Problema noastră ca popor e că ne-am obişnuit să stăm cu capul plecat şi cu cuşma în mână în faţa mai marilor zilei, fie ei turcii, ruşii sau politicienii de azi şi să zicem săru’mâna chiar şi pentru o flegmă între ochi că de: e de primit, nu de dat. Ne mulţumim cu firimiturile de la masa bogaţilor şi aşteptăm să facă ei ceva pentru noi în loc să ne ajutăm singuri.

Şi principalul mod în care ne putem ajuta singuri e prin educaţie. Iar cea mai facilă educaţie e cea prin lectură. Am văzut multe case, în special la ţară dar şi în Bucureşti, unde bibelourile şi ghivecele cu flori erau la loc de cinste iar cărţile lipseau cu desăvârşire. După părerea mea o casă fără cărţi (şi nu mă refer aici la cele cu reţete) este o casă săracă.

Cel mai recent şi elocvent exemplu al slugărniciei noastre îl reprezintă aderarea noastră la structurile euro-atlantice. Am acceptat orice în orice condiţii doar ca să fim primiţi. Ne-am denigrat ţara cu fiecare ocazie şi am cerşit ajutoare şi fonduri. Şi am ajuns să fim priviţi aşa cum îi privim noi pe cerşetorii de la colţul străzii. Am ajuns cerşetorii Europei.

Calea normală ar fi fost să ne vedem de treburile noastre, să ne punem pe picioare şi să ajungem să avem o economie puternică şi atunci ar fi venit UE la noi să ne roage să intrăm în comunitatea europeană. Şi dacă acceptam o faceam cu capul sus şi în condiţiile impuse de noi. Uitaţi-vă la Marea Britanie care refuză să intre în zona Euro sau la Franţa care a stat în afara NATO ani de zile pentru că nu erau acceptate pretenţiile ei.

Dar din păcate boierimea are nevoie de prostime care să execute ordinele şi să poată fi manipulată uşor. Să nu credeţi că în occident nu au fost vremuri asemănătoare. Dar din fericire pentru ei liderii de acolo au înţeles că o ţară are mult mai mult de câştigat dacă are cetăţeni educaţi. Aşa cum zicea Saturnianul într-un comentariu pe blogul lui cdmitroi Australia şi SUA s-au născut dintr-o adunătură de infractori şi o mînă de deţinuţi politici printre ei, deportaţi acum nişte sute de ani de Regatul Angliei. Şi uite unde au ajuns în mai puţin de 3 secole.

carturesti.ro%20
Comentează cu Facebook

Vlad Robert Lutic

Blogger, scriitor, jurnalist.

3 comentarii

bogdanic · 17/07/2009 la 11:16 PM

Felul cum pui problema mi se pare un pic ciudat. Raspunsul meu e mai lung si mi-am permis sa scriu un post pe tema asta.
Tratezi un subiect important cu tag-ul de "diverse"?

Vlad LuticNo Gravatar · 20/07/2009 la 12:30 PM

ţi-am răspuns la tine pe blog

Epopeea ignoranţei - Lutyk · 24/03/2021 la 10:43 AM

[…] au prea mult noroc atunci când îşi pun neuronul la muncă. Şi toate astea pentru că sistemul educaţional din România a rămas la nivelul anilor ’50 şi refuză să se […]

Ai ceva de comentat? Atunci, ce mai aștepți?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Lutyk is using WP-Gravatar

%d blogeri au apreciat: