Semimaratonul “Intersport” Braşov – cum fu

„Da, muntele meu drag mă-ntorc la tine,
La brazii tăi, la mareţia ta.
Şi-aş vrea să-nvăţ să fiu la fel ca tine
Şi bun, şi drept, şi demn, Măria Ta”

Chiar dacă, în mare, m-am ţinut de antrenamente şi am făcut şi alergări lungi de 14 şi 16 km, m-am prezentat la start cu ceva emoţii. Şi asta pentru că am constatat la alergările mele prin parc că la orice diferenţă de nivel oricât de mică apar durerile de genunchi pe lateral şi amintirea încă vie a semiMaratonului Reîntregirii Neamului Românesc nu îmi dădea pace. Aşa că în ultimele săptămâni am încercat sa stau departe de orice diferenţă de nivel şi spre bucuria mea, durerile au dispărut. Nici măcar săptămâna trecută la Old Town Race unde am alergat destul de tare nu am mai avut nici un fel de durere. Totuşi, având în vedere timpul limită generos (4h) şi experienţa de la Transmaraton eram hotărât ca în cel mai rău caz să mă bucur de câteva ore de drumeţie.
Am plecat din Bucureşti la 6:30 şi după un drum liniştit am ajuns în Braşov în jur de 9. Mi-am ridicat kit-ul de participare şi din vorbă în vorbă a venit și momentul mult aşteptat, acela al startului.
Cu foarte puţin timp înainte de start a apărut o problemă pe care nu am putut sa o rezolv decat pe la km 3,5. Dar deja, de aproape un 1km începusem să merg şi îmi ieşisem din ritm. Am continuat drumul până în vârf, la km 8,5, mai mult mergând pe un drum în stare bună în ciuda ploii.
După punctul de hidratare traseul continua pe potecă în cea mai mare parte la vale. Am reînceput să alerg dar cu foarte mare grijă pentru că pietrele şi rădăcinile sunt foarte utile dar se pot transforma în cel mai mare duşman al tău atunci când sunt ude dacă nu eşti atent. Şi pe ici, pe colo, prin punctele esenţiale mai era şi nişte noroi. Învăţat din anii de drumeţie că pe munte nu se aleargă, am preferat să nu accelerez prea tare mai ales pe coborârile mai abrupte pentru a evita o accidentare.
Am avut 2 obiective la acest concurs: să termin (cu bine) prima mea cursă de trail şi să ajung la finish în mai puţin de 3 ore. Am reuşit doar cu prima parte. Am terminat cu timpul de 3h11’23”

Mi-a plăcut revederea cu muntele şi traseul dar nu pot spune că am devenit un fan al alergării montane. Drumeţia rămâne în continuare pe primul loc. Totuşi sunt destul de sigur că voi reveni şi anul viitor, mai pregătit şi poate pe o vreme mai frumoasă.

P.S. Am şi 2 nemulţumiri legate de organizare:
1. după punctele de hidratare nu existau saci de gunoi şi în consecinţă toată lumea arunca paharele sau sticlele pe jos la nimereală. Eu am urcat cu paharul în mână până la punctul 2 de alimentare.
2. Sticlele de 1/2 l care puteau fi luate pe traseu erau cu apă carbogazoasă. Aş zice că pe traseu e indicat să se servească apă plată.

