Maratonul reintregirii neamului romanesc – 2013

logoRo Club Maraton, în parteneriat cu Primăria Sectorului 3, organizează pe 1 Decembrie 2013 în parcul Alexandru Ioan Cuza (fost IOR) a 3-a ediţie a Maratonului Reîntregirii Neamului Românesc. Competiţia face parte din ciclul de maratoane istorice, organizate din 2011 şi până în prezent în România de acest club şi/sau de Ilie Roşu: Maratonul “Pe aici nu se trece”, Maratonul Zăpezii, Maratonul Regal, Maratonul Recunoştinţei şi Maratonul Delta Dunării.
Vor fi 3 curse competitive: maraton, maraton ştafetă (4x) şi semimaraton, iar startul va fi dat de pe aleea de lângă lac, în dreptul bisericuţei de lemn (vis-a-vis de magazinul Titan), de la ora 09.00.
Taxa pentru proba de maraton sau semimaraton este în funcţie de data înscrierii astfel: 70 ron între 5-17 noiembrie şi 80 ron între 18-24 noiembrie. Taxa pentru proba de maraton stafeta (pe fiecare membru al echipei), este stabilită şi ea în funcţie de data înscrierii şi este de: 60 ron între 5-17 noiembrie şi 70 ron între 18-24 noiembrie.
Numărul maxim de participanţi este de 50 la maraton, 150 la semimaraton, 80 de participanţi la maraton ştafetă (4 x 20 echipe) iar timpii în care trebuiesc terminate cele 2 alergări sunt de 5 ore şi 30 de minute pentru proba de maraton respectiv 3 ore pentru cea de semimaraton.
În afară de aceste 3 curse mai există şi o cursă populară de circa 4 km (o tură de lac) unde nu există taxă de înscriere, dar nici clasamente, premii sau kituri de participare.
Mai multe detalii găsiţi în regulamentul oficial care este disponibil pe site-ul: http://roclubmaraton.ro/maratonulreintregirii/. Tot aici puteţi să vă înscrieţi.

Exista viata si dupa 42km?

