Făţărnicia românească

De ani de zile orice se intamplă în ţara asta suntem nemultumiţi. În Bucureşti până să vină Videanu (după părerea mea cel mai bun primar al capitalei de după ’90) şi să înceapă lucrările la mai multe străzi toată lumea se plângea de drumurile proaste şi de ce nu le repară nimeni. Când au început lucrările, bocitorii au schimbat placa şi au început să se plângă că s-a blocat oraşul, de ce se lucrează atât. Adică dacă nu se face, de ce nu se face şi dacă se face de ce se face.

Alt exemplu: cât timp am avut la Cotroceni o bunicuţă şi un ţap ne-am plâns că nu avem un preşedinte care să se implice. Acum că avem un astfel de şef de stat ne plângem că de ce se implică. Nu emit judecăţi „savante” de valoare în privinţa nici unuia dintre cei 3 (sunt destui în mass-media şi pe bloguri care o fac), ci doar constat această ipocrizie. În condiţiile actualei constituţii oricine va câstiga alegerile din toamnă are 2 variante: să fie un şef de stat pasiv în genul primilor 2 (Iliescu şi Constantinescu) sau să fie unul jucător precum Basescu. Şi orice conduită ar alege va fi aspru criticat tot timpul că de ce nu e invers.