Ţestoasa de pe stâlp

Un tânăr mergea pe jos printr-un sat şi la un moment dat decide să ia o pauză.
Se aşează pe o bancă, unde se afla un om mai în vârstă şi încep, firesc, să vorbească despre ţară, guvern, despre legiuitori şi cei asemenea lor.
Domnul îi spune tanarului:
– Eu îi compar pe parlamentari şi pe alţii asemenea cu o broasca ţestoasă aşezată pe un stâlp.
Intrigat, tânărul ii spuse:
– Eu nu înţeleg aceasta analogie … Ce vreţi să spuneţi, domnule?
Domnul a explicat:
– Dacă te plimbi prin ţară şi vezi cumva o broască ţestoasă stând in echilibru pe capătul de sus al unui stalp de gard, ce poţi să te-ntrebi?
Văzând nedumerirea de pe faţa tânărului, continuă cu explicaţia:
– În primul rând: Nu intelegi cum A AJUNS acolo.
– În al doilea rând: Nu poţi să crezi că STĂ acolo.
– In al treilea rând: Ştii sigur că nu ar fi putut SĂ AJUNGĂ ACOLO SINGURĂ.
– In al patrulea rând : E clar că N-ARE CE CĂUTA ACOLO.
– In al cincilea rand : Eşti convins de faptul că aceasta NU VA FACE NIMIC FOLOSITOR cât timp stă acolo.
Concluzia: singurul lucru raţional ar fi s-o ajuţi să coboare, iar ca să o ajuţi să coboare trebuie să fii ACOLO, la VOT.

VIITOARELE ALEGERI SA LE FACEM BINE. SA NE-NGRIJIM CA NICI UN ANIMAL SĂ NU AJUNGĂ PE STÂLP

Trimite acest text şi altora, pentru a se crea conştiinţa comună până la momentul votării.

 

primit pe mail

PNL vrea uninominal in doua tururi :D

„Clasa politică a fost, în aceşti ani, în căutarea celei mai potrivite formule pentru sistemul electoral (…) Între cele două formule sănătoase şi perfect articulate: vot de listă care respectă principiul proporţionalităţii şi vot uninominal, care dă alegătorului ultimul verdict, noi optăm pentru votul uninominal şi considerăm că trebuie făcut pasul de la formula intermediară pe care am consacrat-o la alegerile parlamentare din 2008, la o formulă de uninominal curat, în două tururi”, a precizat Antonescu, la finalul Delegaţiei Permanente a PNL, informează NewsIn
Liderul liberal a apreciat că adoptarea acestui sistem electoral va aduce nişte modificări în mecanismele politice, în interiorul clasei politice şi în raportul dintre alegători şi aleşi. „Noi considerăm că aceste modificări sunt benefice şi necesare şi vom face tot ce ne stă în putinţă pentru ca o asemenea formulă să fie adoptată”, a spus Antonescu.
El a adăugat că nu cunoaşte poziţiile celorlalte partide în legătură cu acest subiect, dar că liberalii vor vedea care sunt punctele de vedere ale acestora „şi dacă le putem armoniza în acest sens”. „Presupun că, în ce priveşte PDL, au aceeaşi opţiune pentru că au exprimat-o demult şi dânşii, şi preşedintele Băsescu, au adus argumente în favoarea unui asemenea sistem şi nu cred că argumentele nu mai sunt valabile”, a conchis preşedintele PNL.

Articol preluat de pe Realitatea

Si tot despre asta spuneam si eu aici

Votul uninominal

Sursa: euxorphy.blogspot.com

„A curs multă cerneală” scriindu-se pe tema votului uninominal. Dacă în 2008 în locul struţocămilei ce a fost aplicată ar fi fost un vot uninominal pur într-unul sau 2 tururi de scrutin PDL si PSD ar fi avut mult mai multe fotolii de parlamentar iar PNL mult mai putine. PDL probabil ar fi avut peste 40% şi nu ar mai fi fost nevoie de Uniunea Naţională a Păcălicilor din România (UNPR). Astăzi, în 2010, lucrurile stau însă cu totul altfel. Dacă parlamentul ar introduce un astfel de vot, având în vedere sondajele existente pe piaţa media, principalii câştigători ar fi PNL şi PSD deoarce sunt pe primele 2 locuri în sondaje ceea ce ar face ca, desigur cu unele excepţii, învingătorii din colegiile electorale să se aleagă dintr-unul din cele 2 partide iar reprezentanţii PDL sî rămână (aproape) comlet pe tuşă. Oare vor şti Antonescu şi Ponta să profite de această oportunitate?

Ah! salam de vară …

Trăiască şi-nflorească Republica Socialistă România multilateral dezvoltată

Înainte de marea bulibăşeală din ’89 erau mulţi care plângeau după o bucată de salam. Unii nu îşi permiteau (aviz celor care spun acum că suntem mai săraci ca atunci) iar alţii nu apucau căci la cozile de pe vremea aia trebuia să ai mare noroc să mai găseşti ceva în galatarul din Alimentara sau Bitolia când îţi venea rândul. Şi ziceau ei din gură cam aş:
„Ah! salam, salam de vară
Te-aş mânca cu tot cu sfoară
Ah! salam, salam cu soia
Te-aş mânca de luni şi până joia!”
Cântecul cred că era mai lung şi conţinea referiri şi la alte alimente rare din acea epocă de piatră aur.

