Cântece de munte – leapşă

Mergand pe munte am auzit foarte multe cantece. Unele cu şi despre munte altele de dragoste şi inimă albastră preluate de la cântăreţi consacraţi. Pentru fiecare dintre noi o melodie are o altă semnificaţie. Unele ne plac mai mult, altele mai puţin. Această leapşă se referă strict la cântece de munte şi exclude orice alte preluări. Sunt acceptate versuri de munte puse pe melodii consacrate cum este de exemplu cazul Imnului Blatiştilor ale cărui versuri sunt puse pe melodia lui Alifantis „Trăiască România”. Cei care sunteţi autori de versuri sau de melodii şi care intraţi în aceast joc vă rog excludeţi producţia proprie. lăsaţi-i pe alţii să vă aprecieze munca.
În ce constă leapşa: postaţi 3 cântece de munte care vă plac cel mai mult. Trebuie postate atât versuri cât şi melodia (asta în cazul în care găsiţi înregistrări pe net)

Cele 3 pe care le voi pune eu sunt printre primele cântece auzite şi învăţate pe munte:

Imnul Prieteniei

R:
Noi credem în prietenie
Noi credem într-un gând curat
Şi-odat’ cu noi o lume ştie
La munte totu-i minunat.

Printre munţi şi printre creste
Ne-am adunat ca-ntr-o poveste
La sfârşit de săptămână
Să urcăm cu voie bună.

Chiar de suntem dintre dealuri
Din Sibiu sau alt oraş
Muntele ni-i idealul
La urcuş suntem fruntaşi.

Mai chiulim şi de la şcoală
De acasă mai fugim
Nu vrem să lipsim din trupă
Pe toţi să-i dezamăgim.

N-am venit pentru trofee
Nici insigne ce scânteie
Vrem să-ntindem prietenia
Peste toată România.


roza vanturilor – Imnul PrietenieiAsculta mai multe audio Muzica

Imnul blatiştilor

De la mosii nostri noi am invatat
Cand mergem la munte sa mergem pe blat
Fiindca mosu’ nostru si-a-nvatat urmasul
Cand merge cu trenul sa mearga cu nasul.

R:
Traiasca-n libertate
Si liniste blatistii
Traiasca viata-n munte
Traiasca alpinistii.

Cand muntele ne-aduna cu vraja si scantei
Cum seara isi aduna o closca puii ei
Plecam fara de-o grija si fara de-un habar
Cu rucsacul in spate si vant in buzunar.

Nu blatul nu se face cu-n las si cu-n fricos
Nu trebuie sa tremuri cand nasul e fioros
Caci imblanzit se lasa ca leul de dresor
Cand isi primeste plata din partea tuturor

Cand soarele sperantei ne lumineaza fata
Avem credinta-n munte si-ncredere in viata
Stomacul cere hrana si noi ii dam ozon
Mai tare ni-i vointa ca stalpul de beton

Cand trenul ne alinta cu zgomote de roti
Ne veselim si sigur acelasi gand e in toti
Dorim sa fie soare si cerul fara nori
Sa mearga trenul iute fara supra control

Iar de ne-nfrunta nasul, cu nasul ne vom bate
Ne facem loc prin lume miscand rapid din coate
Aici ne este locul in oricare vagon
Mai tare ni-i vointa ca stalpul de beton

Suntem de e nevoie lipsiti de buletin
Cand nasului ii pare totalul prea putin
In buzunar noi banii degeaba-i cautam
De-aceea chiar din gara pe nas il cautam

Constiinta ne lipseste numai la CFR
Fiindca irezistibil ne-atrage muntele
Avem contract pe viata si vrem sa-l respectam
In lupta cu controlul batuti noi nu ne dam.

Nu creada cabanierii ca suntem milionari
Fiindca tinuta noastra nu e de pantofari
Cu nasul ne-ntelegem la munte cand venim
La fel si la cabana pe blat vrem sa dormim.

Dor de ducă

Când pe lume am venit
O zână mi-a poruncit
Să n-am linişte nici pace
Până n-oi găsi ce-ţi place
S-am în mine dor de ducă
Ast-a fost a ei poruncă.

Încă din copilărie
Hoinăream desculţ prin glie
M-ascundeam în lan de grâu
Şi mă bălăceam în râu
Mi-am amintit de-a ei poruncă
Şi-am plecat grăbit prin luncă

Şi-am ajuns la-ntinsa mare
Unde soarele răsare
Pescăruşii în zbor ţipau
Gândurile-mi răvăşeau
Totul răscolea în mine
Şi-am plecat spre largi coline.