Maratonul reintregirii neamului romanesc – 2013

logoRo Club Maraton, în parteneriat cu Primăria Sectorului 3, organizează pe 1 Decembrie 2013 în parcul Alexandru Ioan Cuza (fost IOR) a 3-a ediţie a Maratonului Reîntregirii Neamului Românesc. Competiţia face parte din ciclul de maratoane istorice, organizate din 2011 şi până în prezent în România de acest club şi/sau de Ilie Roşu: Maratonul “Pe aici nu se trece”, Maratonul Zăpezii, Maratonul Regal, Maratonul Recunoştinţei şi Maratonul Delta Dunării.
Vor fi 3 curse competitive: maraton, maraton ştafetă (4x) şi semimaraton, iar startul va fi dat de pe aleea de lângă lac, în dreptul bisericuţei de lemn (vis-a-vis de magazinul Titan), de la ora 09.00.
Taxa pentru proba de maraton sau semimaraton este în funcţie de data înscrierii astfel: 70 ron între 5-17 noiembrie şi 80 ron între 18-24 noiembrie. Taxa pentru proba de maraton stafeta (pe fiecare membru al echipei), este stabilită şi ea în funcţie de data înscrierii şi este de: 60 ron între 5-17 noiembrie şi 70 ron între 18-24 noiembrie.
Numărul maxim de participanţi este de 50 la maraton, 150 la semimaraton, 80 de participanţi la maraton ştafetă (4 x 20 echipe) iar timpii în care trebuiesc terminate cele 2 alergări sunt de 5 ore şi 30 de minute pentru proba de maraton respectiv 3 ore pentru cea de semimaraton.
În afară de aceste 3 curse mai există şi o cursă populară de circa 4 km (o tură de lac) unde nu există taxă de înscriere, dar nici clasamente, premii sau kituri de participare.
Mai multe detalii găsiţi în regulamentul oficial care este disponibil pe site-ul: http://roclubmaraton.ro/maratonulreintregirii/. Tot aici puteţi să vă înscrieţi.

Exista viata si dupa 42km?

Gata şi maratonul. Încă nu sunt sigur cine pe cine a dat gata, dar în fine. L-am terminat cu bine, chiar dacă am depăşit puţin timpul limită. Bun. Şi acum ce urmează? Alte maratoane? Sau poate un ultramaraton cum mă întreba cineva?
Am avut timp în cele 6 ore petrecute pe traseul Maratonului Internaţional Bucureşti să cuget la ce şi mai ales cum am făcut până acum, să analizez unde mă aflu şi iau câteva decizii legate de ce vreau să fac în viitor.
Ce am facut până acum?
Am terminat 3 semimaratoane dintre care unul pe Transfăgărășan și un maraton, la care se adaugă alte câteva concursuri pe distanțe mai mici. Am spus bine terminat, nu alergat deoarece din cele 4 curse lungi nici una nu am alergat-o de la un capăt la altul. Din cauza lipsei de disciplină în ceea ce privește antrenamentele, acestea au fost varza. Şedinte de antrenament sărite sau in cel mai fericit caz ciuntite, multe reprize de mers in timpul lor, cel putin la inceput etc. Cea mai lungă distanţă alergată fără pauză de mers a fost acum în cadrul MIB şi anume primii 18km. Şi deşi eram constient că nu e bine m-am complăcut în această situaţie căci vorba românului: „lasă, bă, că merge-aşa”. Şi parţial a mers. Am terminat concursurile dar printre ultimii şi la limita timpului regulamentar, chiar şi în „prelungiri” uneori. Rezultatele antrenamentelor de slabă calitate se văd şi în scăderea în greutate care e foarte lentă.
Ce vreau să fac mai departe?
Mă tentează destul de mult o ultra-aroganţă, dar … mai am mult de crescut. Nu, nu în greutate, aici din contră mai am de dat jos. Am mult, foarte mult, de crescut la capitolul viteză şi rezistenţă.
Aşa că până la sfârşitul acestui an şi anul următor mă axez pe curse de 5-10 km şi câteva semimaratoane. Şi poate, repet POATE, să particip din nou anul viitor la MIB. Eventuala prezenţă la urmatoarea ediţie a maratonului Bucureşti vine în ciuda hotărârii din timpul MIB 2013 de a mă limita la semi dar ca urmare a unei declaraţii făcută de Valeria van Groningen care anunţa că anul viitor intenţionează să modifice traseul prin tot orasul. Dacă face asta, aproape sigur, o să vreau să fac toţi cei 42km pe noul traseu.
Ideea axării pe distanţe mai mici o aveam încă dinainte dar a fost nevoie de cele 6 ore de reflexie pentru a lua o decizie care sper să fie bună.
În prezent recordurile mele în materie de alergat sunt următoarele: 5Km – 34’05”, 10Km – 1h11’19”, Half Marathon 2h49’29”, Marathon 6h12′.
Vreau să ajung, până la sfârşitul anului viitor, să termin 5km sub 30 de minute, 10km într-o oră şi semimaratonul în 2 ore şi 15 minute. Şi bine înţeles să mai dau jos cca. 20kg. Apoi mai vorbim si de alte maratoane. Şi pentru a ajunge la aceste rezultate cred că în primul rând trebuie să mă pun la punct cu disciplina. Să nu mai sar peste antrenamente şi să nu le mai scurtez, indiferent de motive.
Aşa cum am spus pe pagina de competiţii, îmi doream ca anul viitor să particip la Marathon 7500 la secţiunea Hobby care presupune o distanţă de 40 km cu diferenţă pozitivă de nivel de 3200m. Experienţele din ultima lună şi mă refer aici la Transmaraton şi MIB mi-au arătat că încă nu sunt pregătit pentru aşa ceva. Şi întrucât participarea la acest concurs presupune o echipă de 2 persoane ar însemna să încurc pe cineva care poate e mult mai pregătit. Mulţumesc, Cernica Tandin Nicolae, pentru propunerea de a alerga împreună dar pentru moment sunt nevoit să zic pas.
Să nu fiu înţeles greşit. Nu renunţ la maratoane. Abia le-am descoperit. Doar le amân niţel pe următoarele pentru că nu vreau să mă mai grăbesc şi apoi să regret din cauza unor accidentări. Am timp în următorii 60-70 de ani pentru suficiente maratoane şi ultra şi PB pe măsură. 😉

