Maratonul International Bucuresti 2013 – cum fu

Team Hospice!Cum fu? Păi ca să folosesc un termen la modă, a fost o „aroganţă” sau ca să-l parafrazez pe Adrian Soare am terminat primul maraton fără să mă antrenez.
Antrenamentul pentru acest frumos eveniment a fost „varză”. Foarte multe antrenamente sărite sau ciuntite. În vară am avut nişte dureri la genunchi şi am făcut pauză de la alergare cam 3 săptămani. Am reluat apoi timid antrenamentul şi, pentru că nu vroiam să forţez, cea mai lunga alergare înainte de Transmaraton a fost de 11km.
A urmat apoi cursa de semimaraton de pe Transfăgărăşan, unde îmi e imposibil sa aproximez cât am alergat şi cât am mers. Am povestit atunci cum a fost asa ca nu are rost sa mai reiau acum. Teoretic eram în grafic cu antrenamentele pentru maraton chiar dacă mai sărisem peste unele. Mai aveam de făcut un antrenament de 30 de km şi alte câteva mai mici de 5-10 km. Însă în săptămânile ce au urmat Transmaratonului am intrat într-o stare de lene bolnăvicioasă. Cu greu am reuşit să mă urnesc afară la alergat de 5 ori în 4 săptămâni iar cea mai mare distanţă alergată a fost de 6,2km. Şi de parcă lipsa de antrenament specific pentru maraton nu era suficientă în noaptea care a precedat cursei am dormit doar 2 ore.
Şi cu toate astea … am făcut-o şi pe asta! AM TERMINAT UN MARATON!
Pe la 8 am fost în piaţă, Am fost la poza de grup împreună cu ceilalţi alergători care au ales să suţină cauza Hospice, mi-am lăsat bagajul la cortul-garderobă şi am plecat să-mi caut locul în ţarcul de la start. Am avut aceeaşi nelămurire ca şi în primăvară la Semimaratonul Bucureşti. Venind dinspre start către coada culoarului, panourile afişau începutul sau sfârşitul sectorului alocat. Şi nu am fost singurul care a avut această îndoială mai ales din cauză că panoul care indica sectorul G, unde eram şi eu, era amplasat unde se terminau gardurile pentru culoar.
Încălzire, câteva cuvinte schimbate cu alţi alergători şi dintr-o dată fluviul de oameni din faţa mea se pune în mişcare. Am pornit şi eu, pentru început la pas căci aşa eram moda timpului, apoi din ce în ce mai repede. Când să ieşim din piaţă, ambuteiaj. Preţ de câteva secunde ne-am oprit pe loc. Apoi am pornit din nou. Semn că nu era suficient loc pe culoar pentru un aşa puhoi de oameni. Totul merge foarte bine. pe la km 5-6 apar primele semne de jena musculara. Apas butonul de „ignore” şi trec mai departe. Undeva între Unirii şi Alba Iulia îl văd pe Mihai Botez, călare pe bicicletă. Îl salut şi mă mir că nu aleargă si el. Îmi spune că il suţine pe Bogdan care începuse să alerge cu noaptea în cap şi la finalul maratonului avea să termine o alergare de 100 de kilometri. Şi pentru următorii km am rămas cu ei. A fost mişto să pot alerga cu cineva cu care să pot şi schimba câteva cuvinte. Apoi la un moment dat, pe la piaţa Muncii, Bogdan a ramas in urma si nu l-am mai vazut decat în a doua tura după intoarcerea de la Geroge Cosbuc pentru ca pe la piata Unirii sa ma depaseasca. Felicitări Bogdan Chiper şi mulţumesc pentru companie. Mulţumesc, Mihai, pentru ajutor.

