„Vingt ans après” (2)

Elucubraţii: „Vingt ans après”

Cea mai mare „greseala” savarsita in decembrie ’89 a fost simulacrul de proces si omorarea lui Ceausescu. Nu este admisibil, cand toate democratiile europene abrogasera deja pedeapsa cu moartea, sa iti incepi drumul spre ele cu o astfel de executie. Dar probabil ca sotii Ceausescu au murit, ca si multi dintre cei morti in piete sau pe strazi, pentru ca sa li se inchida gura. Normal ar fi fost sa fie arestati si sa aiba parte de un proces corect, de preferat la Haga.

In anii de inceput ai vietii democratice din Romania, Iliescu si ai lui au folosit cu succes sintagma „dezbina si cucereste”. Daca imi aduc bine aminte erau la un moment dat cam 80 de partide. Orice incercare de a forma un partid puternic care sa tina piept PSD-ului de astazi era sortida esecului. Impotriva partidelor istorice si nu numai se lansau atacuri si critici fara a se propune nimic in schimb. Liderilor opozitiei li se promiteau averi daca scindau partidele in diferite aripi si factiuni, mitingurile erau sparte de contramanifestatii ale „simpatizantilor” puterii.

Sau facut multe greseli, intentionate sau nu. FSN, fara a-si trada originile (PCR), a devenit mai intai principalul partid de stanga ca acum sa ramana singurul. Spun singurul pentru ca PUR PC nu conteaza.

Au trecut de atunci 20 de ani. M-as fi asteptat ca frica de comunism sa fi disparut. Avem generatii care stiu despre comunism doar din povestile parintilor si bunicilor. Asa cum si noi, la randul nostru, stim de regalitate, nazisti, legionari, razboi, lagare de concentrare din povestile parintilor si bunicilor nostri. Si cu toate astea vad tineri de cel mult 20-25 de ani iesind in strada de Ziua Nationala sa strige jos comunismul. Si asta fara nici o logica, deoarece atunci cand vrei sa dai jos pe cineva inseamna ca respectivul este la putere dar ei striga impotriva PSD-ului care este in opozitie. Vad oameni de toate varstele care, dupa 20 de ani de libertate, inca nu au invatat sa construiasca, sa gandeasca pozitiv. Se duc campanii electorale construite pe atacuri la persoana candidatului advers sau a celor care il sustin.

Refuz sa votez negativ. Vreau ca cei care candideaza, indiferent pentru ce functie, sa vina cu propuneri de programe si proiecte, cu propuneri de oameni. In Marea Britanie, partidul care este in opozitie la primul congres dupa alegeri isi desemneaza viitori ministri pentru un guvern din umbra si care construiesc astfel de programe si de proiecte pentru cazul in care daca castiga alegerile urmatoare sa poata trege direct la treaba. Iar pe fiecare problema in parte vorbeste doar cel care daca ar fi fost la putere ar fi fost ministru pe acel domeniu. M-am saturat sa mi se arunce in fata stafia comunismului sau spectrul dezastrului de catre uni sau altii dintre candidati. Pe principiul acestei frici istorice ar trebui sa intrerupem orice legatura si cu italienii (sunt urmasii Romei care a distrus Dacia) turcii (ne-au atacat de atatea ori), mongolii (iau trimis pe actualii unguri pe capu nostru), indienii (de la ei ii avem pe gipsy), Austria si Ungaria (Imperiul Austro-Ungar a ocupat Transilvania), Germania etc. Oare cand vom invata sa ne acceptam istoria, cu bune si cu rele, si sa mergem mai departe fara sa mai acuzam „greaua mostenire”?