sursa foto: http://michelletan88.blogspot.ro/2011/02/short-story-about-self-improvement.html

Petrom Bucharest International Half Maraton – cum fu


La cateva zile dupa semiMaratonul Regal am fugit iar 21 km. Asa cum spuneam si in postul precedent acest semi are un foarte mare avantaj din punctul meu de vedere: nu are denivelari, singura urcare fiind la km 15,5 pe Calea Victoriei. Dar a exista si unmare dezavantaj: lipsa zonelor cu umbra in conditiile in care la ora startului erau deja 23°.
Am ajuns pe la 9 fara 20 de minute in Piata Constitutiei. O vizita pe la cortul de inscrieri pentru a incerca sa schimb tricoul Hospice cu unul mai mare si o coada la WC au facut ca timpul sa treaca pe nesimtite. La 9 si 15 intram pe culaorul de start si dupa cateva vorbe schimbate cu alti alergatori am pornit sa alergam.
Primii 2 km a fost OK. Apoi am inceput sa simt ca imi e din ce in ce mai greu sa alerg. Pe la km 4,5 simteam ca ma tai precum maioneza. Nu reuseam sa imi reglez respiratia si apareau si primele dureri la muschii „pulpelor superioare”. Beam apa si in secunda imediat urmatoare simteam cum mi se usuca gura din cauza aerului din ce in ce mai fierbinte pe care il respiram. Dupa Isostarul si portocalele de la km 5 am mai prins ceva curaj si am resit sa continui sa alerg cam 2km cand durerile musculare au devenit din ce in ce mai puternice si a trebuit sa alternez alergatul cu mersul. In turul Arenei Nationale cand perioadele de mers incepeau sa se lungeasca in dauna alergarii au inceput sa apara si gandurile negre legate de abandon. Si ca sa le alung ma puneam iar pe alergat. Pe la km 15 m-am trezit si cu o durere la genunchiul drept care aparea si disparea atat in alergare cat si in mers.
Cu toata lentoarea mea, am depasit cativa oameni pe traseu si cu care pret de cateva minute am schimbat cateva cuvinte si vreau sa le multumesc pentru companie si incurajari: Nicu care avea o problema la genunchi in urma Maratonului de la Madrid, un francez din Lyon cu care m-am conversat pe Calea Victoriei (merci monsieur Gerard Glanger) si care a terminat dupa mine in clasamentul oficial. Si a mai fost un tip care a terminat si cu care am mers/alergat de pe la intersectia cu Schitu Magureanu pana la ultimul punct de hidratare de la km 20 si care cred ca a terminat intre mine si domnul Glanger dar care isi pierdute chipul asa nu apare in clasament.
Imi pare rau ca nu am mai prins medalie. Inteleg ca au fost si altii care au terminat in timpul regulamentar de 3 ore care nu au mai apucat medalii. Chiar daca am depasit timpul limita de 3 ore sper sa primesc totusi si eu una prin posta. Cu sau fara medalie, per total eu ma declar multumit. Este al doilea semimaraton din viata mea alergat la doar 9 zile distanta de primul. Si avand in vedere caldura criminala de astazi sunt bucuros ca am reusit sa termin.
Ce am (re)invatat din aceasta cursa? Pai in primul rand ca trebuie sa imi reevaluez conditia fizica si sa nu o mai supraapreciez. Sunt convins ca pe langa calduraun alt motiv pentru cursa proasta pe care am facut-o duminica este nerecuperarea completa dupa semimaratonul Regal de pe 10 mai. M-am dat viteaz, ca eu fac 2 semimaratoane in doar 9 zile dar organismul meu a zis PAS. Mai am mult de tras pana sa ajung la astfel de performante.
In al doilea rand mi-am reamintit ca nu suport caldura nici macar in reapus. Si pentru a ma obisnui sa fac efort si in astfel de conditii vara asta o sa incerc sa ies sa alerg dupa amiaza cand e caldura mai mare. Si pentru ca de multe ori „cui pe cui scoate” si pentru ca doresc sa imi depasesc propriile limite, vreau sa ajung peste 2-3 ani sa alerg la maratonul din Sahara.
In al treilea rand am invata ca trebuie sa ma tin mai bine de planul de antrenament si sa nu mai sar peste antrenamente 😉