Gata şi maratonul. Încă nu sunt sigur cine pe cine a dat gata, dar în fine. L-am terminat cu bine, chiar dacă am depăşit puţin timpul limită. Bun. Şi acum ce urmează? Alte maratoane? Sau poate un ultramaraton cum mă întreba cineva?
Am avut timp în cele 6 ore petrecute pe traseul Maratonului Internaţional Bucureşti să cuget la ce şi mai ales cum am făcut până acum, să analizez unde mă aflu şi iau câteva decizii legate de ce vreau să fac în viitor.
Ce am facut până acum?
Am terminat 3 semimaratoane dintre care unul pe Transfăgărășan și un maraton, la care se adaugă alte câteva concursuri pe distanțe mai mici. Am spus bine terminat, nu alergat deoarece din cele 4 curse lungi nici una nu am alergat-o de la un capăt la altul. Din cauza lipsei de disciplină în ceea ce privește antrenamentele, acestea au fost varza. Şedinte de antrenament sărite sau in cel mai fericit caz ciuntite, multe reprize de mers in timpul lor, cel putin la inceput etc. Cea mai lungă distanţă alergată fără pauză de mers a fost acum în cadrul MIB şi anume primii 18km. Şi deşi eram constient că nu e bine m-am complăcut în această situaţie căci vorba românului: „lasă, bă, că merge-aşa”. Şi parţial a mers. Am terminat concursurile dar printre ultimii şi la limita timpului regulamentar, chiar şi în „prelungiri” uneori. Rezultatele antrenamentelor de slabă calitate se văd şi în scăderea în greutate care e foarte lentă.
Ce vreau să fac mai departe?
Mă tentează destul de mult o ultra-aroganţă, dar … mai am mult de crescut. Nu, nu în greutate, aici din contră mai am de dat jos. Am mult, foarte mult, de crescut la capitolul viteză şi rezistenţă.
Aşa că până la sfârşitul acestui an şi anul următor mă axez pe curse de 5-10 km şi câteva semimaratoane. Şi poate, repet POATE, să particip din nou anul viitor la MIB. Eventuala prezenţă la urmatoarea ediţie a maratonului Bucureşti vine în ciuda hotărârii din timpul MIB 2013 de a mă limita la semi dar ca urmare a unei declaraţii făcută de Valeria van Groningen care anunţa că anul viitor intenţionează să modifice traseul prin tot orasul. Dacă face asta, aproape sigur, o să vreau să fac toţi cei 42km pe noul traseu.
Ideea axării pe distanţe mai mici o aveam încă dinainte dar a fost nevoie de cele 6 ore de reflexie pentru a lua o decizie care sper să fie bună.
În prezent recordurile mele în materie de alergat sunt următoarele: 5Km – 34’05”, 10Km – 1h11’19”, Half Marathon 2h49’29”, Marathon 6h12′.
Vreau să ajung, până la sfârşitul anului viitor, să termin 5km sub 30 de minute, 10km într-o oră şi semimaratonul în 2 ore şi 15 minute. Şi bine înţeles să mai dau jos cca. 20kg. Apoi mai vorbim si de alte maratoane. Şi pentru a ajunge la aceste rezultate cred că în primul rând trebuie să mă pun la punct cu disciplina. Să nu mai sar peste antrenamente şi să nu le mai scurtez, indiferent de motive.
Aşa cum am spus pe pagina de competiţii, îmi doream ca anul viitor să particip la Marathon 7500 la secţiunea Hobby care presupune o distanţă de 40 km cu diferenţă pozitivă de nivel de 3200m. Experienţele din ultima lună şi mă refer aici la Transmaraton şi MIB mi-au arătat că încă nu sunt pregătit pentru aşa ceva. Şi întrucât participarea la acest concurs presupune o echipă de 2 persoane ar însemna să încurc pe cineva care poate e mult mai pregătit. Mulţumesc, Cernica Tandin Nicolae, pentru propunerea de a alerga împreună dar pentru moment sunt nevoit să zic pas.
Să nu fiu înţeles greşit. Nu renunţ la maratoane. Abia le-am descoperit. Doar le amân niţel pe următoarele pentru că nu vreau să mă mai grăbesc şi apoi să regret din cauza unor accidentări. Am timp în următorii 60-70 de ani pentru suficiente maratoane şi ultra şi PB pe măsură. 😉

sursa foto: http://michelletan88.blogspot.ro/2011/02/short-story-about-self-improvement.html

