Transmaraton – cum fu

Transmaraton 2013Am plecat la Transmaraton cu destule emotii, chiar mai multe decat la primele doua semimaratoane. Am avut o durere de genunchi care nu m-a lasat sa alerg cateva saptamani si care inca ma mai sacaie iar cand am reluat alergarile in urma cu 3 saptamani mi-a fost destul de greu sa termin 5 km. Asa ca a trebuit sa o iau apropape de la 0. Spun apropape pentru ca antrenamentele facute de mai bine de un an de cand alerg si-au spus cuvantul si revenirea a fost rapida.
O alta sursa de emotii era faptul ca nu sunt deloc prieten cu alergarea la deal. Orice rampa cat de mica imi creaza probleme. Si tocmai din acest motiv am vrut sa particip la Transmaraton. Pentru a incerca sa-mi depasesc aceasta limita impusa (poate) si de relieful de campie al Bucurestiului si pentru a vedea cum m-as descurca la o eventuala cursa montana. Mai ales in conditiile in care anul viitor doresc sa particip la cursa Hobby de la Marathon 7500 asa cum am anuntat deja in pagina cu competitii.
Am primit un pont pentru aceasta cursa si anume sa alerg 3’30” si sa merg 1’30” si asta inca din primul kilometru (multumesc Mihai Pantis). Am testat acest mod de abordare in antrenamente deoarece imi era teama de revenirea de la mers la alergare dar a fost ok. Mi-a fost de mare ajutor si noul meu Garmin care are o functie special pentru run/walk si il poti seta sa te avertizeze cand a venit momentul sa schimbi.
Dar „socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ”. Primii sa zic 5 km a fost ok si am putut sa ma tin de alternanta alergare mers. Apoi nu mai reuseam sa alerg cele 3’30” asa ca am zis sa schimb sa alerg 1’30” si sa merg 3’30” si pret de 1-2 km a fost acceptabil asa. Dar in aerul tare de la munte nu reuseam sa imi gasesc un ritm de respirat in alergare si am ajuns sa ma deplasez mai repede in mers decat in alergare. Si atunci am decis sa merg pana sus. Am lungit pasul care dintr-unul pe pingea a devenit unul apasat, pe toata talpa asa cum se merge pe munte, ca doar ma apropiam de creasta Fagarasului. Si am reusit in felul asta sa mentin un ritm de 10-11 minute pe km. Ma gandeam ca e un ritm bun si ca voi recupera la coborare.
Dupa mai bine de 2 ore de urcare am ajuns in varful „dealului” si am intrat in tunel. Am reinceput sa alerg dar abia reuseam sa-mi obisnuiesc ochiii cu lumina difuza sau cu intunericul ca trecea cate o masina care ma orbea cu luminile si trebuia sa ma opresc. Am reusit sa trec si de tunel si a inceput mult asteptata coborare. Toate bune si frumoase cand dupa cca 500 m m-am trezit cu o crampa puternica in gamba piciorului drept. Gabi Solomon ne avertizase la sedinta tehnica sa nu ne grabim pe coborare ca vom avea crampe dar nu am avut deloc senzatia ca as alerga repede. Din contra mi se parea ca alerg incet si ca pot mai repede. Am mers nitel si a trecut. Am alergat din nou si iar au aparut crampele la gamba dreapta. „Colac peste pupaza” au reaparut si durerile de bila/ficat/stomac pe care nu le-am mai experimentat de cateva luni. Si uite asa, sontac-sontac am ajuns aproape de finish cu un ritm de 7-8min/km. In mod normal nu ar fi fost un ritm rau dar aveam de recuperat acei km de urcare in care am mers. Plus ca nu stiam exact cat am pana la final. Garminul a gasit satelitii la putin timp dupa start si nici lungimea tunelului de cca 800m nu era inclusa in distanta afisata de ceas. Asa ca ma uitam la un ceas care imi arata ca am facut 20km si credeam ca nu mai ajung la finish in timpul limita. Noroc ca m-am intalnit cu Paul Dicu care mi-a spus ca mai am 3-4 curbe si ajung. Cel mult 1 km. Multumesc. Au fost 600m pe care in ciuda durerilor abdominale si de picior i-am facut in 6’40”
Am reusit sa termin in 3 ore si 23 de minute adica cu 7 minute inainte timpul limita.

