Dumnezeu este lumina? Atunci de ce in biserici e intuneric?

Nu ma deranjeaza numarul bisericilor ci faptul ca sunt construite/renovate din bani de la bugetul de stat. Nu ma deranjeaza numarul popilor din tara si
faprul ca sunt platiti din banii nostri, ai tuturor. Si ma deranjează ca bor nu plateste nici un ban la bugetul de stat: taxele si impozitele pe proprietati, venituri
si profit, care pe noi ne indoaie, pentru ei nu exista. Ma deranjeaza ca bisericile au uitat sa traga clopotele in dunga cand moare cineva cu atat mai mult
cand e zi de doliu national dupa o astfel de tragedie. In schimb bor ce face? Emite un comunicat ca nu a fost invitata si isi freaca mainile caci banii
oferiti de guvern ca ajutor de inmormantare vor ajunge in mare parte tot la preoti. Pentru ca acestia refuză să te boteze, să te cunune sau să te îngroape
dacă nu cotizezi. Pentru ca preotia nu mai e de foarte multi ani apanajul celor cu har (cu foarte mici exceptii)  ci este o meserie ca oricare alta, una foarte banoasa chiar daca
salariul este mic. Vrei biserica la fiecare colt de bloc si/sau catedrala bantuirii neamului? Nu am nimic in potriva. E dreptul tau. Dar fa-le din banii tai,
din donatii. Doneaza lunar bani ca sa platesti salariul preotului. Iar pentru toate proprietatile, veniturile si pentru profitul urias din fiecare an sa
plateasca taxe si impozite asa cum o facem cu totii. Si din banii economisiti precum si din cei stransi in plus la buget sa se contruiasca/renoveze spitale si scoli si sa se mareasca salariile celor lucreaza in aceste unitati.
Sa nu se inteleaga de aici ca am ceva cu cel de sus. Nu. Nu contest existenta unei puteri/divinitati acolo sus indiferent ce nume poarta: Zeus, Jupiter, Dumnezeu, Allah, Budha etc. Contest insa biserica si ceea ce vinde ea. Pentru ca biserica nu este decat un SRL cu un foarte bun plan de marketing ale carui produse si servicii prind foarte bine la prostimea care se inghesuie sa pupe oase de morti.
Dumnezeu este iubire. Cand iubesti pe cineva te rogi pentru el, nu il omori indiferent care este greseala pe care a savarsit-o. Il pedepsesti cel mult cu o palma, nu il omori, cu atat mai mult cu cat este copilul tau. In paranteza fie spus ma deranjeaza ipocrizia celor care se roaga pentru ei insisi si cer sa fie ajutati. Cand te rogi o faci pentru cei dragi tie, nu pentru tine. Pentru ca daca te rogi pentru tine seamana mai mult a masturbare decat a dragoste.
Aud ca un preot a declarat ca tinerii trebuie sa se fereasca de locurile intunecoase caci dumnezeu este lumina. Pai unele dintre cele mai intunecoase cladiri sunt chiar miile de biserici ce impanzesc aceasta tara. In concluzie, dumnezeu este sublim dar lipseste (aproape) cu desavarsire din lacasurile de inchinaciune ale bisericii, daca e sa-l parafrazam pe Caragiale.

ROCK FOR EVER!!!

Care sunt valorile noastre?

Am gasit zilele astea un test interesant. Se numeste Testul Valorilor si il gasiti mai jos:

In articolul de azi am sa ating unul dintre punctele nevralgice ale motivatiei si dezvoltarii personale. E o arie foarte vasta si nu lipsita de complexitate si ambiguitati…dar eu imi am sa-mi dau silinta sa simplific lucrurile si sa o explic cat mai clar si concis.

 

Ce sunt valorile?

Fiecare dintre noi se ghideaza in viata dupa niste principii, si are niste idei – mai mult sau mai putin fixe – la care tine foarte multValorile, prin definitiune, sunt exact aceste idei si convingeri la care noi tinem si pe care le luam drept repere de-a lungul vietii.

Cat de importante sunt?

Lucrul cu valorile este unul dintre pasii fundamentali in dezvoltarea personala. Este absolut crucial sa-ti explorezi si sa-ti cunosti cat mai bine valorile daca ai de gand sa te dezvolti. Ele sunt unul dintre factorii care ne propulseaza intr-o directie sau alta, ne fac sa luam tot felul de decizii (bune sau proaste) si sa avem diferite atitudini si comportamente. Daca lucrurile nu merg bine, si mai ales daca esti nemultumit(a), este adesea posibil sa gasesti mici probleme sau conflicte la nivelul valorilor personale. De aceea e bine sa mai facem ordine si prin zona asta – poate chiar sa ne debarasam de unele dintre ele si sa instalam altele noi si mult mai eficiente.

