care in general nici macar nu fac diferenta in muzica lautareasca, manele si muzica populara.


Vlad Robert M. Lutic

Blogger, scriitor, jurnalist.

1 comentariu

România cu lantul de gît - Lutyk · 31 martie 2021 la 4:08 PM

[…] muzica lor, ne refacem reperele după valorile lor, sîntem călcaţi de maşinile lor. Undeva, departe, […]

Lasă un răspuns

Substituent avatar

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Lutyk.ro is using WP-Gravatar