Voi participa cu placere si la editia urmatoare daca nu o sa se suprapuna cu Triathlon Challenge Mamaia. Cum spunea si un mesaj de incurajare de la Transmaraton, durerea trece, medalia ramane.

Picture 064

Eu mi-am facut datoria si am terminat aceasta cursa asa cum am promis inca de acum un an cand eram voluntar si le ofeream medalii celor care terminau. Pana pe 30 septembrie 2013, TU, cel care citesti acum aceste randuri poti face un mare bine. Poti dona orice suma iti convine pentru ca cei de la Hospice sa poata termina noul centru medical in care copii si adulti bolnavi in stadii terminale sa poata beneficia de ingrijire paliativa gratuita. E vorba de acei bolnavi pe care sistemul medical ii trimite sa se chinuie acasa cu acea replica crunta „nu mai avem ce sa-i facem” si care au dreptul ca atat cat mai au de trait sa o faca cu demnitate. O pot face cu ajutorul oamenilor minunati de la Hospice dar si cu ajutorul tau.
Donatiile se pot face (cu cardul ca doar suntem in 2013) aici: http://transmaraton.org/ro/competitors/view?hash=14abd5381ce40c2c00e2895dd2d15c66ed2e8d34

Alerg pentru Hospice

hospiceAsa cum promiteam in urma cu aproape 2 luni am inceput sa alerg pentru Hospice Casa Sperantei. Intr-o prima etapa am alergat sub egida Hospice la Semimaratonul International Bucuresti. Din pacate nici in planul sportiv si nici in ceea ce priveste strangerea de fonduri nu a iesit asa cum doream: Nu am reusit sa termin cursa in mai putin de 3 ore si nici nu am reusit sa strang fondurile pe care mi le-am propus pentru Hospice. Sper sa ma revansez.
A doua etapa consta in participarea in data de 8 septembrie la proba de semimaraton de la Transmaraton. din cauza configuratiei traseului o sa fie una din cele mai grele curse din viata pe si se va desfasura pe cel mai frumos drum din lume., Transfagarasan.
Dar pana atunci, am de dus la capat o misiune cel putin la fel de dificila. Si anume sa colectez in beneficiul Hospice cel putin 1000 ron. De fapt ca sa corectez si deficitul de la semimaratonul din 19 mai ar trebui sa strang 1400 ron. Si pentru asta am nevoie de voi, cei care cititi acest blog si de prietenii vostri. Am nevoie de 100 dintre voi care sa doneze cel putin cate 10 lei. Credeti ca e mult? Eu zic ca e putin si merita sa ajutam niste oameni (copii si adulti) sa-si traiasca ultimele zile cu demnitate. Orice suma, oricat de mica, conteaza. Pentru ca din putin cu putin se strange mult. Chiar si 1 Leu va fi pe deplin apreciat.
Cum se procedeaza? procedura e simpla. Intri pe link-ul de mai jos si selectezi una din sumele prestabilite sau daca acestea nu iti convin poti scrie suma dorita in caseta. Dupa ce completezi si campurile cu nume, prenume si e-mail (eventual poti lasa si un mesaj) apesi butonul DONEAZA! O a fiti directionati apoi catre renumitul procesator de plati on-line PayU pentru finalizarea tranzactiei. Pentru donatii din partea companiilor va rog sa-l contactati pe managerul de proiect al asociatiei, dl Marian Mandru (marian.mandru@hospice.ro).

http://transmaraton.org/ro/competitors/view?hash=14abd5381ce40c2c00e2895dd2d15c66ed2e8d34

Si daca tot va cer sa donaati bani, cred ca se cuvine sa va spun si cu ce e ocupa Hospice Casa Sperantei. Este cea mai mare asociatie medicala din Romania care, din 1992, ofera servicii de ingrijiri paliative gratuite pentru pacienti si familiile lor si care promoveaza ingrijiri paliative la nivel national si international, prin educatie, informare si advocacy.
In Romania, 60,000 de oameni sunt diagnosticati cu cancer in fiecare an, dar numai 6% dintrei ei primesc ingrijire paliativa. HOSPICE Casa Sperantei a oferit timp de 21 de ani ingrijire medicala gratuita, asistenta psiho-emotionala si sociala la peste 13,000 de pacienti copii si adulti cu boli incurabile. Desemnat drept Centru de Excelenta pentru Europa Centrala si de Est, HOSPICE are un nou proiect pentru Romania, terminarea constructiei noului Centru HOSPICE din Bucuresti, care se construieste deja in sectorul 2.
Mai jos sunt cateva imagini cu noul centru Hospice din Cartierul Plumbuita aflat inca in constructie.

