Citind postul lui Sufletica mi-am adus aminte ca am primit pe mail la un moment dat 2 chestii interesante legate de copilarie si de generatiile de copii născuti inainte de ’89. Asta e una din ele:
„Daca ti-ai trait copilaria in anii ’60, ’70, sau la inceputul anilor ’80.. Cum ai facut sa supravietuiesti?
1.- De mici mergeam in autobuze si masini care nu aveau centuri de siguranta, nici perne cu aer…
2.- Cand mergeam in remorca unui camion era o excursie foarte speciala si ne-o amintim toata viata.
3.- Leaganele noastre erau pictate in culori aprinse si toata vopseaua era pe baza de plumb.
4.- Nu aveam capace de siguranta la cutiile de medicamente, dulapuri sau usi.
5.- Cand mergeam pe bicicleta nu aveam casca.
6.- Beam apa de la cismeaua din gradina, nu dintr-o sticla de apa minerala…
7.- Pierdeam ore in sir construind carucioare din fier vechi si cei care aveau noroc sa aibe strazi inclinate isi dadeau drumul pe ele si la jumatatea drumului isi aduceau aminte ca nu aveau frane. Dupa cateva opriri in copaci sau garduri am invatat sa rezolvam problema.
8.- Ieseam la joaca cu unica conditie sa ne intoarcem inainte de a se lasa intunericul.
9.- Scoala dura pana la pranz si veneam acasa sa mancam. Nu aveam celular, asa ca nimeni nu putea sti unde suntem. De necrezut….
10.- Ne taiam, ne rupeam un os , pierdeam un dinte, dar nici o data nu cautam un vinovat. Era numai vina noastra.
11.- Mancam biscuiti, paine cu unt, beam sucuri cu zahar si nu aveam exces de greutate pentru ca tot timpul eram afara la joaca.
12.- Imparteam o sticla de suc intre 4 prieteni … utilizand aceeasi sticla si nimeni nu murea din asta.
13.- Nu aveam Playstation, Nintendo 64, X box, jocuri video, 99 canale de televiziune pe cablu, dolby surround, celulare personale, calculatoare, chat pe Internet … dar AVEAM PRIETENI.
14.- Ieseam, ne urcam pe bicicleta sau mergeam pana la casa prietenului, sunam la usa sau intram incet fara sa sunam si ieseam sa ne jucam.
15.- Acolo, afara, in acea lume cruda, fara gardian! Cum dumnezeului faceam? Aveam tot felul de jocuri de echipa, fotbal, tarile, v-ati ascunselea, si nu toata lumea ajungea sa fie aleasa dar nu se supara nimeni.
16.- Nu toti eram elevi stralucitori si cand unul ramanea repetent, pur si simplu repeta anul. Nimeni nu mergea la psiholog, la psihopedagog, nimeni nu avea dislexie, nici probleme de atentie, nici hiperactivitate, doar repeta si avea o a doua sansa.
17.- Aveam libertate, esecuri, bucurii, responsabilitati…si am invatat sa ne descurcam cu ele.
Marea intrebare este: Cum faceam sa supravietuim, si mai ales sa devenim persoanele adulte de azi?”
Comentează cu Facebook
1 comentariu
Mircea Dinescu - Sunt tânăr, Doamnă - Lutyk · 2 aprilie 2021 la 5:25 PM
[…] mă ştie pe de rostşi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,cum aş putea întoarce copilul care-am fostcând carne-mi înfloreşte şi doar uitarea […]