La intrarea pe bd. Naţiunile Unite din prima tură am început să simt dureri în talpă. La început nu am dat atenţie. Însă durerea au crescut în intensitate şi după coborârea de pe Calea Victoriei am început să simt că mi se pun cârcei pe talpă. Nu am mai simţit aşa ceva din copilărie dar atunci era de la prea mult înot în lacul Floreasca. Aşa că pe la km 18 am început să merg şi după câteva zeci de metri am putut din nou să alerg. Am continuat cu această alternanţă alergare mers dar încet-încet raportul se inversa: distanţa alergată se micşora în timp ce mersul se lungea. Am reuşit totuşi să alerg pe ultima linie dreaptă a primei ture, să trec alergând prin poarta care consfinţea sfârşitul primilor 21 de kilometri. Fără aceste dureri provocate de cârceii din talpă puteam spune că sunt OK. Muschii „pulpelor superioare” dadeau ceva semne de oboseala dar nimic serios. Picture 014
Am continuat cu tentativele de alergare dar distanţele erau din ce în ce mai mici până la câteva zeci de metri, cred. Aşa că am renunţat la ele şi am întins pasul pentru mers. Oricum acum doar cu mers sau în ultimii km în care am mai şi alergat aveam cam acelaşi ritm de 9’30″/km. Si am tinut ritmul ăsta până aproape de finish. Pe lângă tribunalul Bucueşti am depăşit un alt concurent care ca şi mine nu mai putea alerga dar care avea să termine şi el. Felicitări!
Pe ultima sută de metri, intersecţia bd. Libertăţii cu Naţiunile unite mi-am adunat ultimele puteri şi am alergat până la finish. Şi pentru că mi-am promis că termin maratonul ăsta chiar şi în genunchi în faţa porţii de finish m-am pus în 4 labe şi aşa am trecut linia de sosire. :))
Pe scurt acest maraton aş putea să-l împart în două semimaratone distincte: unul alergat şi unul mers.

Au fost 6 ore grele, dar foarte frumoase. Multumesc din suflet tuturor celor care m-au încurajat pe traseu. Sunteţi prea mulţi ca să vă mai înşir aici dar vă ştiţi voi. Promit că pentru următorul maraton să mă pregătesc mai serios.

Acum urmează un alt fel de maraton: alergatul după poze pe internet :))

E nevoie de speranta!

Anul trecut, intr-o sambata, imi aduceam aminte de Hospice Casa Sperantei. Aflasem de ei cu cca. 2 luni in urma cu ocazia voluntariatului la TransMaraton. Eram atunci, in acea sambata, pe holurile Spitalului de Urgenta Floreasca si asteptam doctorii sa imi spuna rezultatele analizelor pe care le facusera tatalui meu, bolnav de cancer. Speram atunci sa pot apela la aceasta asociatie pentru a il ingriji in ultimele lui zile printre noi. Din pacate nu am mai apucat sa iau legatura cu ei pentru ca tatal meu a murit in aceasi seara. Prins cu inmormantarea si apoi cu treburile zilnice am uitat din nou de Hospice.
Acum cu venirea primaverii aducatoare de speranta si cu inceperea sezonului competitional de alergare au reaparut alergatorii care ajuta Hospice Casa Sperantei sa stranga fondurile necesare pentru ingrijirea bolnavilor incurabili aflati in stadii terminale. Si chiar daca tatal meu nu a apucat sa beneficieze de ingrijirea paliativa oferita de angajatii si voluntarii acestei asociatii, am decis sa ma alatur celor care strang fonduri pentru ca macar alte persoane sa poata sa primeasca ajutor.
Astfel, pana pe 3 noiembrie cand se implineste 1 an de la decesul tatalui meu, voi purta la toate competitiile la care voi participa tricoul Hospice, evident dupa ce voi intra in posesia unuia. De asemenea voi participa la 2 campanii de strangere de fonduri organizate de Hospice: ALEARGĂ ÎN ECHIPA HOSPICE si daca voi fi acceptat, la TRANSMARATON.
Proiectul „Alearga in echipa Hospice” presupune sa alergi la una din probele Bucharest International Half Marathon si/sau Bucharest International Marathon. Din echipa pentru maratonul de pe 6 octombrie 2013 fac parte si prezentatorii emisiunii Neatza de pe Antena 1: Razvan si Dani. M-am angajat sa strang minim 100 de euro pana la semimaratonul de pe 19 mai si cel putin 200€ pana la maratonul de pe 6 octombrie.