Cam asta a fost pe scurt povestea unui esec, dar nu a unui abandon.

(semi)Maratonul Regal – cum fu

Maratonul Regal 2013Pe 10 mai am partipat la proba de semimaraton din cadrul Maratonului Regal. Avand in vedere ca in programul de pregatire cea mai lunga alergare a fost de 10 km, aceata participare (prima pe o asemenea distanta) se anunta extrem de grea. Problema nu era daca termin sau nu cursa, timpul limita fiind foarte generos (4h30′) ci sa termin sub 3 ore ca sa pot considera alergarea asta ca un antrenament pentru semimaratonul Bucuresti de duminica.
Si a fost super. Joi dimineata in drum spre serviciu am trecut pe la Federatia Romana de Atletism si mi-am luat kit-ul de participare. Seara mi-am pregatit tot ce imi trebuia pentru concurs. A doua zi imi pusesem telefonul sa sune la ora 6 ca sa am timp sa mananc de dimineata, dar la 5.30 eram deja in picioare. Am mancat cateva felii de paine graham cu unt si cu mezel, m-am mai invartit prin casa ca un leu in cusca si pe la 7:15-7:20 eram in fata Palatului Elisabeta. La ora 8 in prezenta Altetei sale, Principele Nicolae, noi concurentii am cantat imnul Romaniei si apoi am purces la alergat.
Dimineata pe racoare, o placere sa alergi. Si chiar mai incolo cand soarele incepe sa arda, Herastraul are destui copaci pe malurile lacului care sa te ascunda la umbra. Planul era sa ma tin undeva pe la 145-150 bpm si cu un ritm care sa nu scada sub 8min/km. Si planul a functionat doar pe jumatate. Pulsul a sarit imediat intre 155-160bpm si acolo a ramas in cea mai mare parte a timpului dar a fost ok si asa. Dar lasand la o parte pauzele de alimentare si adapare am reusit ca in primii 15km sa pastrez un pace de cca. 7’30″/km cu pulsul mentionat mai devreme.
La primul punct de hidratare am luat un pahar din zbor cu apa. Nasoala. Putin carbogazificata si cu un gust ciudat, salciu. Noroc ca am avut o bomboana Halls cu miere ca sa imi treaca setea si sa schimb gustul nasol din gura. La urmatoarele puncte am evitat apa si am luat doar cate 2 pahare de Isostar si fructe. Si cateva patratele de glucoza cu care venisem de acasa :D.
Daca in de obicei orice urcare, oricat de scurta si de usoara ma rupe, acum am trecut surprinzator de usor peste denivelarile de teren de pe traseu.
Intre km 15 si 16 am inceput sa simt lipsa alergarilor mai lungi de 10 km din perioada de antrenament. Pulsul a sarit spre 170 iar picioarele nu mai raspundeau la comenzi. Desi incercam sa alerg in acelasi ritm de pana atunci nu reuseam deloc sa mai accelerez si am ramas undeva pe 8’35″/km. Ultimii 2 km mai mult am mers decat am alergat, sau cel putin asta era impresia mea. Si poate ca as fi mers mai mult daca nu il aveam pe admirabilul Mosion sa imi sufle in ceafa. Multumesc! regal 2
Am terminat in 2h49’06” (timpul oficial) adica in baremul autoimpus, pe locul 110 din 120 la general si 86 din 93 la masculin.
Acum, luni, dupa doua zile cu febra musculara sunt OK si abia astept seara ca sa ies sa fac 5 km de alergare usoara.
Cam asta fu participarea la primul semimaraton din cariera mea de sportiv amator la categoria elefant. Asa cum am anuntat si in calendarul competitional pentru 2013 urmeaza Semimaratornul Bucuresti – Petrom de pe 19 mai. Un avantaj al traseului de duminica il reprezinta faptul ca pana la km 16-17 e perfect plat, prima si singura urcare fiind la intrarea pe Calea Victoriei. Iar la dezavantaje trecem caldura deoarece cursa incepe la ora 9:20 cand deja soarele incepe sa arda si lipsa umbrei pe traseu.