Maratonul International Bucuresti 2013 – cum fu

Team Hospice!Cum fu? Păi ca să folosesc un termen la modă, a fost o „aroganţă” sau ca să-l parafrazez pe Adrian Soare am terminat primul maraton fără să mă antrenez.
Antrenamentul pentru acest frumos eveniment a fost „varză”. Foarte multe antrenamente sărite sau ciuntite. În vară am avut nişte dureri la genunchi şi am făcut pauză de la alergare cam 3 săptămani. Am reluat apoi timid antrenamentul şi, pentru că nu vroiam să forţez, cea mai lunga alergare înainte de Transmaraton a fost de 11km.
A urmat apoi cursa de semimaraton de pe Transfăgărăşan, unde îmi e imposibil sa aproximez cât am alergat şi cât am mers. Am povestit atunci cum a fost asa ca nu are rost sa mai reiau acum. Teoretic eram în grafic cu antrenamentele pentru maraton chiar dacă mai sărisem peste unele. Mai aveam de făcut un antrenament de 30 de km şi alte câteva mai mici de 5-10 km. Însă în săptămânile ce au urmat Transmaratonului am intrat într-o stare de lene bolnăvicioasă. Cu greu am reuşit să mă urnesc afară la alergat de 5 ori în 4 săptămâni iar cea mai mare distanţă alergată a fost de 6,2km. Şi de parcă lipsa de antrenament specific pentru maraton nu era suficientă în noaptea care a precedat cursei am dormit doar 2 ore.
Şi cu toate astea … am făcut-o şi pe asta! AM TERMINAT UN MARATON!
Pe la 8 am fost în piaţă, Am fost la poza de grup împreună cu ceilalţi alergători care au ales să suţină cauza Hospice, mi-am lăsat bagajul la cortul-garderobă şi am plecat să-mi caut locul în ţarcul de la start. Am avut aceeaşi nelămurire ca şi în primăvară la Semimaratonul Bucureşti. Venind dinspre start către coada culoarului, panourile afişau începutul sau sfârşitul sectorului alocat. Şi nu am fost singurul care a avut această îndoială mai ales din cauză că panoul care indica sectorul G, unde eram şi eu, era amplasat unde se terminau gardurile pentru culoar.
Încălzire, câteva cuvinte schimbate cu alţi alergători şi dintr-o dată fluviul de oameni din faţa mea se pune în mişcare. Am pornit şi eu, pentru început la pas căci aşa eram moda timpului, apoi din ce în ce mai repede. Când să ieşim din piaţă, ambuteiaj. Preţ de câteva secunde ne-am oprit pe loc. Apoi am pornit din nou. Semn că nu era suficient loc pe culoar pentru un aşa puhoi de oameni. Totul merge foarte bine. pe la km 5-6 apar primele semne de jena musculara. Apas butonul de „ignore” şi trec mai departe. Undeva între Unirii şi Alba Iulia îl văd pe Mihai Botez, călare pe bicicletă. Îl salut şi mă mir că nu aleargă si el. Îmi spune că il suţine pe Bogdan care începuse să alerge cu noaptea în cap şi la finalul maratonului avea să termine o alergare de 100 de kilometri. Şi pentru următorii km am rămas cu ei. A fost mişto să pot alerga cu cineva cu care să pot şi schimba câteva cuvinte. Apoi la un moment dat, pe la piaţa Muncii, Bogdan a ramas in urma si nu l-am mai vazut decat în a doua tura după intoarcerea de la Geroge Cosbuc pentru ca pe la piata Unirii sa ma depaseasca. Felicitări Bogdan Chiper şi mulţumesc pentru companie. Mulţumesc, Mihai, pentru ajutor.

La intrarea pe bd. Naţiunile Unite din prima tură am început să simt dureri în talpă. La început nu am dat atenţie. Însă durerea au crescut în intensitate şi după coborârea de pe Calea Victoriei am început să simt că mi se pun cârcei pe talpă. Nu am mai simţit aşa ceva din copilărie dar atunci era de la prea mult înot în lacul Floreasca. Aşa că pe la km 18 am început să merg şi după câteva zeci de metri am putut din nou să alerg. Am continuat cu această alternanţă alergare mers dar încet-încet raportul se inversa: distanţa alergată se micşora în timp ce mersul se lungea. Am reuşit totuşi să alerg pe ultima linie dreaptă a primei ture, să trec alergând prin poarta care consfinţea sfârşitul primilor 21 de kilometri. Fără aceste dureri provocate de cârceii din talpă puteam spune că sunt OK. Muschii „pulpelor superioare” dadeau ceva semne de oboseala dar nimic serios. Picture 014
Am continuat cu tentativele de alergare dar distanţele erau din ce în ce mai mici până la câteva zeci de metri, cred. Aşa că am renunţat la ele şi am întins pasul pentru mers. Oricum acum doar cu mers sau în ultimii km în care am mai şi alergat aveam cam acelaşi ritm de 9’30″/km. Si am tinut ritmul ăsta până aproape de finish. Pe lângă tribunalul Bucueşti am depăşit un alt concurent care ca şi mine nu mai putea alerga dar care avea să termine şi el. Felicitări!
Pe ultima sută de metri, intersecţia bd. Libertăţii cu Naţiunile unite mi-am adunat ultimele puteri şi am alergat până la finish. Şi pentru că mi-am promis că termin maratonul ăsta chiar şi în genunchi în faţa porţii de finish m-am pus în 4 labe şi aşa am trecut linia de sosire. :))
Pe scurt acest maraton aş putea să-l împart în două semimaratone distincte: unul alergat şi unul mers.

