Ultra Swim Challenge – cum fu

2014.02.08 (006)Aşa cum am anunţat m-am înscris la acest eveniment cu o distanţă dublă faţă de cea preconizată iniţial, adică 4000m în loc de 2000m. Cu multe emoţii legate în primul rând de capacitatea de a termina acest maraton de înot, m-am prezentat la startul acestei provocări. Un calcul simplu spunea că la ritmul meu de înot cu 4 minute pe suta de metri voi termina în 2 ore şi 40 min. Dar având în vedere că mai trebuia să mai fac şi unele pauze de hidratare mă aşteptam să termin cam în 3 ore.
Noroc că în ultimele săptămâni am provitat de câteva vouchere de câte 7 zile la World Class şi am mai putut să mai înot şi eu niţel în piscina de la Upground chiar dacă avea doar 25 şi 3 culoare cam aglomerate uneori.
După ce mi-am luat în primire casca de înot, am participat la antrenamentul oficial pentru WinterTri: 6,5km alergare. Apoi m-am dus să mă schimb şi să urmăresc finalul celor 24 de ore de înot al căror protagonist a fost Remus Miron.
La momentul startului aveam emoţii cât China. Cu toate că ştiam că nu e un concurs şi că mă pot opri să mă odihnesc nu eram deloc sigur că voi putea duce la bun sfârşit această provocare. Cea mai mare distanţă parcursă înot până la momentul startului era de 1250m în noiembrie anul trecut tot la Izvorani. Am plecat al cincelea din cei 8 câţi eram pe culoarul 5. În prima lungime de bazin am luat câteva guri de apă până m-am obişnuit cu valurile provocate de mulţimea de înotători. După circa 20 de bazine au început să apară cârceii dar, nu în momentul înotului ci atunci când mă împingeam cu picioarele în marginea bazinului. Aşa că a trebuit să întorc, pe cât posibil, fără să mai ating marginea bazinului sau dacă o fac să mă împing cu mâna.
După 1 oră şi 23 min. terminam primele 40 de bazine, adică jumătate, adică distanţa pe care îmi propusesem iniţial să o parcurg. Ce dracu’ a fost în capul meu când am zis că fac 4000m? Mulţi înotători începuseră deja să iasă din apă. Nu puteam să ies şi eu acum în loc să mă mai bălăcesc încă pe atât? În orice caz, în vederea triatlonului de la Oradea, situaţia înotului care îmi provoacă cele mai mari emoţii, începe să fie rozalie. Mai trebuie să aflu dacă timpul limită de 1h30″ include şi tranziţia sau doar înotul efectiv.
Am luat un gel şi am pornit mai departe cu stilul meu câinesco-broască: mişcări de brasdar cu capul afară precum câinii. Din totalul de 80 de bazine, 75 le-am făcut aşa iar celelalte au fost craul sau spate.
Cam după 60 de bazine şi aproape 1 litru de isotonic simţeam nevoia de a face un drum până la toaletă dar nu eram sigur că voi mai putea continua dacă ies din piscină aşa că am strâns din dinţi şi am dat mai departe din mâini şi din picioare.
La 2 ore şi 58 min. de la momentul startului am reuşit şi eu să termin distanţa propusă. Am încercat să ies, comform regulamentului, pe unde am intrat dar mâinile mele nu erau de acord să mă ridice peste marginea bazinului. Noroc că nu mai era aşa multă lume în apă şi am putut să mă strecor până la scară. 😀
A fost un eveniment frumos şi voi participa cu mare drag şi la ediţiile următoare. Poate până atunci învăţ să înot. :))
Chiar dacă Ultra Swim a luat sfârşit, strângerea de fonduri în beneficiul Hospice Casa Speranţei continuă AICI.

Eu când vreau să înot, înot!

