Un alt fel de Eminescu

Dacă despre Povestea Pulii sau Povestea Poveştilor cum este numită în mediul academic ştiam de mulţi ani, nu acelaşi lucru îl pot spune despre poeziile cu tentă pornografică ale lui Eminescu. Despre ceste poezii nu ştiam nimic până în urmă cu câteva ore.

„Ia te dă…”
Ia te dă cu curu-ncoace
Ca să caut ce îmi place
Pleacă-mi-te-n jos aici
Rochia ta s-o ridic,
Rochie, cămaşă, poală,
Ca la cur să-mi rămâi goală.
Ah, drăguţă, ce curată,
Nici un păr pe pielea toată;
Ca şi caşul alb sunt ***
Să-i simţi mari *** te-aduni *.
Dar icon vedem mai jos
Ce zvâcneşte-aşa frumos
Şi se zbate-n degete
Şi nu vrea să pregete.
Ah, l-am prins de căpuşor,
E vârtos şi stă-n picior,
Sunt şi buze ca să-l ţină
Cum îmi ard ele în mâini,
Ard, zvâcnesc, voi să le rupă,
Ori drăguţă să le-*astup.
Dă-mi guriţa să m-adap
Şi să-ţi pun poalelel-n cap;
Ia te-ntoarce, te crăcană
Şi te-nfige ici, puicană.

„Cum mă trece…”
Cum mă trece cald şi frig
Când mă ţii de bumburig.
Tu dă-ncoace mascarara
Să mi-o joace bumbarara.
Cum mă trece-nfiorează
Când mă ţii de bumbarază,
De tăşulca care-ţi suge
Tot vânatul care fuge
Şi din pulă şi din coi
Când dai curul înapoi.

„Alei puică”…
Alei* puică mişcă-ţi gura
Să se vadă muşcătura.
Cum puicuţă* nu te-nduri
Să mă klaşi să-ţi văd de curi.
De curi albi ca şi omătul,
De lindicul sperietul.
Să-l punem la rânduială
Cu niţică zgândăreală.
Vin * colea * şi-oi şti să lupt
Crăpătura * să ţi-o-nfrupt
Că destul am stat pe post
Sub pecete cât a fost.
Sub pecetea cea de fată
Când pişai * ca o săgeată.
De când dragă te purcişi *
Urlă valea când te pişi.
Merge drumul din lindic
Până chiar pe sub buric
Şi buricul frică n-are
Că el merge tot călare.
Da lindicu-i mânios
Că el merge tot pe jos
Pe spetezea * pizdii late
Pe bucile afumate.
Mult mă mir şi mă badur *
Cum stă pida lângă cur,
Şi nu moare
De putoare.

„Măi jupân fanaragiu”
Măi jupân fanaragiu
Na-ţi pizdă şi dă-mi rachiu,
Dă-mi rachiu nde-l prefăcut
Să stau bine la futut.

Mai slăbeşte-mă din pulă
Că-mi dă rachiul pe gură.
Ba măcar să-ţi dea pe nas
Că din pulă nu te las.
*
Fata mare stă călare
Pe-o pulă lată-n spinare
Şi se vaită şi se plânge
Vai de ea că nu-i ajunge
Şi se plânge şi se vaită
Vai de ea că nu-i mai lată

„Ah, cum nu-i aicea nime”
Ah, cum nu-i aicea nime
Să mă scap de mâncărime
Să storc boţul între craci,
Să-i sug măduva din saci.

„Pune capul…”
Pune capul între craci
Să văd o mie de draci.
Mai că-mi trece şi auzul
Când îmi gâdil bumburuzul
Nu se rupe cheotoarea
Bumburuza *, bumbaraua *.
Dă-l încoace să mă frigă
Şi să-l punem în verigă,
Veriguţă de pelcică
Se lărgeşte – oricât de mică,
Veriga de catife-i *
Se lărgeşte oricât vrei.
Oliolio pizdă cu dinţi
Cum m-ai scos şi-acum din minţi.
M-ai băgat la cheltuială
Pentru zamă şi scrobeală.

„Se miră…”
Se * miră * *** ***
Olio ce-i deasupra mea
*** *** *** *** ***
Suliţă în peliţă
După ea vin gâfâind
Un desag cu două ouă
Şi mă împle de zăduf
Ia să-i dau şi eu un puf!