Şi a venit una bucată revoluţie şi imediat după ea au revenit în ţară şi câţiva din cei ce aveau să devină liderii partidelor de opoziţie precum Raţiu şi Câmpeanu. Şi în loc de bun venit au fost întâmpinaţi de „Iliescu şi ai lui / Trădătorii neamului” (parcă aşa sunau lozincile de atunci) cu jigniri si expresii de genul „Nu avem nevoie de voi deoarece nu aţi mâncat salam cu soia ca noi!” sau „Plecaţi înapoi!”. Oare care ar fi fost soarta româniei astăzi dacă în Duminca Orbului din 1990 câştiga alegerile Raţiu cu a sa expresie rămasă celebră până astăzi: „Mă voi bate până la ultima picătură de sânge ca tu să ai dreptul să nu fi de acord cu mine”?
Acum găsim soia pe toate drumurile: sosuri chinezeşti de soia, mezeluri de soia, şniţele din soia, lactate din soia etc. şi lumea se înghesuie să le cumpere. Să fii fost Ceauşescu un vizionar care vroia să ne înveţe să mâncăm puţin ca să nu ne îngrăşăm şi cu multă soia că e sănătoasă? :))
Se spune despre noi, decreţeii, că facem parte din Generaţia X. Adică suntem persoane care se retrag din societate, respingând statutul oferit de aceasta şi care refuză să se implice. Nu ştiu cum este prin alte ţări cu generaţia asta dar în România , având în vedere prin câte grozăvii, răzgândeli şi alte cele (revoluţia care nu e revoluţie, soia ca ba nu e bună ba e bună, indivizi şi partide care ba candidează ba nu candidează , oameni care se angajează la stat pe un post călduţ, sigur şi eventual cu un salariu bunicel şi se trezesc alături de pensionari că sunt nesimţiţi etc.) cine dracu mai are chef să se implice îm societate, politică sau în orice.

„Vingt ans après” (2)

Elucubraţii: „Vingt ans après”

Cea mai mare „greseala” savarsita in decembrie ’89 a fost simulacrul de proces si omorarea lui Ceausescu. Nu este admisibil, cand toate democratiile europene abrogasera deja pedeapsa cu moartea, sa iti incepi drumul spre ele cu o astfel de executie. Dar probabil ca sotii Ceausescu au murit, ca si multi dintre cei morti in piete sau pe strazi, pentru ca sa li se inchida gura. Normal ar fi fost sa fie arestati si sa aiba parte de un proces corect, de preferat la Haga.
In anii de inceput ai vietii democratice din Romania, Iliescu si ai lui au folosit cu succes sintagma „dezbina si cucereste”. Daca imi aduc bine aminte erau la un moment dat cam 80 de partide. Orice incercare de a forma un partid puternic care sa tina piept PSD-ului de astazi era sortida esecului. Impotriva partidelor istorice si nu numai se lansau atacuri si critici fara a se propune nimic in schimb. Liderilor opozitiei li se promiteau averi daca scindau partidele in diferite aripi si factiuni, mitingurile erau sparte de contramanifestatii ale „simpatizantilor” puterii.
Sau facut multe greseli, intentionate sau nu. FSN, fara a-si trada originile (PCR), a devenit mai intai principalul partid de stanga ca acum sa ramana singurul. Spun singurul pentru ca PUR PC nu conteaza.
Au trecut de atunci 20 de ani. M-as fi asteptat ca frica de comunism sa fi disparut. Avem generatii care stiu despre comunism doar din povestile parintilor si bunicilor. Asa cum si noi, la randul nostru, stim de regalitate, nazisti, legionari, razboi, lagare de concentrare din povestile parintilor si bunicilor nostri. Si cu toate astea vad tineri de cel mult 20-25 de ani iesind in strada de Ziua Nationala sa strige jos comunismul. Si asta fara nici o logica, deoarece atunci cand vrei sa dai jos pe cineva inseamna ca respectivul este la putere dar ei striga impotriva PSD-ului care este in opozitie. Vad oameni de toate varstele care, dupa 20 de ani de libertate, inca nu au invatat sa construiasca, sa gandeasca pozitiv. Se duc campanii electorale construite pe atacuri la persoana candidatului advers sau a celor care il sustin. Refuz sa votez negativ. Vreau ca cei care candideaza, indiferent pentru ce functie, sa vina cu propuneri de programe si proiecte, cu propuneri de oameni. In Marea Britanie, partidul care este in opozitie la primul congres dupa alegeri isi desemneaza viitori ministri pentru un guvern din umbra si care construiesc astfel de programe si de proiecte pentru cazul in care daca castiga alegerile urmatoare sa poata trege direct la treaba. Iar pe fiecare problema in parte vorbeste doar cel care daca ar fi fost la putere ar fi fost ministru pe acel domeniu. M-am saturat sa mi se arunce in fata stafia comunismului sau spectrul dezastrului de catre uni sau altii dintre candidati. Pe principiul acestei frici istorice ar trebui sa intrerupem orice legatura si cu italienii (sunt urmasii Romei care a distrus Dacia) turcii (ne-au atacat de atatea ori), mongolii (iau trimis pe actualii unguri pe capu nostru), indienii (de la ei ii avem pe gipsy), Austria si Ungaria (Imperiul Austro-Ungar a ocupat Transilvania), Germania etc. Oare cand vom invata sa ne acceptam istoria, cu bune si cu rele, si sa mergem mai departe fara sa mai acuzam „greaua mostenire”?