„Sunt fericit si ma simt bine …”

E nevoie de speranta!

Anul trecut, intr-o sambata, imi aduceam aminte de Hospice Casa Sperantei. Aflasem de ei cu cca. 2 luni in urma cu ocazia voluntariatului la TransMaraton. Eram atunci, in acea sambata, pe holurile Spitalului de Urgenta Floreasca si asteptam doctorii sa imi spuna rezultatele analizelor pe care le facusera tatalui meu, bolnav de cancer. Speram atunci sa pot apela la aceasta asociatie pentru a il ingriji in ultimele lui zile printre noi. Din pacate nu am mai apucat sa iau legatura cu ei pentru ca tatal meu a murit in aceasi seara. Prins cu inmormantarea si apoi cu treburile zilnice am uitat din nou de Hospice.
Acum cu venirea primaverii aducatoare de speranta si cu inceperea sezonului competitional de alergare au reaparut alergatorii care ajuta Hospice Casa Sperantei sa stranga fondurile necesare pentru ingrijirea bolnavilor incurabili aflati in stadii terminale. Si chiar daca tatal meu nu a apucat sa beneficieze de ingrijirea paliativa oferita de angajatii si voluntarii acestei asociatii, am decis sa ma alatur celor care strang fonduri pentru ca macar alte persoane sa poata sa primeasca ajutor.
Astfel, pana pe 3 noiembrie cand se implineste 1 an de la decesul tatalui meu, voi purta la toate competitiile la care voi participa tricoul Hospice, evident dupa ce voi intra in posesia unuia. De asemenea voi participa la 2 campanii de strangere de fonduri organizate de Hospice: ALEARGĂ ÎN ECHIPA HOSPICE si daca voi fi acceptat, la TRANSMARATON.
Proiectul „Alearga in echipa Hospice” presupune sa alergi la una din probele Bucharest International Half Marathon si/sau Bucharest International Marathon. Din echipa pentru maratonul de pe 6 octombrie 2013 fac parte si prezentatorii emisiunii Neatza de pe Antena 1: Razvan si Dani. M-am angajat sa strang minim 100 de euro pana la semimaratonul de pe 19 mai si cel putin 200€ pana la maratonul de pe 6 octombrie.

Daca vreti sa ma sustineti pentru Semimaratonul International Bucuresti o poti face aici:
JustGiving - Sponsor me now!

Daca vreti sa ma sustineti pentru Maratonul International Bucuresti o poti face aici:
JustGiving - Sponsor me now!

Cu ocazia TransMaratonului are loc o alta campanie de strangere de fonduri pentru Hospice si alte 2 fundatii. In cazul in care voi fi acceptat sa particip la acest eveniment ma voi implica si aici in strangerea de fonduri tot pentru Hospice. In formularul de inscriere am promis ca voi strange 1000 ron.
Voi reveni cu link-ul unde se pot face donatii pentru Transmaraton.

Atentie se inchid usile! Urmeaza … luna mai cu 2 semimaratoane.