Valorile le putem constientiza sau nu. In mod sigur, avem multe despre care nici nu stim ca le avem… In orice caz, este imposibil sa nu ai valori.

Bun. Ca sa clarificam si mai mult, sa ne uitam la un mic exercitiu.

Un mic exercitiu

Faza 1: Alegerea

Acest exercitiu este adaptat dupa Peter Senge si Robert Dilts. El propune o lista a valorilor intalnite de obicei la oamenii printre care traim. Lista este doar orientativa, ca sa va faceti o idee despre ce vorbim. Dupa cum observati, ultimele casute din tabel sunt goale. Simtiti-va liberi sa adaugati si altele care va vin in minte…

Responsabilitate Aventura Frumusete
Provocare Comunitate Competenta
Cultura Educatie Faima
Familie Libertate Adevar
Armonie interioara Autocunoastere Dezvoltare profesionala
Bani Bucurie Bunastare
Calitatea lucrurilor pe care le fac Calitatea relatiilor Calm
Competente Cunostinte Dezvoltare personala
Dragoste, afectiune Hobby-uri Independenta
Influenta Intelepciune Intimitate
Leadership Liniste sufleteasca Loialitate
Masculinitate Natura Onoare
Ordine Pace Prietenie
Puritate Putere Recunoastere
Relatii personale Respect de sine (Self-esteem) Sanatate
Sensul vietii Siguranta Siguranta locului de munca
Sinceritate Spiritualitate Stabilitate
Statut Statut intelectual Religie
     
     
     

 

(1) alege-ti 10 valori care sunt importante pentru tine si la care tii – fie din lista, fie din cele pe care le-ai adaugat tu.Vom proceda in felul urmator:Cu siguranta, dupa ce ai vazut lista de mai sus ai inteles clar ce sunt valorile. Sunt convins ca avem cu totii maturitatea sa intelegem ca nu sunt doar niste cuvinte lipsite de sens, scrise „ca sa dea bine”.

(2) inlatura 5 dintre ele la care poti renunta, in asa fel incat sa ramai numai cu cele mai importante 5.

(3) acum mai taie inca 2 dintre ele … si vei ramane doar cu 3

Acestea sunt valorile tale de baza, lucrurile pe care le pretuiesti cel mai mult pe lume si care ghideaza in mare parte comportamentul si gandirea ta.

Faza 2: Ierarhizarea

Un alt lucru pe care trebuie sa-l intelegem este faptul ca valorile astea nu sunt dispuse aleator in creierul nostru. Dupa cum am vazut mai sus, putem stabili care sunt mai importante si care sunt mai putin relevante. Asadar, exista si o ierarhie a lor…am putea sa le luam din nou pe cele 10 de la exercitiul anterior si sa le numerotam in ordinea prioritatii. Cele care au fost taiate in prima faza ar ocupa in mod clar ultimele 5 locuri. Iar cele care au ajuns „finaliste” vor ocupa, fireste, primele 3 locuri.

Dar hai mai bine sa concentram din nou doar asupra primelor trei. Gandeste-tecare este cea mai importanta si mai importanta dintre ele, fara de care nu ai putea concepe viata nici macar pentru o zi/ora etc. Ea va ocupa locul 1. Apoi stabim care vine imediat dupa, si cea care ramane va ocupa locul 3:

  1. __________________
  2. __________________
  3. __________________

Voilà. Asa arata ierarhia ta personala.

Daca va intrebati de ce e importanta ordinea, am sa va raspund printr-unexemplu foarte des invocat: sa spunem ca persoana A are pe primul loc banii si pe locul 2 cinstea si onoarea, pe cand persoana B are invers…pe primul loc cinstea si onoarea, iar pe cel de-al doilea banii (varianta B este intalnita, de exemplu, la oamenii credinciosi, sau „cu frica lui Dumnezeu” cum li se zice).

Ei bine, persoana A are toate sansele sa accepte o propunere de afacere murdara, care ii poate aduce multi bani. In felul asta, A poate ajunge sa faca mici inselatorii, o evaziune pe ici pe colo si asa mai departe. Daca valorile legate de etica nu ocupa nici macar locurile 2 – 10, atunci astfel de oameni pot ajunge sa faca lucruri si mai imorale (ex: sa vanda droguri unor copii).