Au fost 6 ore grele, dar foarte frumoase. Multumesc din suflet tuturor celor care m-au încurajat pe traseu. Sunteţi prea mulţi ca să vă mai înşir aici dar vă ştiţi voi. Promit că pentru următorul maraton să mă pregătesc mai serios.

Acum urmează un alt fel de maraton: alergatul după poze pe internet :))

E nevoie de speranta!

Anul trecut, intr-o sambata, imi aduceam aminte de Hospice Casa Sperantei. Aflasem de ei cu cca. 2 luni in urma cu ocazia voluntariatului la TransMaraton. Eram atunci, in acea sambata, pe holurile Spitalului de Urgenta Floreasca si asteptam doctorii sa imi spuna rezultatele analizelor pe care le facusera tatalui meu, bolnav de cancer. Speram atunci sa pot apela la aceasta asociatie pentru a il ingriji in ultimele lui zile printre noi. Din pacate nu am mai apucat sa iau legatura cu ei pentru ca tatal meu a murit in aceasi seara. Prins cu inmormantarea si apoi cu treburile zilnice am uitat din nou de Hospice.
Acum cu venirea primaverii aducatoare de speranta si cu inceperea sezonului competitional de alergare au reaparut alergatorii care ajuta Hospice Casa Sperantei sa stranga fondurile necesare pentru ingrijirea bolnavilor incurabili aflati in stadii terminale. Si chiar daca tatal meu nu a apucat sa beneficieze de ingrijirea paliativa oferita de angajatii si voluntarii acestei asociatii, am decis sa ma alatur celor care strang fonduri pentru ca macar alte persoane sa poata sa primeasca ajutor.
Astfel, pana pe 3 noiembrie cand se implineste 1 an de la decesul tatalui meu, voi purta la toate competitiile la care voi participa tricoul Hospice, evident dupa ce voi intra in posesia unuia. De asemenea voi participa la 2 campanii de strangere de fonduri organizate de Hospice: ALEARGĂ ÎN ECHIPA HOSPICE si daca voi fi acceptat, la TRANSMARATON.
Proiectul „Alearga in echipa Hospice” presupune sa alergi la una din probele Bucharest International Half Marathon si/sau Bucharest International Marathon. Din echipa pentru maratonul de pe 6 octombrie 2013 fac parte si prezentatorii emisiunii Neatza de pe Antena 1: Razvan si Dani. M-am angajat sa strang minim 100 de euro pana la semimaratonul de pe 19 mai si cel putin 200€ pana la maratonul de pe 6 octombrie.

Daca vreti sa ma sustineti pentru Semimaratonul International Bucuresti o poti face aici:
JustGiving - Sponsor me now!

Daca vreti sa ma sustineti pentru Maratonul International Bucuresti o poti face aici:
JustGiving - Sponsor me now!

Cu ocazia TransMaratonului are loc o alta campanie de strangere de fonduri pentru Hospice si alte 2 fundatii. In cazul in care voi fi acceptat sa particip la acest eveniment ma voi implica si aici in strangerea de fonduri tot pentru Hospice. In formularul de inscriere am promis ca voi strange 1000 ron.
Voi reveni cu link-ul unde se pot face donatii pentru Transmaraton.

Transmaraton 2013

Transmaraton 2012In luna septembrie a anului trecut am participat ca voluntar la prima editie a Transmaratonului, un superb eveniment desfasurat pe cel mai frumos drum din lume dupa cum il descriau cei de la Top Gear. Au existat atunci 2 competitii: un semimaraton de la cabana Balea Cascada pana la cabana Capra si un ultramaraton de 70 de km avand ca loc de start tot la cabana Balea Cascada si finish la barajul Vidraru. Cum a fost atunci puteti vedea in filmuletul de mai jos realizat de unul dintre sponsori, Realitatea TV.