Viscolul mi-alintă faţa
Doamne ce frumoasă-i viaţa
Gerul ce pătrunde-n mine
Sângele ce-mi curge-n vine
Ploaia care-mi intră-n oase
Hainele de vânt sunt roase.

Hoinărind prin munţi hai-hui
Nu duc dorul nimănui
El mi-e soră, el mi-e frate
De munte nu m-aş desparte
Aici aş vrea să trăiesc
Doamne cât îl mai iubesc.

Drumeţule să n-ai frică
Muntele nu-ţi poartă pică
Apele nu-i tulbura
Pădurea nu i-o tăia
Ascultă de-al meu îndemn
Că te-ajunge greu blestem.

Chiar când e cuprins de ură
Şi pe nimeni nu îndură
Biciuindu-şi stânca-n vânt
Culcând brazii la pământ
De-o pornesc în sus voios
Mă priveşte mânios

Ţine trăsnetul în mână
Pe buze are furtună
Dar priveşte-n ochii mei
Şi nu vede teamă-n ei
Şi-mi zâmbeşte bucuros
Te-am iertat căci eşti voios

R:
Dor de ducă, dor de ducă
Unde dracu să mă ducă
Piscuri se înalţă-n zare
Mândre strălucesc în soare
Şi semeţe mă îndeamnă
Ia poteca spre cabană.

Leapsa merge la C. D. Mitroi, Artistu’, Fănel, Harry, iYli, Plopu’, Nuţa şi Tică

Călător

Postul precedent mi-a adus aminte de acest cântec. Din păcate nu am găsit nici o înregistrare pe net a lui. E posibil să nici nu existe. Versurile sunt scrise de Andreea pentru Neamţu’ care le-a pus pe muzică.

Călător

Versuri: Andreea, Muzica: Neamţu’ (Florin)

Călător fără bagaje
Într-o lume păcătoasă
Te găseşte noaptea beat
Şi cu capul pus pe-o masă.

Totul e acum paharul
Şi taverna fumurie
În care-ţi îneci amarul
Cu beţivi fără chirie.

R:
Călător laţos şi singur
Drumul te aşteaptă iară
Vremea trece fără grabă
Şi din nou e noapte afară.

Dar opreşte-te o clipă
Şi priveşte la ce-a fost
Ai fost tânăr doar o clipă
Dar acum e fără rost.

În deşertul ce e viaţa
Ai plecat însingurat
Nu ai fost privit o clipă
Nimănui nu i-a păsat.

R2:
Călător bătrân şi singur
Lângă tine nu e nimeni
Pletele îţi sunt albite
Toate-n jur îţi sunt străine.

Memoria e scurta

Dat fiind ca sotia e din Urziceni si parintii ei locuiesc acolo merg destul de des pe DN2. Acum aproximativ 4 ani  pe acest drum, in apropiere de Sinesti, isi gasea tragicul sfarsit Laura Stoica. Imi aduc aminte ca aparusera atunci ca ciupercile dupa ploaie o gramada de fan cluburi care nu stiau cum sa boceasca mai tare ca sa il acopere pe cel de langa si se bateau cu caramida in piept ca vor face un monument pe locul unde a avut loc accidentul. Dupa mai bine de 4 ani respectivii fani „inraiti” nu numai ca nu au facut nici un monument dar nu au fost in stare sa puna nici macar o cruce care sa marcheze locul.
Ceva mai incolo, pe partea cealalta a drumului, exista un monument de marmura. Acesta e ridicat in cinstea familiei Aldea Teodorovici. Din cand in cand in apropierea unor zile care ar putea avea legatura cu unirea apar acolo cateva buchete de flori ratacite.Daca nu ar fi fost un subiect atat de sensibil, in special in acea vreme, cel al relatiei cu  Republica Moldova „pamant romanesc” probabil ca acolo nu ar fi existat nici pana acum o cruce.
Valeriu Sterian a murit si el in urma cu niste ani. Isi mai aduce cineva aminte de el? Poate doar cativa folk-isti sau niste muntomani care ii mai canta cantecele pe la o cabana in varf de munte.
Si exemplele sunt multe.
De ceva vreme se vorbeste foarte mult de Mile Carpenisan. E plin internetul de comentarii despre el si moartea lui. Dar oare peste 2-3 ani, in afara de familie si poate de cativa colegi, isi va mai aduce cineva aminte de el?