Urmeaza o luna grea. Voi avea 2 alergari lungi de cate 17 km si apoi primele 2 semimaratoane din viata mea.

tricou maratonul Regal1. MARATONUL REGAL

In cadrul acestui eveniment organizat cu sprijinul Casei Regale au loc 2 curse: maraton si semimaraton. Startul si finish-ul celor doua probe o sa aiba loc in fata palatului Elisabeta pe data de 10 mai la ora 8 dimineata si se va alerga pe un traseu de 10,5 km prin parcul Herastrau si pe unele dintre trotuarele adiacente. Concurentii de la proba de semimaraton vor parcurge 2 ture, maratonistii parcurgand traseul de 4 ori. Timpii limita pentru terminarea celor doua intreceri sunt 6h00′ pentru maraton si 4h30′ pentru semimaraton
Locurile sunt limitate la 300 si la ora la care scriu, acum cu 20 de zile inainte de eveniment, deja 85 dintre ele sunt ocupate. Eu m-am inscris deja si voi avea numarul de concurs 209.
Mai multe detalii privind evenimentul (taxa, modalitate de inscriere etc.) gasiti pe pagina oficiala: maratonulregal.ro
Ce asteptari am de la acest prim semimaraton? Avand in vedere timpul limita mai mult decat generos, nu am nici un fel de emotii. In 4 ore si jumatate parcurg distanta la pas de plimbare. Deci o sa fie mai mult un antrenament pentru urmatoarea cursa si voi incerca sa scot sub 3 ore, ideal ar fi sa reusesc sa termin in mai putin de 2h30′.
sursa foto: corporeanima.ro/maratonul-regal/

tricou si medalie PBIHM 20132. Semimaratonul International Bucuresti

Urmatoarea provocare pe plan sportiv imi este oferita de Petrom Bucharest International Half Marathon eveniment ce are loc pe 19 mai cu startul din Piata Constitutiei din Bucuresti. Acum, cu exact 1 luna inainte de eveniment, sunt inscrise deja peste 1000 de persoane doar la cursa de semimaraton. La care se adauga cei inscrisi la cursele de 10km, stafeta (4×5,27km) sau la cursa populara.
Detaliile despre eveniment le gasiti aici: bucuresti21km.ro.
Ce imi propun? In primul si in primul rand sa termin. Si asta in timpul limita care de data asta e de doar 3 ore. Restul adica un timp mai bun decat la Regal si/sau sa termin sub 2 ore si 30 de minute sunt deja mofturi. Fite de alergator care, avand deja un semimaraton la activ, se cheama ca are experienta :)) . Am timp in urmatorii 70 de ani sa imi imbunatatesc si PR-ul.
sursa foto: bucuresti21km.ro

Ambele curse se regasesc si in calendarul competitional schitat de mine la inceputul anului si pot fi considerate antrenamente pentru Maratonul International Bucuresti de pe 6 octombrie unde deja sunt inscrise peste 25 de persoane la cursa regina.

Transmaraton 2013

Transmaraton 2012In luna septembrie a anului trecut am participat ca voluntar la prima editie a Transmaratonului, un superb eveniment desfasurat pe cel mai frumos drum din lume dupa cum il descriau cei de la Top Gear. Au existat atunci 2 competitii: un semimaraton de la cabana Balea Cascada pana la cabana Capra si un ultramaraton de 70 de km avand ca loc de start tot la cabana Balea Cascada si finish la barajul Vidraru. Cum a fost atunci puteti vedea in filmuletul de mai jos realizat de unul dintre sponsori, Realitatea TV.

Pe 7 si 8 septembrie 2013 o sa aiba loc a doua editie, cu unele mici schimbari. Astfel, sambata o sa aiba loc ultramaratonul pe o distanta de 84 km, adica un dublu maraton. Startul o sa aiba loc la cabana Balea Cascada la ora 6 dimineata si in decurs de maxim 12 ore participantii trebuie sa ajunga pana la Cetatea Poienari. Adica vor trebui sa aiba grija cum isi folosesc energia pentru ca la final vor avea de urcat si cele peste 1400 de trepte ce duc la cetate.
Duminica la ora 8 la cabana Capra se da startul si la cursa de maraton in care alergatorii vor avea de parcurs distanta pana la cabana Balea Cascada si inapoi la Capra. Vor avea astfel ocazia sa admire mirificele peisaje oferite de Transfagarasan in ambele directii. Timpul limita este de 7 ore.
In fine, tot duminica dar la ora 10.30 vor porni in cursa si semimaratonistii care in timpul limita de 3h si 30min vor avea de infruntat acelasi traseu de anul trecut cabana Balea Cascada – cabana Capra.
Taxele sunt 150 la semimaraton, 170 la maraton si 200 ron la dublumaraton. Locurile sunt limitate la 80 ptr. semimaraton, 50 ptr. maraton si 20 pentru ultramaraton si se ocupa repede.
Ca si anul trecut modalitatea de inscriere are un format special. Pana pe 30 aprilie doritorii se pot inscrie la o tombola la care vor fi extrasi primii participanti. Cei care nu isi castiga participarea la tragerea la sorti mai au o sansa de a participa si anume sa se inscrie ca fundraiser (strangator de fonduri) pentru una din cele 3 cauze sociale pe care evenimentul le sustine.
Mai multe detalii despre cum sunt impartite locrile intre tragerea la sorti, fundraiseri si partenerii evenimentului gasiti pe site-ul transmaraton.org unde puteti sa va si inscrieti.