Daca vreti sa ma sustineti pentru Semimaratonul International Bucuresti o poti face aici:
JustGiving - Sponsor me now!

Daca vreti sa ma sustineti pentru Maratonul International Bucuresti o poti face aici:
JustGiving - Sponsor me now!

Cu ocazia TransMaratonului are loc o alta campanie de strangere de fonduri pentru Hospice si alte 2 fundatii. In cazul in care voi fi acceptat sa particip la acest eveniment ma voi implica si aici in strangerea de fonduri tot pentru Hospice. In formularul de inscriere am promis ca voi strange 1000 ron.
Voi reveni cu link-ul unde se pot face donatii pentru Transmaraton.

Calendar competitional 2013

Ca un fel de completare la postul anterior în care îmi precizam dorinţele pentru anul 2013, vine şi acest calendar competiţional ce cuprinde cursele pe care vreau să le alerg în acest an. El are la bază informaţiile din calendarul publicat de cei de la Ro Club Maraton pe site-ul lor.
Aşa cum spuneam în lista cu dorinţe pentru anul ăsta, îmi e din ce în ce mai clar că oricât aş vrea nu voi reuşi să alerg un maraton întreg fără să mai scad măcar 10 kg din gabaritul meu actual. Cum am ajuns la concluzia asta? Păi e destul de simplu. Înainte de sărbători ajunsesem pe la 101-102 kg şi la alergările de 3 km din acea vreme durerile de colon, ficat sau de ce or fi ele de care am tot vorbit eu pe aici în jurnalele de alergătură nu îşi făceau apariţia. Cu ocazia sărbătorilor de iarnă Moş Crăciun a binevoit să îmi aducă înapoi cca. 4 kg. Iar aceste kg au venit la pachet cu durerile abdominale care apar iar după 1,5-2 km. Deci ordinea evenimentelor o să fie următoarea: slăbesc, alerg semimaraton, slăbesc şi alerg maratonul. Şi uite cum văd eu acum că vor decurge lucrurile:

27 ianuarie – Crosul ELTH – Gerar
16 martie – Crosul Running Brains
10 mai – Maratonul Regal: voi participa la proba de semimaraton. Anul trecut taxa a fost de 100 de lei indiferent de cursa la care participai semi sau full. E şi asa destul de mare, sper să nu mai crească. O să scriu un post legat de taxele la concursuri.
19 mai – Semimaratonul Internaţional Bucureşti: pentru că e programat la doar 1 săptămână după semimaraton voi participa doar la proba de cros care are 10 km. UPDATE: m-am inscris la proba regina de 21 km.
25 mai – Maratonul Tabere cu Suflet: la ăsta nu ştiu dacă să particip sau nu. Mă tentează cursele de cros sau semi. Dar rămâne de văzut care o să fie condiţia mea fizică. Dar o alergare prin pădurea de la Comana ar fi frumoasă. Merg cu sotia la parastasul bunicii ei.
2 iunie – Cros „Aloe Vera” – Forever Living Romania: un alt cros gratuit ce are loc pe traseul Piata Charles de Gaulles – Arcul de Triumf – Piata Victoriei – Parcul Herastrau. Inscrierile incep la ora 8:30 iar crosul la ora 10:00.
08 iunie – Crosul Pădurii: anul trecut am vrut să particip la această cursă dar în seara precedentă cursei a decedat tatăl meu, aşa că am fost nevoit să zic pas.
07 septembrie – Transmaraton: După ce anul trecut am participat ca voluntar la acest frumos eveniment, anul ăsta cică voi avea prioritate la înscriere. Şi nu aş putea rata aşa ceva. Totuşi, având în vedere diferenţa de nivel, mă voi limita doar la semimaraton, chiar dacă la această ediţie o să existe şi un maraton şi un ultramaraton de 100 km.
28 septembrie – Crosul „Cassiopeea”: cunoscut ca şi Crosul Roz o bună încălzire pentru ceea ce urmează.
06 octombrie – Maratonul Internaţional Bucuresti: şi dacă totul merge bine, conform planului cu această ocazie voi alerga în sfârşit primul meu maraton.
20 octombrie – Crosul „Loteria Română”:
01 decembrie – Maratonul Reîntregirii Neamului Românesc: Dacă mi-a plăcut să alerg un maraton pe 6 octombrie în mod sigur îl voi alerga şi pe ăsta. Dacă nu, mă voi limita la un semi.
14 decembrie – Băneasa Trail Race: o cursă la care aş fi vrut să particip şi în 2012 dar la care nu am putut participa din motive de parastas.

