O data-n viata

bucket listAm dat recent peste o hartie ingalbenita de vreme pe care scrisesem in urma cu mai multi ani cateva lucruri pe care vroiam sa le fac sau sa le vad macar o data-n viata. Nu mai stiu cum am ajuns atunci sa fac aceasta lista, dar cred ca are cam 20 de ani vechime. Intre timp am inteles ca a aparut si un film pe tema asta prin 2007 intitulat „The bucket list”. Si ca urmare a acestui film pe care inca nu l-m vizionat a devenit o moda sa iti faci astfel de liste si sa le pui pe blog.
Asa ca voi scrie si eu lista originala pe care o voi mai completa cu inca cateva dorinte.
Lista veche cuprindea urmatoarele:

  1. sa vizitez Parisul (2004);
  2. sa vizitez Barcelona (2012);
  3. sa inot in ocean;
  4. sa ajung la Polul Nord;
  5. sa ajung la Polul Sud (Antartica);
  6. sa invat Capoeira;
  7. sa intru in Cartea Recordurilor;
  8. sa reusesc sa alerg 10 km (We Run Bucharest – 16.09.2012);
  9. sa zbor cu balonul cu aer cald;
  10. sa vad aureola boreala;
  11. sa particip la o cursa de atelaje trase de caini;
  12. sa invat sa fac surf;
  13. sa invat sa navighez pe mare;
  14. sa traversez marea cu o corabie cu panze.
  15. sa urc pe Everest

La astea as mai adauga acum urmatoarele:

  1. sa inot cu delfinii;
  2. sa invat sa fac scufundari;
  3. sa invat sa schiez;
  4. sa invat sa ma dau cu placa de snowboard;
  5. sa sar cu parasuta;
  6. sa invat limbajul mimico-gestual;
  7. six-pack;
  8. sa tin un discurs in public;
  9. sa invat sa calaresc;
  10. sa calaresc o camila si/sau un dromader;
  11. sa gust carne de sarpe;
  12. sa vizitez piramidele din Egipt;
  13. sa vizitez piramidele din America Latina;
  14. sa vizitez templele din Asia;
  15. sa termin un semimaraton (Maratonul Regal – 10.05.2013);
  16. să termin un maraton (Maratonul Internaţional Bucureşti – 06.10.2013);
  17. sa termin o cursa Urbanathlon;
  18. sa termin un triatlon (No Stress Triathlon – 29.06.2013);
  19. sa termin un triatlon olimpic;
  20. sa termin un Half IronMan;
  21. sa termin un IronMan;
  22. sa vizitez Marele Zid Chinezesc;
  23. sa fac scufundari la Marea Bariera de Corali;
  24. sa vizitez Marele Canion;
  25. sa vizitez rezervatia Yellowstone;
  26. Sa infiintez un ONG pentru promovarea sportului in randul persoanelor cu handicap audio-vizual.

Voi incerca sa actualizez aceasta lista si pe masura ce voi atinge unele din aceste obiective le voi taia si voi adauga in paranteza link-ul cu povestea. De asemenea voi adauga noi tinte pe masura ce acestea vor aparea.

sursa foto: Pages off Life

Turismul, arheologia si dacii

Complexul funerar tumular de la Movila Documaci

Complexul funerar tumular de la Movila Documaci

sursa foto: mangalia.ro

Am văzut în ultima vreme din ce în ce mai multe multe site-uri ale unor persoane care cred într-o altă istorie a Daciei şi a României decât cea promovată în mod oficial. Mai jos sunt doar câteva dintre ele:
http://hartacomorii.blogspot.com
http://enciclopediagetodacilor.blogspot.com
http://discoverdacia.wordpress.com/
http://oceanospotamos.wordpress.com/
http://www.sarmizegetusa.net/
Nu vreau să vorbesc aici despre cât adevăr e în ideile promovate de aceste bloguri, chiar dacă unele întrebări mi le pun şi eu. Ceea ce ma intrigă cel mai tare sunt reproşurile aduse statului: că nu se implică mai mult în cercetarea arheologică, în protejarea şi în promovarea turistică a descoperirilor istorice.
Se vorbeşte de descoperirile făcute de bulgari în Valea Regilor Traci şi se pune întrebarea legitimă de altfel de ce nu sunt studiaţi mai amănunţit şi tumulii din România.
Se vorbeste de o mulţime de comori din toate timpurile dar în special din perioadele predacice şi dacice care ar sta ascunse în pământul ţării noastre.
Şi în timp ce noi stăm cu mâinile în sân şi criticăm statul că de ce nu face şi nu drege, vin alţii cu detectoare de metale, fac săpături fără nici un respect pentru istorie şi fură aurul dacic de la Sarmisegetuza sau din altă parte a ţării pentru ca apoi guvernul să încerce să-l recupereze cu mari eforturi financiare.
Nu cunosc legislaţia în domeniul arheologiei dar, acolo unde statul nu vrea sau nu poate din diferite motive să facă ceva ar trebui să intervină ONG-urile. Acestea ar trebui, cu ajutorul voluntarilor si nu numai să ia in administrare o zonă pe care o consideră cu potenţial arheologic sau chiar un sit gata descoperit cum e Cetatea Sarmisegetusa şi să administreze. Să iniţieze săpături noi sau să le continue după caz. Să amenajeze locul pentru vizitatori şi să îl promoveze. Se zvoneşte că cetatea de scaun a marelui rege dac, Decebal ar fi mult mai mare decât se credea şi că ar axista un întreg oraş subteran în zonă. De ce nu continuă nişte organizaţii nonprofit săpăturile în zonă.
Toate vestigiile istorige dacă sunt promovate se pot „întreţine” singure prin turismul generat şi cu ajutorul suvenirurilor. În occident fiecare bisericuţă mai veche se promovează singură, îşi face pliante, candele personalizate etc. Pentru fiecare rămăşiţă a istoriei găseşti indicatoare turistice şi pliante de prezentare, în aproape fiecare localitate găseşti magneţi, cărţi poştale sau alte suveniruri care au legătură cu atracţiile turistice din oraş sau din apropiere. Noi, cu mici excepţii, aşteptăm ca toate astea să se facă de la nivel central. Nici măcar autorităţile locale nu se implică, ce să mai vorbim de alte oganizaţii.
De ce trebuie să stăm tot timpul cu mâna întinsă la stat? Când o să învăţăm să ne purtăm singuri de grijă şi să nu ne mai plângem de milă? Când o să învăţăm să ne apreciem istoria la adevărata ei valoare?