„Vin la neica…”
Vin la neica ca să-ţi prindă
Roza ta pe-un fir de ghindă
Şi să-ţi gădile-ncet negul
Când ţi l-a băga pe-ntregul,
Şi *** ta icoană *
Drept în contra o-mpreună *
Tu ridică, joacă, saltă
Toată *** ta naltă.
Şi trăgându-ţi veriguţa
Îţi mănâncă focul puţa,
Cât simţind că *** dragă
Şi mai zice: Bagă, bagă,
Mai adânc destul nu-i sunt
Multe noduri până-n fund.
Bagă-l pân’la rădăcină,
Să fiu floare pe tulpină
Simt căldură-n măruntaie,
Când îţi pun mâna la coaie.
Pune-ţi drăguţele buze
Pe a ţâţei bumburuze
Şi le strânge-n dinţi mai iute
Că e ca şi când m-ai fute.
Zgândăreşte – vezi cum creşte
Ţâţa mea şi se măreşte.
Ah drăguţă fără preţ
Să m-aşez mai bine-n jeţ
Tu mai dă-i, mai dă-i o leacă
Ţine ţuga * freacă, freacă,
Ha, ha, ha, ş-a doua oară
Chiar din creştet mă-nfioară.
Să scârnez * mă lasă dragă
Că-i pe moarte, nu-i de şagă.
[Ce păcat că n-ai în coaie
Şi mai multă jumăraie.]

„Şezi călare…”
Şezi călare drept în dop
Şi să mergem în galop
Ohohoi cum salt [cu] gust
Şi te zvârl din pulă-n sus
Şi te prind în pulă iar,
Dilce fată ca un dar.
Stai, drăguşă, iar mă salt!
C-acu vine celălalt
Moment dulce când de rod
Tu mă sugi, eu mă slobod
Oh, apără-te, cum nu pot
S-intru-n tine, dragă, tot,
Să mă bag în pizdă-adânc,
Dinăuntru să te mânc
[Să mă bag în pizda ta
Dulce fată, fata mea!]

Culegere de irmoase
De-aş muri de dor de mure – mure, mure, mure,
Nu m-aş mai duce-n pădure – dure, dure, dure
Căci vătaful murelor
Lade-n dosul tufelor
Cum mă prinse,
Jos mă puse,
Cu capul pe-o rădăcină,
Cu curul pe-o căpăţână,
Cum o puse, cum se duse
Parc-a fost pustia * unsă
Uns-a fost cu unt de oaie,
Ce se duse pân-în coaie.