? – Cros „Apa Nova”: un cros din categoria celor gratuite cum a fost şi Crosul Loteriei Române de anul trecut.
? – Crosul Universitar 2013: aici nu am înţeles din informaţiile găsite pe net dacă se poate înscrie oricine sau doar studenţii
25 mai ? – Crosul „Fair Play” Locomotiva

UPDATE 1 (26.03.2013): Despre Crosul Apa Nova inca nu se stie nimic, deci banuiesc ca daca o sa mai aiba loc o sa fie la o alta data.
Crosul Padurii a fost reprogramat din 03 noiembrie in data de 8 iunie la ora 10 seara. Au inceput deja inscrierile.

La cele de mai sus aş mai adăuga în măsura în care se va organiza şi ediţia a 2-a şi dacă nu coincide ca dată cu alt eveniment, alergarea din salina de la Slănic.

Acum eu nu îmi dau seama dacă acest program e ok sau e prea aglomerat. Alţi alergători cu experienţă, dacă intră pe aici, ar putea şi chiar sunt rugaţi să dea şi ei cu părerea. Cursele la care ţin să particip sunt cele de semimaraton de la Maratonul Regal şi Transmaraton şi evident Maratonul Internaţional Bucureşti.

Sursa foto: C.S. MASTER SKI&BIKE CLUB

Alergarea, incotro?

Cu aproximativ 5 luni în urmă, luam decizia să încep să alerg. Citeam de ceva vreme blogul lui Andrei Roşu dar declicul a fost anunţul lui Adrian Soare că o să participe la Maratonul Internaţional Bucureşti. Şi am zis că vreau şi eu. Dar, aproape imediat, mi-am dat seama că pe 7 octombrie când urma să aibă loc evenimentul eu nu eram în ţară, având luate biletele pentru concediul la Barcelona încă din ianuarie-februarie. Am început totuşi să alerg şi am căutat un alt maraton în Bucureşti la care să particip. Am găsit până la urmă un maraton care la ediţia de anul trecut (prima) a fost organizat în parcul IOR de 1 decembrie: Maratonul Reîntregirii Neamului Românesc.
Deşi ştiam că sunt într-o formă fizică execrabilă mă aşteptam totuşi ca recuperarea să fie mai rapidă.
Aşa cum spuneam, am început să alerg. La început după 200-300 m cedam şi trebuia să merg deoarece nu mai eram în stare să alerg: respiraţie mai mult decât deficitară, dureri musculare şi în zona colonului. Distanţa alergată fără pauză a crescut până la 2-3 km dar şi distanţele parcurse alternând alergatul cu mersul au crescut până la un maxim de 16 km. După această distanţă a apărut o durere în talpa piciorului stâng care ma ţinut departe de alergare circa 2 săptămâni. În această perioadă de pauză am participat ca voluntar la Transmaraton unde mi-am încărcat bateriile motivaţionale. Crezând că am scăpat, am revenit în forţă la Crosul We run Bucharest, dar după 2 km a reapărut durerea de picior. Am refuzat să abandonez si am continuat cursa. Şi chiar dacă am ieşit ultimul, a fost o experianţă plăcută ca mi-a prilejuit îmbunătăţirea timpul personal pe distanţa de 10 km. Şi am luat iar o pauză din alergare. A urmat apoi concediul unde din cauza plimbărilor de dimineaţă până seara prin Barcelona nu am mai fost în stare să alerg.
M-am întors acasă, am reînceput alergările şi analizând condiţia mea fizică cu 1 lună şi jumătate înainte de maraton am ajuns la concluzia că nu am nici o sanşă să ajung într-o formă optimă pentru a alerga un maraton în maxim 5h30′ şi că voi alerga la proba de semimaraton. Şi am continuat antrenamentele, ajungând să alerg aproape 5 km fără pauză. Apoi am răcit. Am forţat o alergare de 4 km în noaptea de Halloween deşi aveam febră iar în zilele următoare am avut puseuri de febră de până al 40°.
Şi când mă pregăteam să particip la Crosul Pădurii, sâmbătă seară a murit tatăl meu. Şi până astăzi nu am mai alergat. Voi ieşi din nou, în seara asta la o alergare uşoară şi scurtă: 1-2 km. DAR în acest moment nu mă simt în stare să particip la o competiţie de anduranţă. Aşa că mă văd nevoit să renunţ la intenţia de a participa la Maratonul de pe 1 decembrie.
Şi astfel pun punct „Jurnalului de alergătura”, în forma lui săptămânală. Voi continua însă să scriu despre alergare şi despre competiţiile la care voi participa.
Şi atunci, ce urmează? În mod sigur, voi continua să alerg. Apoi, având în vedere cheltuielile făcute în ultimele zile dar şi cele ce vor urma, dacă voi avea fonduri îmi doresc să particip la Băneasa Trail Race pe 15 decembrie şi apoi la Semimaratonul Gerar (27 ianuarie) dacă îmi găsesc echipă.
Am eu mai multe planuri legate de alergare dar mai întâi vreau să ajung să alerg fără pauză minim 10 km. Apoi oi mai vedea.