Pe 7 si 8 septembrie 2013 o sa aiba loc a doua editie, cu unele mici schimbari. Astfel, sambata o sa aiba loc ultramaratonul pe o distanta de 84 km, adica un dublu maraton. Startul o sa aiba loc la cabana Balea Cascada la ora 6 dimineata si in decurs de maxim 12 ore participantii trebuie sa ajunga pana la Cetatea Poienari. Adica vor trebui sa aiba grija cum isi folosesc energia pentru ca la final vor avea de urcat si cele peste 1400 de trepte ce duc la cetate.
Duminica la ora 8 la cabana Capra se da startul si la cursa de maraton in care alergatorii vor avea de parcurs distanta pana la cabana Balea Cascada si inapoi la Capra. Vor avea astfel ocazia sa admire mirificele peisaje oferite de Transfagarasan in ambele directii. Timpul limita este de 7 ore.
In fine, tot duminica dar la ora 10.30 vor porni in cursa si semimaratonistii care in timpul limita de 3h si 30min vor avea de infruntat acelasi traseu de anul trecut cabana Balea Cascada – cabana Capra.
Taxele sunt 150 la semimaraton, 170 la maraton si 200 ron la dublumaraton. Locurile sunt limitate la 80 ptr. semimaraton, 50 ptr. maraton si 20 pentru ultramaraton si se ocupa repede.
Ca si anul trecut modalitatea de inscriere are un format special. Pana pe 30 aprilie doritorii se pot inscrie la o tombola la care vor fi extrasi primii participanti. Cei care nu isi castiga participarea la tragerea la sorti mai au o sansa de a participa si anume sa se inscrie ca fundraiser (strangator de fonduri) pentru una din cele 3 cauze sociale pe care evenimentul le sustine.
Mai multe detalii despre cum sunt impartite locrile intre tragerea la sorti, fundraiseri si partenerii evenimentului gasiti pe site-ul transmaraton.org unde puteti sa va si inscrieti.

La petrecerea de final de anul trecut, organizatorii au promis ca voluntarii care vor dori sa alerge anul asta in competitiile Transmaratonului vor avea loc asigurat si nu vor mai trebui sa treaca prin emotiile tragerii la sorti sau sa stranga fonduri pentru a putea participa. Pana sa vad daca mai e valabila promisiunea, m-am inscris deja la tombola. Daca prima varianta ramane in picioare atunci probabil ca inregistrarea mea la tragerea la sorti o sa fie stearsa. Daca nu tine figura cu nici una din aceste 2 modalitati de inscriere voi participa ca fundraiser. De fapt, daca organizatorii vor fi de acord, voi incerca oricum sa strang fonduri pentru una din asociatii indiferent de forma in care sunt acceptat la concurs. Dar asta deja e alta poveste. Ideea e ca, imi doresc foarte mult sa particip deoarece anul trecut in timp ce imparteam medalii celor care treceau linia de finish mi-am promis ca voi alerga si eu semimaratonul ala.

O data-n viata

bucket listAm dat recent peste o hartie ingalbenita de vreme pe care scrisesem in urma cu mai multi ani cateva lucruri pe care vroiam sa le fac sau sa le vad macar o data-n viata. Nu mai stiu cum am ajuns atunci sa fac aceasta lista, dar cred ca are cam 20 de ani vechime. Intre timp am inteles ca a aparut si un film pe tema asta prin 2007 intitulat „The bucket list”. Si ca urmare a acestui film pe care inca nu l-m vizionat a devenit o moda sa iti faci astfel de liste si sa le pui pe blog.
Asa ca voi scrie si eu lista originala pe care o voi mai completa cu inca cateva dorinte.
Lista veche cuprindea urmatoarele:

  1. sa vizitez Parisul (2004);
  2. sa vizitez Barcelona (2012);
  3. sa inot in ocean;
  4. sa ajung la Polul Nord;
  5. sa ajung la Polul Sud (Antartica);
  6. sa invat Capoeira;
  7. sa intru in Cartea Recordurilor;
  8. sa reusesc sa alerg 10 km (We Run Bucharest – 16.09.2012);
  9. sa zbor cu balonul cu aer cald;
  10. sa vad aureola boreala;
  11. sa particip la o cursa de atelaje trase de caini;
  12. sa invat sa fac surf;
  13. sa invat sa navighez pe mare;
  14. sa traversez marea cu o corabie cu panze.
  15. sa urc pe Everest