Această prezentare necesită JavaScript.

Transmaraton 2013

Transmaraton 2012In luna septembrie a anului trecut am participat ca voluntar la prima editie a Transmaratonului, un superb eveniment desfasurat pe cel mai frumos drum din lume dupa cum il descriau cei de la Top Gear. Au existat atunci 2 competitii: un semimaraton de la cabana Balea Cascada pana la cabana Capra si un ultramaraton de 70 de km avand ca loc de start tot la cabana Balea Cascada si finish la barajul Vidraru. Cum a fost atunci puteti vedea in filmuletul de mai jos realizat de unul dintre sponsori, Realitatea TV.

Pe 7 si 8 septembrie 2013 o sa aiba loc a doua editie, cu unele mici schimbari. Astfel, sambata o sa aiba loc ultramaratonul pe o distanta de 84 km, adica un dublu maraton. Startul o sa aiba loc la cabana Balea Cascada la ora 6 dimineata si in decurs de maxim 12 ore participantii trebuie sa ajunga pana la Cetatea Poienari. Adica vor trebui sa aiba grija cum isi folosesc energia pentru ca la final vor avea de urcat si cele peste 1400 de trepte ce duc la cetate.
Duminica la ora 8 la cabana Capra se da startul si la cursa de maraton in care alergatorii vor avea de parcurs distanta pana la cabana Balea Cascada si inapoi la Capra. Vor avea astfel ocazia sa admire mirificele peisaje oferite de Transfagarasan in ambele directii. Timpul limita este de 7 ore.
In fine, tot duminica dar la ora 10.30 vor porni in cursa si semimaratonistii care in timpul limita de 3h si 30min vor avea de infruntat acelasi traseu de anul trecut cabana Balea Cascada – cabana Capra.
Taxele sunt 150 la semimaraton, 170 la maraton si 200 ron la dublumaraton. Locurile sunt limitate la 80 ptr. semimaraton, 50 ptr. maraton si 20 pentru ultramaraton si se ocupa repede.
Ca si anul trecut modalitatea de inscriere are un format special. Pana pe 30 aprilie doritorii se pot inscrie la o tombola la care vor fi extrasi primii participanti. Cei care nu isi castiga participarea la tragerea la sorti mai au o sansa de a participa si anume sa se inscrie ca fundraiser (strangator de fonduri) pentru una din cele 3 cauze sociale pe care evenimentul le sustine.
Mai multe detalii despre cum sunt impartite locrile intre tragerea la sorti, fundraiseri si partenerii evenimentului gasiti pe site-ul transmaraton.org unde puteti sa va si inscrieti.

La petrecerea de final de anul trecut, organizatorii au promis ca voluntarii care vor dori sa alerge anul asta in competitiile Transmaratonului vor avea loc asigurat si nu vor mai trebui sa treaca prin emotiile tragerii la sorti sau sa stranga fonduri pentru a putea participa. Pana sa vad daca mai e valabila promisiunea, m-am inscris deja la tombola. Daca prima varianta ramane in picioare atunci probabil ca inregistrarea mea la tragerea la sorti o sa fie stearsa. Daca nu tine figura cu nici una din aceste 2 modalitati de inscriere voi participa ca fundraiser. De fapt, daca organizatorii vor fi de acord, voi incerca oricum sa strang fonduri pentru una din asociatii indiferent de forma in care sunt acceptat la concurs. Dar asta deja e alta poveste. Ideea e ca, imi doresc foarte mult sa particip deoarece anul trecut in timp ce imparteam medalii celor care treceau linia de finish mi-am promis ca voi alerga si eu semimaratonul ala.