Care te fac un maraton?

Urmăresc de ceva vreme blogul lui Andrei Roşu şi nu de puţine ori m-am întrebat ce-ar fi dacă … Ce ar fi dacă aş începe şi eu să alerg şi, de ce nu, să particip şi eu la o şmecherie din asta de se face periodic prin Bucureşti şi îi zice MARATON. Am mai scris aici despre Andrei, aşa că nu mai intru acum în detalii.
Un alt blog pe care îl urmăresc de prin octombrie, de când am fost la un Lyoness Day şi unde a fost şi el invitat, e cel al lui Adrian Soare. Văzusem în reader de câteva zile titlul articolului dar abia acum mi-am făcut timp să îl citesc: Primul meu maraton. La o primă impresie, citind doar titlul, am crezut că tocmai a participat la un maraton.Dar, nu. In stilul caracteristic, el lansează o provocare şi invită pe toată lumea să participe la Maratonul Internaţional Bucureşti, care o să aibă loc pe 7 octombrie.
Tot din acelasi articol al lui Adrian Soare, am aflat ca există un site (My asics) unde cei care vor să participe la un maraton îşi pot face un program personalizat de antrenament în funcţie de mai mulţi parametri. Mi-am făcut şi eu cont şi deşi nu mă lasă să setez data limită 7 octombrie şi mă impinge pe 31 voi încerca să mă încadrez în timp. Cine vrea să îmi urmărească progresele găseşte profilul meu „acilea”.
În plus, pe lângă programul aista personalizat, începând de luni voi merge pe jos până la muncă şi înapoi acasă. Voi merge cu ratb-ul doar în dimineţile ploioase. La întoarcere nu mă deranjează pe mine câţiva stropi de ploaie.
DRACE! Chiar acum în timp ce scriu aceste rânduri, îmi dau seama că nu pot participa la maraton. În perioada 26 sept. – 8 oct. sunt la Barcelona. Am deja biletele luate. DAMN!
Rămâne în vigoare programul de pregătire, chiar dacă nu voi putea participa. Având în vedere că în acest moment, cu cele 111,5 kg ale mele, termin cu greu o tură de parc în Floreasca (0,5 km) tare sunt curios care o să fie situaţia în septembrie.

sursă foto: hotnews.ro