Spovedanie
Pacea se coborâse pe întreaga fire
Coborâse seara la o mănăstire
Era în toiul serii jos într-o poiană
Stau vorbind un popă cu o fetişcană
El cu barbă lungă şi obraji frumoşi
Cu ochi de cărbune şi corp viguros
Ea micuţă, zveltă, cu sâni săltăreţi
Cu şolduri rotunde şi cu părul creţ
Plecăciuni părinte, aşa cum se cuvine
Bună seara taică, ce cauţi pe la mine?
Am venit părinte să mă spovedesc
Am păcate multe precum eu gândesc
Bine fata taicăi, îţi dau ascultare
Stai colea pe iarbă, spune ce te doare?
Uite ce-i părinte, sunt căsătorită
Am de toate, dar nu sunt fericită
Soţul te înşală, e beţiv, te bate?
Nu de asta-i vorba, mi-aduce de toate
Dar ce-mi foloseşte dacă nu-i bărbat?
Bine e-n ogradă, dar nu-i bun în pat
Înţelegi părinte, ce vreau eu să-ţi spun
Despre partea ceea nu-i deloc bun.
Spune atunci femeie nu-ţi fie ruşine
Spune cum ţi-e vorba, să-nţeleg mai bine
Nu te ia în braţe, eşti nemângâiată
Nu-ţi dă bărbatul ce doreşte o fată?
Uite cum părinte, cum să-ţi spun e mică
Cînd mă simte aproape, abia i se ridică
El mă ia în braţe, vrea să mă sărute
Eu mă bag sub dânsul, poate că mă fute
El urcă pe mine, îl mângâi la coaie
Dă din cur o dată ş-apoi i se-nmoaie
Mă desfac la pizdă, mă sui eu pe dânsul
Dau s-o vâr în mine şi mă apucă plânsul
Eu tremur ca varga, el stă neclintit
Se uită la mine, parca-r fi tâmpit
Eu stau toată noaptea, mă frământ şi gem
Ce să fie oare? O fi vreun blestem?
L-a legat vreo fată de la el din sat?
L-a vrăjit vreo babă? L-ar fi deocheat?
Am venit părinte, dacă mă-nţelegi
Să te rogi la Domnul, soţul să-mi dezlegi
Nu mă duc de-aicea, nu mă dau bătută
Dezleagă părinte, vreau să fiu futută.
Bine fata taicăi rog pe cel ceresc
Să-mi asculte glasul şi să-l lecuiesc
Pentru asta însă ai să faci canoane
Să te legi fierbinte şi să dai pomane
Dar ia stai o clipă şi-mi explică
Zici c-o freci în tine şi nu se ridică
Tu te dai întreagă şi cu piele goală
Iar el te priveşte şi nu i se scoală
Tu te culci în pat şi stai lungită
Încaleci pe dînsul, iar el stă ca o vită?
E de necrezut, asta îţi mărturisesc
E de prima dată cînd spovedesc
Aşa de frumoasă, tînără e culmea
Şi să nu ai parte de-un bărbat ca lumea
Dar mai ştii ce aş propune – haide să-ncercăm
Tu să-mi mîngîi sînii, iar eu să te frec
Şi de-o fi să mi-o vezi sculată
Nu începe îndoiala, este nevinovată
Şi atunci va-ncepe post şi rugăciune
Să-ţi dezlege soţul, să-l facă vînjos
Să te mulţumeasca pe faţa şi pe dos
Dar să ştii un lucru că păcatul meu
E cu mult mai mare, iartă-l Dumnezeu
Bine-atunci părinte, fie precum spui
Mă dezbrac îndată cred că-i vina lui
Şi în seara ceea în umbră se-arătau
Doua trupuri goale ce se înfruptau
Fata speriată, dar cu dor nesătul
Îşi prinsese-n palme faţa de mascul
Vai ce pulă mare încep să mă tem
Nu auzi eu de frică încep să gem
Uite cum se mişcă, cît e de fudulă
Fericit acele ce-i înfiptă cu aşa pulă
E tare ca piatra, şi stă drept în sus
Atît e de mîndră îmi place nespus
Dă-mi voie părinte vreau să o sărut
Ia fetiţă dragă suge cît mai mult
Iar acum ajunge, lasă-te pe spate
Desfă cracii bine, atît cît se poate
Cînd vazu pizda popa încremeni
Şi-i veni iată mii de nebunii
Uite ce minune de la Dumnezeu
Lasă-mă fetiţo s-o sărut şi eu
Ce vaieţi fetiţo, te supără iarba?
Nicidecum părinte, mă gîdelă barba
Atunci cu bine cunosc şiretlicul
Desfă bine cracii să-ţi sărut lindicul
Ajunge părinte nu mai pot îţi jur
Bagă-ţi pula-n pizdă şi mă ia de cur
Hai părinte vîr-o, s-o simt toată-n mine
Să ne cîrligăm şi să ne futem bine
Bine ce-i atunci de vrei să te fut
Îţi bag pula-n pizdă
Stai în patru labe, saltă curu-n sus
Stai aşa pe iarbă precum eu ţi-am spus
Ia pula-n mînă şi ţi-o potriveşte
Puneţi-o în pizdă ş-apoi mi-o beleşte
Aşa foarte bine acum e belită
Să te fută taica să fii fericită
Fute-mă mai tare, strînge-mă de cur
Trage-mă de pulă şi prin împrejur
Na la taică pulă te fut bine aşa?
Fute-mă părinte şi nu mă lăsa
Nu te las fetiţo, te mai fut un pic
Acum saltă curul şi te înconvoaie
Să între pula pînă şi cu coaie
Nu mişca din cur, simt că mă furnică
Prea te-nşeli în pulă, da din curişor
Ţine pula-n pizdă, nu mişca că mor
Simt că mă furnică, of m-am slobozit
Mulţumesc părinte că m-ai potolit !!!
În poiana crucii, în poiana datecii
O fată şi un popă se spovedesc încă.

Transmisiune in direct din regatul lui Hades

sursa: commons.wikimedia.org

În ultima vreme asistăm la o adevărată campanie de promovare a înmormântărilor. De fiecare dată când se întâmplă să moară un personaj care are minim de notorietate tembeliziunile se înghesuie să transmită în direct şi în reluare priveghiul şi înmormântarea şi continuînd pe druumul deschis de 0tv comentează în fel şi chip viaţa celui decedat. De vineri dimineaţă, de la moartea Poetului Adrian Păunescu avem un nou episod din seria transmisiunilor directe de la căpătâiul celui plecat dintre noi. Dacă ar putea, probabil că televiziunile ar monta camere şi în sicriu pentru a vedea cum reacţionează corpul în groabă. Sau după modelul unor civilizaţii antice unde morţii erau îngropaţi împreună cu soţiile vii, ar pune în groapă şi o mână de reporterri ca să transmită live din regatul zeului Hades.

Asa cum spuneam si cu alta ocazie, memoria e scurta. Poate se vor gasi cativa de prin Ministerul educaţiei să includă şi unele poezii ale Poetului în programa şcolară dar în ciuda isteriei mediatice create de moartea sa sunt curios câţi îşi vor aminti de el peste 20 de ani?