La petrecerea de final de anul trecut, organizatorii au promis ca voluntarii care vor dori sa alerge anul asta in competitiile Transmaratonului vor avea loc asigurat si nu vor mai trebui sa treaca prin emotiile tragerii la sorti sau sa stranga fonduri pentru a putea participa. Pana sa vad daca mai e valabila promisiunea, m-am inscris deja la tombola. Daca prima varianta ramane in picioare atunci probabil ca inregistrarea mea la tragerea la sorti o sa fie stearsa. Daca nu tine figura cu nici una din aceste 2 modalitati de inscriere voi participa ca fundraiser. De fapt, daca organizatorii vor fi de acord, voi incerca oricum sa strang fonduri pentru una din asociatii indiferent de forma in care sunt acceptat la concurs. Dar asta deja e alta poveste. Ideea e ca, imi doresc foarte mult sa particip deoarece anul trecut in timp ce imparteam medalii celor care treceau linia de finish mi-am promis ca voi alerga si eu semimaratonul ala.

O data-n viata

bucket listAm dat recent peste o hartie ingalbenita de vreme pe care scrisesem in urma cu mai multi ani cateva lucruri pe care vroiam sa le fac sau sa le vad macar o data-n viata. Nu mai stiu cum am ajuns atunci sa fac aceasta lista, dar cred ca are cam 20 de ani vechime. Intre timp am inteles ca a aparut si un film pe tema asta prin 2007 intitulat „The bucket list”. Si ca urmare a acestui film pe care inca nu l-m vizionat a devenit o moda sa iti faci astfel de liste si sa le pui pe blog.
Asa ca voi scrie si eu lista originala pe care o voi mai completa cu inca cateva dorinte.
Lista veche cuprindea urmatoarele:

  1. sa vizitez Parisul (2004);
  2. sa vizitez Barcelona (2012);
  3. sa inot in ocean;
  4. sa ajung la Polul Nord;
  5. sa ajung la Polul Sud (Antartica);
  6. sa invat Capoeira;
  7. sa intru in Cartea Recordurilor;
  8. sa reusesc sa alerg 10 km (We Run Bucharest – 16.09.2012);
  9. sa zbor cu balonul cu aer cald;
  10. sa vad aureola boreala;
  11. sa particip la o cursa de atelaje trase de caini;
  12. sa invat sa fac surf;
  13. sa invat sa navighez pe mare;
  14. sa traversez marea cu o corabie cu panze.
  15. sa urc pe Everest

La astea as mai adauga acum urmatoarele:

  1. sa inot cu delfinii;
  2. sa invat sa fac scufundari;
  3. sa invat sa schiez;
  4. sa invat sa ma dau cu placa de snowboard;
  5. sa sar cu parasuta;
  6. sa invat limbajul mimico-gestual;
  7. six-pack;
  8. sa tin un discurs in public;
  9. sa invat sa calaresc;
  10. sa calaresc o camila si/sau un dromader;
  11. sa gust carne de sarpe;
  12. sa vizitez piramidele din Egipt;
  13. sa vizitez piramidele din America Latina;
  14. sa vizitez templele din Asia;
  15. sa termin un semimaraton (Maratonul Regal – 10.05.2013);
  16. să termin un maraton (Maratonul Internaţional Bucureşti – 06.10.2013);
  17. sa termin o cursa Urbanathlon;
  18. sa termin un triatlon (No Stress Triathlon – 29.06.2013);
  19. sa termin un triatlon olimpic;
  20. sa termin un Half IronMan;
  21. sa termin un IronMan;
  22. sa vizitez Marele Zid Chinezesc;
  23. sa fac scufundari la Marea Bariera de Corali;
  24. sa vizitez Marele Canion;
  25. sa vizitez rezervatia Yellowstone;
  26. Sa infiintez un ONG pentru promovarea sportului in randul persoanelor cu handicap audio-vizual.