1498917_805946902754429_1774344169_o
ULTRA SWIM CHALLENGE
Acesta este un eveniment caritabil, de strângere de fonduri pentru finalizarea proiectului Hospice Casa Speranţei din Bucureşti. Clădirea este finalizată şi în continuare sunt necesare fonduri pentru echipamentul medical, instruirea personalului medical şi asigurarea primelor 9 luni de funcţionare.
Deşi am mai vorbit pe acest blog despre Hospice cu ocazia diverselor strângeri de fonduri la care am participat o să copiez şi aici prezentarea de pe site-ul evenimentului:

HOSPICE CASA SPERANŢEI este o organizaţie de caritate neguvernamentală înfiinţată la Braşov, în anul 1992, la iniţiativa britanicului Graham Perolls, cu scopul introducerii şi dezvoltării serviciilor specializate de ingrijire pentru bolnavii incurabili în stadii avansate. Este prima unitate de acest fel din România şi centru de excelenţă pentru Europa de Est, în domeniul îngrijirii paliative.
Centrul HOSPICE Casa Speranţei va asigura:
* 30 de paturi pentru 700 de internări în fiecare an;
* Tratament ambulator pentru un număr de 8.000 de consultaţii anual;
* Centru de zi pentru peste 5.000 de participări anual;
* 11.000 de vizite la domiciliu pe an pentru cei 200 de pacienţi actuali.
Pentru mai multe informatii vizitati www.hospice.ro/bucuresti, scrieti-ne la events@hospice.ro sau contactati-ne la 021 326 3771.

Îngrijirea de tip hospice (numită îngrijire paliativă) este îngrijirea holistică a pacienţilor în stare terminală şi a familiilor acestora. Este recunoscută ca îngrijire medicală ce tratează simptomele supărătoare, în special durerea.
Pentru bolnavii incurabili, îngrijirea paliativă înseamnă creşterea calităţii vieţii.
Cu toate că boala nu mai răspunde la tratament, starea bolnavului poate fi ameliorată prin alinarea durerii, consiliere psihologică (de care pot beneficia şi membrii familiei), servicii de asistenţă socială (pentru obţinerea drepturilor legale şi pentru familiile care se confruntă cu greutăţi materiale) sau consiliere spirituală din partea preoţilor, în funcţie de opţiunea şi confesiunea religioasă a fiecăruia.

Stiaţi că …
Mai mult de 5,000 de oameni mor de cancer în fiecare an în Bucureşti?
În ţară doar 5% din bolnavii de cancer beneficiază de îngrijiri paliative ?
Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, Bucureştiul are nevoie de un număr de 230 de paturi dedicate ingrijirii paliative

Evenimentul va avea loc sâmbătă, 8 februarie 2014, la Complexul Olimpic şi Sportiv din Izvorani, Snagov. Poate participa orice persoană care poate înota între 500-20.000 de metri. Limita de locuri este de 160 la individual şi 30 la ştafetă.

Având în vedere participarea mea la Half IronMan-ul de la Oradea din vară, înscrierea la Ultra Swim Challenge era oarecum obligatorie. Şi asta pentru că reprezintă o bună ocazie de a verifica dacă sunt în stare să fac cei 1900m într-o oră şi jumătate. Şi pentru că lacul Paleu unde o să aibă loc proba de înot pentru triatlon nu are capete de bazin unde să mă împing cu picioarele mă gândeam să compensez şi să fac 2000m la evenimentul de la Izvorani.
Dar … „având în vedere şi luând în considerare” că pentru anul viitor visez la un IronMan întreg şi pentru că la evenimentul organizat de Smart Atletic nu există limită de timp pentru parcurgerea distanţelor alese la înscriere, voi înota 4000m sau mai pe scurt 4km. Adică cu 200m mai mult decât la IM şi asta din aceleaşi considerente ca mai sus. Sunt convins că voi putea să fac faţă distanţei însă am mai dubii în privinţa timpului. Ideal ar fi pentru mine să termin în 2h30′ dar cred că un timp de 3h-3h15′ e mai plauzibil. ‘Om trăi şi ‘om vedea.

Pentru donaţii daţi click pe imaginea de mai jos:

Donează pentru Hospice

Donează pentru Hospice