Politrucii care ne conduc

Acum câteva zile am avut un schimb de replici în contradictoriu cu cdmitroi pornind de la acest articol de pe blogul lui şi am promis că voi reveni cu un post:
În primul rând mi se pare o aberaţie acest sistem care se aplică în România zilelor noastre, adică un sistem semi-parlamentar şi cu un guvern bicefal. Adică nici cal nici măgar! În cazul în care se vrea păstrarea actualelor atribuţii ale preşedintelui, acesta ar trebui ales de parlament. Sau dacă se vrea ca în continuare ca Președintele României să fie ales de popor să aibă puteri sporite adică să fie în acelaşi timp şi prim-ministru, după modelul american. Eu susţin această a doua variantă în care în mod oficial şeful statului e şi şeful guvernului.

Având în vedere atribuţiile constituţionale ale preşedinteleui, alegerile din această toamnă mi se par „mult zgomot pentru nimic”. Însă lupta cea mare nu se dă pentru atribuţiile oficiale ci pentru slugărnicia celor (mai) mici. Chiar dacă unul sau altul ies la televizor şi măcăne împotriva preşedintelui (indiferent de numele lui) când se vor afla faţă în faţă cu acesta atitudinea lor va fi „saru`mâna şefu’ cu ce vă putem fi de folos”. Face parte din tradiţia noastră să mergem cu „jalba în proţap la Vodă” şi să ne căciulim în faţa boierului iar educaţia comunistă a făcut ca acest obicei să fie şi mai pregnant.

Am avut până acum 2 tipuri de preşedinte: o bunicuţă (Iliescu) şi un preşedinte-jucător (Băsescu). Pe Ţap l-aş încadra mai degrabă în primul model. Înainte de 2004 aproape toată lumea se plângea că ne trebuie un şef de stat puternic şi era dat exemplul regelui Carol I. Sigur că nu încape comparaţie între Carol I şi Băsescu aşa cum nu încape comparaţie între un neamţ şi un român. Dar asta era ce cerea lumea atunci. După 2004 când am avut un preşedinte care s-a implicat în mersul instituţiilor statului toată lumea a început să-l critice că de ce se bagă. Aşa că orice ar face viitorii preşedinţi aleşi pe actuala constituţie vor fi aspru criticaţi că de ce aşa şi nu invers.

cdmitroi spunea: „… nu este preşedintele tuturor românilor ci a numai 5 meleoane alegatori …”

Prezenţa la vot scade şi va scădea în continuare dacă nu se introduce votul obligatoriu. Cu care de altfel sunt perfect de acord. Nu votezi nu comentezi. În ritmul ăsta o să se ajungă să se voteze ei între ei. Adică câteva zeci sau sute de oameni să decidă pentru o toţi ceilalţi 22 de milioane.

Saturnianul spunea: „Asta cu „nu votezi, nu comentezi”, am mai spus-o, e o tîmpenie conceptuală …”

Când tu, cetăţean român, vezi sictir şi bătaie de joc din partea politicienilor îi taxezi cu votul tău. Dacă nu te duci la vot le faci lor jocul. E mult mai uşor să câştigi un anumit procent din 5.000.000 decât din 20.000.000. Şi cu frauda electorală la fel. Dacă furi x voturi când la vot se prezintă puţină lume, fiecare vot e foarte valoros. Dacă furi acelaşi număr de voturi când la vot îţi vine 90% din populaţie ele nu mai reprezintă nimic. Şi atunci e în interesul politicienilor să te facă să fi scârbit de politică şi să nu mai vrei să vi la vot. Dăcă te-ai sictirit de partidele astea „mari” nu ai decât să votezi cu unele mai mici. Partida Romilor spre exemplu :laugh: că tot se ţigănesc politicienii toată ziua. Îl votezi pe ală cu cele mai mici şanse. Când nu votezi înseamnă că nu te intereseză ce se întâmplă şi/sau că eşti de acord cu cel care câştigă: învingătorul ia totul. Dacă nu te duci la vot nu faci decât să le faci jocul.

Închei, pentru moment, cu următorul citat: „fiecare popor are conducătorii pe care îi merită”.