Voi incerca sa actualizez aceasta lista si pe masura ce voi atinge unele din aceste obiective le voi taia si voi adauga in paranteza link-ul cu povestea. De asemenea voi adauga noi tinte pe masura ce acestea vor aparea.

sursa foto: Pages off Life

Alergarea, incotro?

Cu aproximativ 5 luni în urmă, luam decizia să încep să alerg. Citeam de ceva vreme blogul lui Andrei Roşu dar declicul a fost anunţul lui Adrian Soare că o să participe la Maratonul Internaţional Bucureşti. Şi am zis că vreau şi eu. Dar, aproape imediat, mi-am dat seama că pe 7 octombrie când urma să aibă loc evenimentul eu nu eram în ţară, având luate biletele pentru concediul la Barcelona încă din ianuarie-februarie. Am început totuşi să alerg şi am căutat un alt maraton în Bucureşti la care să particip. Am găsit până la urmă un maraton care la ediţia de anul trecut (prima) a fost organizat în parcul IOR de 1 decembrie: Maratonul Reîntregirii Neamului Românesc.
Deşi ştiam că sunt într-o formă fizică execrabilă mă aşteptam totuşi ca recuperarea să fie mai rapidă.
Aşa cum spuneam, am început să alerg. La început după 200-300 m cedam şi trebuia să merg deoarece nu mai eram în stare să alerg: respiraţie mai mult decât deficitară, dureri musculare şi în zona colonului. Distanţa alergată fără pauză a crescut până la 2-3 km dar şi distanţele parcurse alternând alergatul cu mersul au crescut până la un maxim de 16 km. După această distanţă a apărut o durere în talpa piciorului stâng care ma ţinut departe de alergare circa 2 săptămâni. În această perioadă de pauză am participat ca voluntar la Transmaraton unde mi-am încărcat bateriile motivaţionale. Crezând că am scăpat, am revenit în forţă la Crosul We run Bucharest, dar după 2 km a reapărut durerea de picior. Am refuzat să abandonez si am continuat cursa. Şi chiar dacă am ieşit ultimul, a fost o experianţă plăcută ca mi-a prilejuit îmbunătăţirea timpul personal pe distanţa de 10 km. Şi am luat iar o pauză din alergare. A urmat apoi concediul unde din cauza plimbărilor de dimineaţă până seara prin Barcelona nu am mai fost în stare să alerg.
M-am întors acasă, am reînceput alergările şi analizând condiţia mea fizică cu 1 lună şi jumătate înainte de maraton am ajuns la concluzia că nu am nici o sanşă să ajung într-o formă optimă pentru a alerga un maraton în maxim 5h30′ şi că voi alerga la proba de semimaraton. Şi am continuat antrenamentele, ajungând să alerg aproape 5 km fără pauză. Apoi am răcit. Am forţat o alergare de 4 km în noaptea de Halloween deşi aveam febră iar în zilele următoare am avut puseuri de febră de până al 40°.
Şi când mă pregăteam să particip la Crosul Pădurii, sâmbătă seară a murit tatăl meu. Şi până astăzi nu am mai alergat. Voi ieşi din nou, în seara asta la o alergare uşoară şi scurtă: 1-2 km. DAR în acest moment nu mă simt în stare să particip la o competiţie de anduranţă. Aşa că mă văd nevoit să renunţ la intenţia de a participa la Maratonul de pe 1 decembrie.
Şi astfel pun punct „Jurnalului de alergătura”, în forma lui săptămânală. Voi continua însă să scriu despre alergare şi despre competiţiile la care voi participa.
Şi atunci, ce urmează? În mod sigur, voi continua să alerg. Apoi, având în vedere cheltuielile făcute în ultimele zile dar şi cele ce vor urma, dacă voi avea fonduri îmi doresc să particip la Băneasa Trail Race pe 15 decembrie şi apoi la Semimaratonul Gerar (27 ianuarie) dacă îmi găsesc echipă.
Am eu mai multe planuri legate de alergare dar mai întâi vreau să ajung să alerg fără pauză minim 10 km. Apoi oi mai vedea.