La astea as mai adauga acum urmatoarele:

  1. sa inot cu delfinii;
  2. sa invat sa fac scufundari;
  3. sa invat sa schiez;
  4. sa invat sa ma dau cu placa de snowboard;
  5. sa sar cu parasuta;
  6. sa invat limbajul mimico-gestual;
  7. six-pack;
  8. sa tin un discurs in public;
  9. sa invat sa calaresc;
  10. sa calaresc o camila si/sau un dromader;
  11. sa gust carne de sarpe;
  12. sa vizitez piramidele din Egipt;
  13. sa vizitez piramidele din America Latina;
  14. sa vizitez templele din Asia;
  15. sa termin un semimaraton (Maratonul Regal – 10.05.2013);
  16. să termin un maraton (Maratonul Internaţional Bucureşti – 06.10.2013);
  17. sa termin o cursa Urbanathlon;
  18. sa termin un triatlon (No Stress Triathlon – 29.06.2013);
  19. sa termin un triatlon olimpic;
  20. sa termin un Half IronMan;
  21. sa termin un IronMan;
  22. sa vizitez Marele Zid Chinezesc;
  23. sa fac scufundari la Marea Bariera de Corali;
  24. sa vizitez Marele Canion;
  25. sa vizitez rezervatia Yellowstone;
  26. Sa infiintez un ONG pentru promovarea sportului in randul persoanelor cu handicap audio-vizual.

Voi incerca sa actualizez aceasta lista si pe masura ce voi atinge unele din aceste obiective le voi taia si voi adauga in paranteza link-ul cu povestea. De asemenea voi adauga noi tinte pe masura ce acestea vor aparea.

sursa foto: Pages off Life

O sa fie si-o sa fie, o minunatie!

 

În postul precedent, ultimul pe anul 2012, promiteam că voi reveni cu dorinţele pentru anul 2013. Şi uite că a venit şi momentul ăsta. Aşadar, ce îmi doresc de la anul care tocmai a început:

  1. Vreau ca până la finele anului să scap de al doilea (şi ultimul) card de credit;
  2. Tot anul acesta vreau să încep să rambursez anticipat ddin ratele la creditul obţinut prin programul „Prima Casă”;
  3. Mi-aş dori să am bani să cumpăr acţiuni; Nu multe doar câteva acolo, de sămânţă;
  4. Sper să găsesc un alt loc de muncă unde să câştig cel putin 500€/lună, bani în mână;
  5. Am scris în 2011 câteva pagini (+ încă câteva în 2012) la ceva ce se vrea poate, la un moment dat, o carte. Îmi doresc să continui să scriu şi de ce nu să şi termin respectiva lucrare.
  6. Vreau să ajung din nou la Madrid ca să-l văd mai bine, nu pe fugă ca în 2011. Cel mai probabil voi merge acolo de revelion aşa că aştept să apară ofertele de bilete de avion pentru luna decembrie.
  7. Vreau să ajung să văd Castelul Corvinilor,  Transalpina şi Sarmisegetuza în partea de vest a ţării dar şi mânăstirile din nordul Moldovei;
  8. Vreau să slăbesc cel puţin 20 de kilograme.
  9. Vreau să termin cel puţin un maraton.  Dar imi e din ce in ce mai clar ca nu voi putea face asta pana cand nu voi rezolva macar pe jumate punctul anterior. Dar, detaliile cu altă ocaziune.
  10. Şi nu în ultimul rând îmi doresc sănătate pentru familia mea şi pentru mine.

Şi mă opresc la 10. Sigur lista ar putea să fie muuult mai lungă dar prefer o listă mai scurtă ca să mă pot concentra asubra obiectivelor de atins.