Cei care au sanatatea in capul listei sunt oamenii care nu se ating de tigari, stiu ce efecte nocive are coca-cola, citesc carti despre nutritie corecta si merg periodic la doctor sa-si faca analizele. Altii scapa chiar in extreme si devin ipohondri.

Faza 3: Intrebari

Iar acum, ca am stabilit dupa ce ne ghidam in viata, sa ne punem doua intrebari.

Intrebarea 1: Contextul in care traiesti iti sustine valorile?

Casa, familia, serviciul, prietenii si toti cei cu care intri in contact iti respecta si sustin valorile…sau nu?

O tanara care vrea sa se faca actrita porno nu va avea niciodata sustinere intr-o familie de crestini smeriti, ba chiar va trebui sa se rupa intr-un fel de context daca vrea s-o ia pe urmele Alinei Plugaru. Un tanar care se lasa de facultate dupa primul semestru va avea mari conflicte cu o familie care pune mare accent pe educatie si invatatura. Iar o functionara de la casa de bilete de la gara care pune mare pret pe politete va avea batai de cap cu clientii neciopliti care tipa la ea si se poarta urat.

Cand mediul in care traim nu ne respecta valorile apar probleme nasoale.

Intrebarea 2: Daca raspunsul mai devreme a fost „NU”, atunci ce ar trebui sa se schimbe?

Cine ar trebui sa taca din gura, cine ar trebui sa fie mai intelegator si ce ar trebui sa dispara/apara in viata ta in asa fel incat tu sa-ti poti trai linistit(a) valorile?

Uneori raspunsul e simplu, alteori aproape imposibil. In orice caz, e bine sa stim ce vrem de la lumea in care traim.

Intrebarea 3: Cum ti s-ar schimba viata daca zi de zi ai putea sa-ti traiesti din plin valorile enumerate mai sus?

Bineinteles, toata lumea va raspunde ca „s-ar schimba in bine”. Insa e bine sa definim „binele” asta. Ce schimbari concrete ati putea observa in jur?

La mine au rams Libertate, Intimitate si Autocunoastere. La voi?

Parastas cu dar

La grătar

Aşa cum spuneam aici nu sunt un pupiconist fanatic dar imi aduc aminte ca bunica imi spunea cum ca pe 15 august de Sântă Mărie Mare nu se urează „La Mulţi Ani” si nu se chefuieste. Ceea ce e şi logic dacă ai puţin creier în cap. „Adormirea Maicii Domnului” nu e altceva decât un mod de a spune mai înflorit „Moartea Maicii Domnului”. Şi când cineva moare nu te duci să-i spui lui sau rudelor „Mulţi Ani Trăiască”. Sfântă Marie Marie nu este, de fapt, decât un parastas la un nivel mult mai mare. Iar în tradiţia creştină la parastas nu se fac daruri, nu se cântă şi nu se dansează.
Dar în România noastră dragă ce zărim? Vedem cum toată lumea, cu căţel şi purcel pleacă în pelerinaj la … chermeză. Peste tot în jurul mânăstirilor şi nu numai vezi paranghelii cu grătare şi manele sau alte muzichii de petrecere. Lumea îşi împarte cadouri, bea, dansează şi chiuie până în zori de zi când dau năvală la uşa bisericii să bată cruci şi să pupe icoane. Unde e spiritul creştin în toate astea.

În schimb tot în copilărie am învăţat la istorie că dacii râdeau de moarte. Sau dacă nu am învăţat, măcar am văzut filmul Dacii. Iar cea ce am văzut în acest sfârşit de săptămână seamănă mai mult cu petrecerea dacilor de după sacrificarea fiului lui Decebal. Oare nu ar fi mai cinstit ca în loc să ne batem cu cărămida în piept că suntem creştini să recunoaştem că de fapt singurul nostru zeu e Zalmoxis?

O catedrala naturala

Vreau de multa vreme sa scriu acest post dar din varii motive am tot amanat. Dorinta de a-l scrie a pornit de la niste posturi de pe blogurile lui CDMitroi, Escu, Saturnianul si alte cateva pe care nu le mai stiu. Acum cateva zile am citit pe blogul Artistului un alt articol legat de credinta si de biserica si mi-am adus aminte ca vroiam sa scriu despre asta inca de cand nu imi facusem acest blog.

