Respectul, statul si simbolurile lui

Citeam la Artistu pe blog cum ca ar trebui intersiz imnul national „Desteapta-te romane” pentru ca nu mai stim sa il respectam si pentru ca nu mai rezonam la versurile sale. Voi relua aici comentariul lasat acolo pe blog cu unele adaugiri.
Sunt atatea tari care au imnuri simfonice dar asta nu ii impiedica pe cetatenii respectivelor tari sa fie mandrii. Imnul e un simbol al statului si atata timp cat noi avem statul pe care il avem, cat ne denigram tara cu orice ocazie, nu vom putea fi mandri nici de imnul nostru indiferent care ar fi acesta. Si pentru ca un om sa ajunga sa-si respecte tara trebuie sa urmeze un fel de scara ierarhica daca ii pot spune asa. Adica in primul rand trebuie sa se respecte si sa se iubeasca pe sine. Apoi trebuie sa-si respecte vecinii, cartierul, orasul, judetul/regiunea din care face parte. Si abia la final va ajunge sa isi iubeasca si tara si sa fie mandru ca e cetatean al acelui stat. Si asa cum spuneam aici nici altii nu ne vor aprecia si respecta atat timp cat nu o face noi insine. Si cand vorbesc de respect nu ma refer doar la modul de adresare pe care foarte multi romani il considera forma suprema de respect. Pentru ca degeaba ii spui celui de langa tine saru’mana daca atunci cand intoarce capul ii trantesti flegme in strachina cu mancare. Respectul se impune si se castiga in timp.

sursa foto: bradut-florescu.blogspot.com

Iubirea de mosie

Acest articol se vrea o pledoarie pentru Romania. De ani de zile foarte multi oameni, inclusiv politicieni, nu fac altceva decat sa critice si sa denigreze aceasta tara. Chiar daca se intampla ceva bun fac ce fac si gasesc o hiba pe care mass-media o exploateaza la maxim. Zeci si sute de mii de romani se minuneaza de ce gasesc in strainatate si uita ca avem si noi bogatiile noastre aici in tara.
Iubesc tara asta pentru frumusetile ei. Avem munti aproape salbatici in care „civilizatia” nu a patruns decat in mica masura pentru cei care iubesc drumetiile montane dar si munti „domesticiti” pentru cei care vor sa iasa la un gratar sau la schi, avem Delta Dunarii, avem litoralul (chiar daca e exploatat doar pe jumatate), avem Valea Oltului si Valea Jiului si cate si mai cate.
Ii avem pe Eminescu, pe Bacovia, pe Minulescu, pe Toparceanu, pe Coanda, pe Aurel Vlaicu, pe Stefan cel Mare, pe Mihai Viteazu’, si atatia altii.
Avem monumente care sa ne aduca aminte de istorie si sa ne faca mandri ca suntem romani: Sarmisegetuza, castelul Bran, castelul Peles, castelul Corvinilor, cetatea Rasnov, manastirile din Moldova si nu numai, cimitirul vesel de la Sapanta, mausoleul de la Marasesti etc.
Si lista poate continua la nesfarsit.
Iubesc aceasta tara si oamenii din ea.
E tara noastra, numai ca nu stim sa avem grija de ea. Toate tarile au valorile lor nationale dar daca ar fi avut aceasta atitudine defetista pe care o avem noi romanii probabil ca Versailles, catedrala Sf. Stefan din Viena sau turnul Londrei, ca sa dau doar cateva exemple, ar fi fost in aceeasi stare deplorabila in care se gasesc valorile noastre.
M-am saturat sa vad oameni care aici acasa se lauda ce tara frumoasa avem dar cand ieş afara nu ştiu cum să o înjure mai tare, care înjură administratia ca e mizerie pe in timp ce arunca gunoiul pe jos.
As prefera sa criticam si sa injuram mai putin mai putin si sa facem fiecare ceva mai mult, atat cat sta in putinta fiecaruia. Sa renuntam la mentalitatea comunista in care asteaptam ca statul, politicienii, administratia sau oricine altcineva sa faca ceva pentru noi in loc sa incercam sa ne ajutam singuri. Inclusiv faptul de a reclama o neregula e un mod de a te ajuta pe tine si colectivitatea in care traiesti. Dar din pacate in Romania atarna inca greu spectrul etichetei de turnator caci ceea ce in occident se numeste spirit civic aici este turnatorie comunista. Si atunci asteptam sa faca altul reclamatia, sau spunem: “De ce sa reclam? Autoritatile stiu de problema ca doar pentru asta sunt puse acolo, ca sa stie!” Dar daca nimeni nu le sesizeaza de unde sa stie si cum sa rezolve o problema de care nu au habar? Si daca nu face nimic in privinta problemei pe care noi nu am semnalat-o le punem imediat eticheta de corupt sau de incompetent. In Germania daca te apuci sa repari masina pe strada sau chiar la tine in curte te trezesti imediat cu politia care te amendeaza. Pui in pericol siguranta rutiera si se gasesc imediat destui care sa te reclame.
Asta nu inseamna ca nu ma deranjeaza ce se intampla in tara. Romania e intr-o situatie (coruptie, incopetenta etc.) in care au fost si tarile occidentale in urma cu cateva zeci de ani dar e in postura copilului care primeste sfaturi de la adulti dar pana nu incearca singur nu se invata minte.
Dupa atatia ani de carcoteala e greu sa-mi schimb atitudinea dar stiu ca asta e calea corecta. Nu spun ca sa nu mai criticam, sau ca totul e doar lapte si miere (poate o veni si ziua aia) dar cred ca trebuie sa vedem si partea plina a paharului. Sa ne uitam in jur, sa ne redescoperim valorile si sa le punem in valoare. Ca sa putem fi apreciati si respectati de altii trebuie sa ne apreciem si sa ne respectam noi insine.

Astept pareri!

Ipocrizia la romani

In Romania sunt foarte multi ipocriti. Cand sunt fata in fata cu cineva romanii il mangaie cu vorbe dulci, cu saru’ mana, dar cand persoana pleaca incepe barfa cu vorbele grele la adresa persoanei respective. O alta forma de ipocrizie, prezenta in special in zonele rurale, la tara cum se spune, este impunerea de catre parinti copiilor sa le vorbeasca cu saru’ mana ca se se simta si ei ca boierii in fata taranului umil, dar cand ies din casa se transforma inapoi in taranul acela care isi framanta caciula in maini si se pleaca in fata oricui. Oare de ce doar in Romania trebuie sa folosesti pluralul majestatii atunci cand vorbesti cu o persoana mai in varsta, deoarece altfel esti considerat needucat si ti se spune ca nu sti sa arati respectul cuvenit. Si de cele mai multe ori acest respect este unilateral. Ti se cere sa arati respect personeleor mai in etate dar ele nu trebuie sa te respecte ca de – esti mai tanar.
Dupa parerea mea, in primul rand respectul se castiga. Poti sa ai si 100 de ani, daca esti o javra de om nu meriti sa fi respectat. In al 2-lea rand chiar daca ii spui cuiva pe nume sau te adresezi cu „tu” asta nu inseamna ca nu il respecti, ci e un mod de a usura comunicarea. In momentul in care impui o formula de adresare din partea interlocutorului creezi o bariera greu de trecut si apropierea si comunicarea sunt greu de realizat.