Vă doresc tuturor un an nou plin de îmbliniri!

sursa foto: Corner Brook Running Club

Maratonul Reintregirii Neamului Romanesc – 2012

Ro Club Maraton organizează pe 1 Decembrie 2012 în parcul Alexandru Ioan Cuza (fost IOR) a 2-a ediţie a Maratonului Reîntregirii Neamului Românesc. Competiţia face parte din ciclul de maratoane istorice, organizate în 2011 şi 2012 in România de acest club şi/sau de Ilie Roşu: Maratonul “Pe aici nu se trece” – Ediţia I (6 august 2011) şi Ediţia a II-a (6 august 2012), Maratonul Zăpezii (18 februarie 2012), Maratonul Regal (10 mai 2012), Maratonul Recunoştinţei (19 august 2012) şi Maratonul Delta Dunării (20 octombrie 2012).
Vor fi 2 curse competitive, una de maraton şi una de semimaraton, iar startul va fi dat din faţa statuii lui Alexandru Ioan Cuza, din Parcul care îi poarta numele, astfel:
– pentru proba de maraton – ora 08.00;
– pentru proba de semimaraton – ora 10.00.
Taxa de participare pentru oricare dintre aceste 2 curse este de 90 ron iar kitul de participare include tricou de participare (doar pentru primii 150 de participanţi), medalie comemorativă şi certificat electronic de participare.
Numărul maxim de participanţi este de 200 iar timpii în care trebuiesc terminate cele 2 alergări sunt de 5 ore şi 30 de minute pentru proba de maraton respectiv 3 ore pentru cea de semimaraton.
În afară de aceste 2 curse mai există şi o cursă populară de circa 4 km (o tură de lac) unde nu există taxaă de înscriere, dar nici clasamente, premii sau kituri de participare.
Mai multe detalii găsiţi în regulamentul oficial care este disponibil pe site-ul: http://roclubmaraton.ro/maratonulreintregirii/. Tot aici puteţi să vă înscrieţi.
Din păcate, aşa cum am anunţat în postul precedent, eu nu voi participa la acest concurs. Voi fi totuşi acolo pentru cursa populară şi/sau ca voluntar în măsura în care organizatorii vor avea nevoie de mine.
MULT SUCCES PARTICIPANŢILOR!

Alergarea, incotro?