Nu ma consider un credincios dar nici un ateu. Sunt multe, atat in „cartea sfanta” cat si in viata de zi cu zi, care ma fac sa resping religia in formele ei provaduite de biserici.
Avand in vedere ca cele mai mari crime impotriva umanitatii au fost in general savarsite in numele divinitatii prin razboaie sfinte, conchistadori, inchizitie si altele, constat ca diavolul cam someaza. I-a furat dumnezeu obiectul muncii. Si atunci cum ramane cu porunca “Sa nu furi”.
Ni se spune sa nu ne inchinam la idol cioplit! Dar oare icoanele si crucile nu sunt idoli ciopliti? Ca doar sunt facute de mana omului, nu au cazut din cer! Cu ce sunt mai presus crestinii cu crucile si icoanele lor fata de amerindienii care se inchinau la cel mai mare copac din zona. Se spune ca obiectele de cult crestine sunt doar reprezentari artistice dar totemul nu e oare acelasi lucru?
Scriptura e atat de sfanta pe cat ii permiti tu sa fie. Daca esti crestin ea este pentru tine o carte sfanta. Daca nu crezi nu are nici o valoare. Asa cum e coranul. Pentru crestini e o carte ca oricare alta. Pentru musulmani e o carte sfanta. Si invers. In biblie provaduirea iubirii aproapelui incepe cu un fraticid. Biserica si toata lumea civilizata condamna incestul, dar Cain isi perpetueaza specia cu mama sa, Eva, care la vremea aceea era singura femiei de pe pamant. Tot biserica condamna sexul in afara casatoriei. Cum in acele timpuri nu existau nici oficieri ai starii civile si nici preoti inseamna ca toti au pacatuit. Trebuia sa aiba rabdare pana se infiinta biserica sau macar starea civila.
Ce parinte isi priveste pasiv copiii care se omoara intre ei ducand la disparitia unor cetati sau mai rau la extinctia unor popoare (maiasi, incasi etc.). Ce parinte e acela care isi inneaca toti copii cu exceptia unui singur (Noe). Cat de crud e acel (dumne)zeu care isi priveste linistit credinciosii care se calca in picioare pentru apa sfintita, pasca sau pentru a pupa niste moaste. A se vedea si pelerinajele facute de catolici in genunchi sau automutilarile facute de indieni.
As putea spune ca la aceasta detasare am ajuns si datorita diferentelor intre 2 biserici in conditile in care amandoua sunt crestine. Si am vazut si simtit aceste diferente in casa, avand mama catolica si tatal ortodox, si totusi amandoi crestini.
Am ajuns sa privesc critic religia si datorita (sau din cauza) dragostei pentru lectura. Am citit cam toate cartile din casa (aproape 2000) si multe altele. Am invatat sa judec singur si sa nu cred orbeste tot ce mi se spune.
Faptul ca mi-am petrecut vacantele la Breaza (Prahova) citind la umbra nucului au cocotat in copac ca sa mananc mere verzi m-a facut sa iubesc natura si aerul curat de munte.

Am inceput sa merg pe munte cand aveam cam 5 ani impreuna cu parintii, apoi prin `87-`90 am mers cu sor-mea care la acea vreme era ghid BTT si facea parte de cercul Bucur. Am crescut cu povestile despre munte ale unui unchi care se mutase in casa noastra de la Breaza pentru a avea grija de bunica. Acest unchi a facut 8 ani de armata la Vanatori de Munte, batalionul de la Predeal. De ce a facut atat de multa armata? Pentru ca a inceput razboiul. A ajuns la V.M. pentru ca inainte de armata fusese campion local la schi.
Am fost si sunt atras tot timpul de natura in general si de munte in special. As putea spune ca natura e o catedrala iar muntele e o scara care ne permite accesul in apropierea zeilor atotputernici sau chiar altarul care isi cere ofranda din vietile celor ce cuteaza sa urce. Nu as putea spune exact, sa dau o definitie, in ce cred. Stiu doar ca de fiecare data cand merg pe munte, oricat de greu ar fi traseul si oricat de obosit fizic as fi la intoarcere, din punct de vedere psihic, spiritual ma simt ca si cum as fi renascut. Muntele e locul unde ma pot reculege, unde imi pot pune ordine in ganduri si in suflet. Muntele e locul unde nu ma grabesc niciodata, unde merg incet, oprindu-ma din cand in cand in cate o poiana pentru a-mi bucura ochii cu minunatiile care ma inconjoara.
Si ca sa inchei aceasta lunga postare, imi aduc aminte ca am citit undeva, candva urmatoarea expresie: „Fiecare din noi e propriul sau Dumnezeu”. Sper ca am citat corect.


Asculta mai multe audio Muzica