„Vingt ans après”

A mai rămas mai puţin de 1 lună până la împlinirea a 20 de la revoluţia lovitura de stat din România.
Înainte de evenimentele din decmbrie ’89 pe holurile A.S.E.-ului unde lucra tatăl meu în acea perioadă toată lumea era conştientă că se pregăteşte ceva şi toţi şopteau că Ion Iliescu va fi cel care îl va înlocui pe Nicolae Ceauşescu în fruntea P.C.R. şi implicit va conduce şi ţara.
Decembrie 1989. Eu nu am făcut armata dar am vorbit cu alţii care au facut-o şi din câte am înţeles un glonţ de AKM trece prin 10 persoane şi îl răneşte mortal pe al 11-lea. În aceste condiţii dacă armata trăgea în plin în manifestanţi nu am fi avut 1000 şi ceva de morţi în toată ţara aşa sa întâmplat ci câteva zeci sau poate chiar sute de mii de morţi. Atunci a murit cine „trebuia” deoarece probabil ştia mult prea multe plus „victimele colaterale” aşa cum sunt numite de structurile militare. Apărut ca din întâmplare în miezul evenimentelor Ion Iliescu formează CFSN (care mai apoi va deveni FSN) şi anunţă că acesta „va fi doar un organism de conducere provizoriu si nu va participa la nici un proces electoral.”
Pe 28 ianuarie 1990 Ion Iliescu şi FSN se răzgândesc în privinţa participării la alegeri şi fac primul mare rău României dând startul la răzgândiri, schimbări de opinii şi la turismul între partide pentru ciolan. Acest anunţ a fost şi cel care a dus la fenomenul „Piaţa Universităţii” şi apoi la mineriade.
În 11 martie 1990 la Timişoara este adoptată celebra Proclamaţie al cărei punct 8 va deveni unul din principalele obiective ale manifestanţilor de la Universitate.
Folosind propaganda pe toate mijloacele media în cel mai pur stil comunist, cunoscut bine de Iliescu, de denigrare a partidelor istorice şi mai ales a liderilor acestora FSN câştigă fără probleme primele alegeri „libere” organizate în Duminica Orbului pe 20 mai 1990.
Din punct de vedere economic s-au făcut multe greşeli în acea periaodă. În loc să se investească masiv în infrastructură s-au cumpărat din import bomboane, sugiucuri şi alte nimicuri pe care tot şmecherii momentului, adică foştii securişti şi/sau activişti de partid, le-au vândut. La fel sa întâmplat şi cu ajutoarele din străinătate care în loc să ajungă la oamenii nevoiaşi au ajuns în consignaţii. O altă greşeală imensă a fost creşterea fără acoperire economică a salariilor. Aşa cum gândeam atunci şi îmi menţin şi astăzi aceeaşi părere, în loc să se mărească salariile trebuia să se stimuleze munca suplimentară. Dacă vrei să câştigi mai mult, munceşti mai mult. Un exemplu pueril pe care îl dădeam atunci era că dacă un muncitor are de făcut 100 de capace pe zi pentru un salariu de 1000 de lei pe lună şi vrea un salariu mai mare să facă 200 de capace pe zi la aceaşi calitate şi să primească 2000 de lei pe lună. Se spune că cine nu îşi cunoaşte istoria e obligat să o repete. În China când au venit comuniştii pe foştii patroni iau făcut directori iar afacerile trebuiau să meargă la fel de bine ca până atunci. În România comuniştii au umplut închisorile cu foştii patroni şi boieri/chiaburi iar directori la respectivele afceri au adus membri de partid care habar nu aveau cu ce se mănâncă o afacere, de unde să îşi ia materie primă mai ieftină dar totuşi de calitate, unde să vândă etc. Acelaşi lucru sa întâmplat şi în ’90. Toţi directorii de fabrici şi uzine, care de bine de rău aveau nişte relaţii în piaţă au fost daţi jos şi au fost puşi oameni de bază ai partidului de guvernământ care sub sloganul „Nu ne vindem ţara” o făceau cadou în „locaţie de gestiune” celor faţă de care aveau oareşcare datorii.

Surse: http://bataiosu.wordpress.com, http://energienaturala.wordpress.com, http://ro.wikipedia.org, http://ro.wikisource.org.