Cu aproximativ 5 luni în urmă, luam decizia să încep să alerg. Citeam de ceva vreme blogul lui Andrei Roşu dar declicul a fost anunţul lui Adrian Soare că o să participe la Maratonul Internaţional Bucureşti. Şi am zis că vreau şi eu. Dar, aproape imediat, mi-am dat seama că pe 7 octombrie când urma să aibă loc evenimentul eu nu eram în ţară, având luate biletele pentru concediul la Barcelona încă din ianuarie-februarie. Am început totuşi să alerg şi am căutat un alt maraton în Bucureşti la care să particip. Am găsit până la urmă un maraton care la ediţia de anul trecut (prima) a fost organizat în parcul IOR de 1 decembrie: Maratonul Reîntregirii Neamului Românesc.
Deşi ştiam că sunt într-o formă fizică execrabilă mă aşteptam totuşi ca recuperarea să fie mai rapidă.
Aşa cum spuneam, am început să alerg. La început după 200-300 m cedam şi trebuia să merg deoarece nu mai eram în stare să alerg: respiraţie mai mult decât deficitară, dureri musculare şi în zona colonului. Distanţa alergată fără pauză a crescut până la 2-3 km dar şi distanţele parcurse alternând alergatul cu mersul au crescut până la un maxim de 16 km. După această distanţă a apărut o durere în talpa piciorului stâng care ma ţinut departe de alergare circa 2 săptămâni. În această perioadă de pauză am participat ca voluntar la Transmaraton unde mi-am încărcat bateriile motivaţionale. Crezând că am scăpat, am revenit în forţă la Crosul We run Bucharest, dar după 2 km a reapărut durerea de picior. Am refuzat să abandonez si am continuat cursa. Şi chiar dacă am ieşit ultimul, a fost o experianţă plăcută ca mi-a prilejuit îmbunătăţirea timpul personal pe distanţa de 10 km. Şi am luat iar o pauză din alergare. A urmat apoi concediul unde din cauza plimbărilor de dimineaţă până seara prin Barcelona nu am mai fost în stare să alerg.
M-am întors acasă, am reînceput alergările şi analizând condiţia mea fizică cu 1 lună şi jumătate înainte de maraton am ajuns la concluzia că nu am nici o sanşă să ajung într-o formă optimă pentru a alerga un maraton în maxim 5h30′ şi că voi alerga la proba de semimaraton. Şi am continuat antrenamentele, ajungând să alerg aproape 5 km fără pauză. Apoi am răcit. Am forţat o alergare de 4 km în noaptea de Halloween deşi aveam febră iar în zilele următoare am avut puseuri de febră de până al 40°.
Şi când mă pregăteam să particip la Crosul Pădurii, sâmbătă seară a murit tatăl meu. Şi până astăzi nu am mai alergat. Voi ieşi din nou, în seara asta la o alergare uşoară şi scurtă: 1-2 km. DAR în acest moment nu mă simt în stare să particip la o competiţie de anduranţă. Aşa că mă văd nevoit să renunţ la intenţia de a participa la Maratonul de pe 1 decembrie.
Şi astfel pun punct „Jurnalului de alergătura”, în forma lui săptămânală. Voi continua însă să scriu despre alergare şi despre competiţiile la care voi participa.
Şi atunci, ce urmează? În mod sigur, voi continua să alerg. Apoi, având în vedere cheltuielile făcute în ultimele zile dar şi cele ce vor urma, dacă voi avea fonduri îmi doresc să particip la Băneasa Trail Race pe 15 decembrie şi apoi la Semimaratonul Gerar (27 ianuarie) dacă îmi găsesc echipă.
Am eu mai multe planuri legate de alergare dar mai întâi vreau să ajung să alerg fără pauză minim 10 km. Apoi oi mai vedea.

Primul patrar. Oare?


Uite ca au trecut 4 luni de cand m-am apucat de alergat, timp in care pot trece pe raboj si prima mea accidentare. La inceputul lui septembrie am avut o alergare de 16 km iar dupa somnul de dupa amiaza din aceea zi m-am trezit cu o durere la piciorul stang. Aceasta durere m-a tinut departe de alergare 2 saptamani.
A urmat apoi primul meu concurs de alergare, We run Bucharest. Neantrenat si probabil incomplet refacut asa ca durerea de picior a reaparut. Apropo, am primit acasa medalia de finisher. voi face o poza cu ea zilele urmatoare.
Dupa inca o saptamana am participat la Nike+ Running Club – Saturday Run si iar am avut dureri la picior. Si am plecat in concediu 12 zile in care nu am alergat decat 1 data in dimineata intoarcerii la Bucuresti: 3,1 km in 28’30”. Acum daca am alergat si in Spania se cheama ca sunt alergator de talie europeana? :))
In aceasta ultima luna am alergat extrem de putin. Partea buna ca dupa alergarea de luni dimineata din Sabadell nu am mai avut dureri la picior. Partea proasta e ca nu cred ca am alergat fara pauza mai mult de jumatate din traseu. Poate ca o fi si relieful de vina, acolo fiind zona deluroasa, dar in principal lipsa antrenamentului a facut sa alerg atat de putin fara pauza.
Ma simt de parca trebuie sa o iau de la capat. Ei, nu chiar de la inceput pentru ca atunci nu puteam sa alerg nici 500 de metri fara pauza, dar totusi … Sper ca nu am pierdut prea mult timp si sa pot recupera.
Nu are rost sa mai pun un PrintScreen cu programul MY ASICS deoarece pana cand voi reusi sa recuperez timpul pierdut nu mai are relevanta. Vor urma alergari din ce in ce mai lungi, sambata cate o tura de herastrau impreuna cu cei de la Nike+ Running Club, pe 21 octombrie Crosul Loteriei Romane si pe 4 noiembrie Crosul Padurii.

sursa foto: succesdublu.ro