Tudor Mainescu – Iubitei

Mi-ai spus aseară un cuvânt
Şi stau de-aseară şi-l frământ
Ce-ai vrut să zici, vreau să-mi explic.
Tu spui acum: N’a fost nimic.
A fost doar un cuvânt, aşa …
Ei da …
Oricare om l-ar fi spus,
N’ar fi căzut aşa de sus.
Şi’n suflet, nu l’aşi simţi, eu
Aşa de greu …

Ivo Andric – Cântec Vechiu

(*1891)

Ameţitor miros de floare albă …
Şi ploaia fină-a primăverii
cade
Şi mă ‘nfioară …
Nu ştie nimeni cât de greu îţi vine
Să mergi bolnav şi părăsit şi singur
În calea primăverii,
Când nu te însoţeşte nimeni.
Pustie-i inima şi fără dor,
De mult-o apasă visuri părăsite
Şi pline de amărăciune.
Ameţitor miros de floare albă!
Lipsit de pace şi de bucurie –
Iar ploaia cade şi mă înfioară.

Călător

Postul precedent mi-a adus aminte de acest cântec. Din păcate nu am găsit nici o înregistrare pe net a lui. E posibil să nici nu existe. Versurile sunt scrise de Andreea pentru Neamţu’ care le-a pus pe muzică.

Călător

Versuri: Andreea, Muzica: Neamţu’ (Florin)

Călător fără bagaje
Într-o lume păcătoasă
Te găseşte noaptea beat
Şi cu capul pus pe-o masă.

Totul e acum paharul
Şi taverna fumurie
În care-ţi îneci amarul
Cu beţivi fără chirie.

R:
Călător laţos şi singur
Drumul te aşteaptă iară
Vremea trece fără grabă
Şi din nou e noapte afară.

Dar opreşte-te o clipă
Şi priveşte la ce-a fost
Ai fost tânăr doar o clipă
Dar acum e fără rost.

În deşertul ce e viaţa
Ai plecat însingurat
Nu ai fost privit o clipă
Nimănui nu i-a păsat.

R2:
Călător bătrân şi singur
Lângă tine nu e nimeni
Pletele îţi sunt albite
Toate-n jur îţi sunt străine.

Ma chinuie talentu’ (5)

Povestea mea

Eram copil cand am urcat
Pe munte prima dat’
In suflet mi-a intrat
Nicicand nu l-am uitat.

Am putut iar sa ma bucur
In munti cand am urcat cu Bucur
Dar n-a durat mult
Nici acest tumult.

Am fost apoi cu scoala in excursie
Cu Satana ghid de drumetie
Iar apoi fiind deja maricel
De acasa am inceput sa plec singurel.

Ne-ntalneam cu toti-n gara
Sa facem iar o tura
Ne-astepta trenul fantoma
Sa ne duca ca pe-o turma.

O turma ce se-adapa
Din stanca abruta
Ne era la toti sete
De-o iesire ca-n poveste.

Ne stiam cu totii-n tren
Si cantam cu antren
Eram toti bucurosi
Ca vom urca voiosi.

Ne urcam in ultimul vagon
Pentru ca nasul, pardon,
Sa stie ca suntem blatisti
Cu suflet de alpinisti.

Si cand ajungeam la poale
Unii urcam prin vai agale
Altii erau mai grabiti
Urcau ca fugarti.

Au trecut anii grabiti
Noi suntem risipiti
Fiecare pe alt drum
Copii avem acum.

Cu copilul meu acum
Vreau sa plec la drum
Sa invete sus pe creste
Viata s-o respecte.

Sa invete cum sa fie
Om de omenie
Natura sa o iubeasca
Peste tot, nu doar in creasta.

Si poate ne vom reintalni
Alaturi de copii
Toti cei ce altadata
Urcam ziua toata.

Sa stam iar pe langa foc
Sa cantam pan’la soroc
Sa fie doar voie buna
In noaptea cu luna.

Ma chinuie talentu’ (4)

Vis de copil

Pe cand eram copil
Visam sa scriu cu stil
Acum ca am crescut
Visul l-am pierdut.

Acum ca sunt adult
Vreau sa scriu mai mult
Despre trecut, prezent si viitor
Dar uite ca nu am spor.

Despre munti sa scriu
Si despre ce-as fi vrut sa fiu
Despre oamenii din munte
Ce-au lasat in mine multe.

Despre viata si iubiri
Despre tristeti si amagiri
Despre cei ce nu mai sint
Printre noi pe-acest pamant.

Dar timpul trece iute
Luand cu el clipe pierdute
Idei multe si marunte
Toate acum sunt disparute.

N-a fost sa fiu un scriitor
Nici un om al muntilor
Chiar daca de varfuri imi e dor
Sunt un simplu muritor.

Ma chinuie talentu’

Chemarea

Muntele ma cheama
Cu fiece cabana
Muntele ma cheama
Sa merg iar pe brana.

Sa urc iar pe creasta
Sa vad Dunarea albastra
Sa urc iar pe creasta
Pan’ la bolta-nstelata.

As vrea in munti sa fiu
Sa uit de tot ce-i viu
As vrea in munti sa fiu
De mine sa nu mai stiu.