Turismul, arheologia si dacii

Complexul funerar tumular de la Movila Documaci

Complexul funerar tumular de la Movila Documaci

sursa foto: mangalia.ro

Am văzut în ultima vreme din ce în ce mai multe multe site-uri ale unor persoane care cred într-o altă istorie a Daciei şi a României decât cea promovată în mod oficial. Mai jos sunt doar câteva dintre ele:
http://hartacomorii.blogspot.com
http://enciclopediagetodacilor.blogspot.com
http://discoverdacia.wordpress.com/
http://oceanospotamos.wordpress.com/
http://www.sarmizegetusa.net/
Nu vreau să vorbesc aici despre cât adevăr e în ideile promovate de aceste bloguri, chiar dacă unele întrebări mi le pun şi eu. Ceea ce ma intrigă cel mai tare sunt reproşurile aduse statului: că nu se implică mai mult în cercetarea arheologică, în protejarea şi în promovarea turistică a descoperirilor istorice.
Se vorbeşte de descoperirile făcute de bulgari în Valea Regilor Traci şi se pune întrebarea legitimă de altfel de ce nu sunt studiaţi mai amănunţit şi tumulii din România.
Se vorbeste de o mulţime de comori din toate timpurile dar în special din perioadele predacice şi dacice care ar sta ascunse în pământul ţării noastre.
Şi în timp ce noi stăm cu mâinile în sân şi criticăm statul că de ce nu face şi nu drege, vin alţii cu detectoare de metale, fac săpături fără nici un respect pentru istorie şi fură aurul dacic de la Sarmisegetuza sau din altă parte a ţării pentru ca apoi guvernul să încerce să-l recupereze cu mari eforturi financiare.
Nu cunosc legislaţia în domeniul arheologiei dar, acolo unde statul nu vrea sau nu poate din diferite motive să facă ceva ar trebui să intervină ONG-urile. Acestea ar trebui, cu ajutorul voluntarilor si nu numai să ia in administrare o zonă pe care o consideră cu potenţial arheologic sau chiar un sit gata descoperit cum e Cetatea Sarmisegetusa şi să administreze. Să iniţieze săpături noi sau să le continue după caz. Să amenajeze locul pentru vizitatori şi să îl promoveze. Se zvoneşte că cetatea de scaun a marelui rege dac, Decebal ar fi mult mai mare decât se credea şi că ar axista un întreg oraş subteran în zonă. De ce nu continuă nişte organizaţii nonprofit săpăturile în zonă.
Toate vestigiile istorige dacă sunt promovate se pot „întreţine” singure prin turismul generat şi cu ajutorul suvenirurilor. În occident fiecare bisericuţă mai veche se promovează singură, îşi face pliante, candele personalizate etc. Pentru fiecare rămăşiţă a istoriei găseşti indicatoare turistice şi pliante de prezentare, în aproape fiecare localitate găseşti magneţi, cărţi poştale sau alte suveniruri care au legătură cu atracţiile turistice din oraş sau din apropiere. Noi, cu mici excepţii, aşteptăm ca toate astea să se facă de la nivel central. Nici măcar autorităţile locale nu se implică, ce să mai vorbim de alte oganizaţii.
De ce trebuie să stăm tot timpul cu mâna întinsă la stat? Când o să învăţăm să ne purtăm singuri de grijă şi să nu ne mai plângem de milă? Când o să învăţăm să ne apreciem istoria la adevărata ei valoare?

Blestemul Anei lui Manole

Mormantul Anei lui Manole

Meşterul Manole e o baladă foarte apreciată de criticii literari. Cât adevăr e în ea nu pot să ştiu şi nu cred să fie cineva care să ştie dar toată istoria noastră pare bântuită de blestemul Anei lui Manole.
În Evul Mediu fugeam de invadatori lăsând în urmă prăpăd. Na ardeam casele şi recoltele, otrăveam fântânile pentru a ne întoarce după război să reconstruim totul de la 0 până la următorul atac când iarăşi lăsam pârjol în urma noastră. Voievozii erau omorâţi de boieri iar noul domn încerca să şteargă orice urmă lăsată de vechiul uns al lui dumnezeu.
Si pentru că mâncătoria între români era prea mare în 1866 a venit un neamţ să ne conducă. Şi când părea că în sfârşit România a pornit pe drumul cel bun al modernizării au venit comuniştii şi au descălecat de pe tancuri în ţărişoara asta. Şi au găsit aici un mediu încă propice pentru mâncătorie şi ură de clasă. Şi a fost rândul lor să distrugă tot ce mergea p’acilea şi să o pornească de la zero pentru construcţia României multilateral dezvoltate.
A venit apoi ceva numit popmpos Revoluţie. Şi pentru că în timpul epocii de aur ne+am îmbolnăvit de cleptomanie în anii ce au urmat am furat tot ce s-a putut. Şi ce nu am putut fura am distrus. Ca să clădim pe baze noi, democratice, capitalismul cu faţă umană. Şi vedem de 20 de ani cum cei ajunşi la putere acuză „greaua moştenire” şi pornesc noi şi noi reforme în fiecare domeniu şi nici una nu apucă să fie terminată şi chiar dacă apucă tot e considerată proastă de cei ce va să vină şi care la rândul lor îşi vor începe propria tranyiţie spre un nou sistem medical, educaţional etc. Fiecare potentat al zilei în acuză pe predecesorul său şi distruge TOT ce a făcut acesta, bun sau rău fără osebire.
Oare când vom scăpa de acest blestem?


Asculta mai multe audio Muzica

De la Ceauşescu la Diaconescu cu intermezzo de Mădălina Manole

Zilele trecute Dan Diconescu, patronul OTV era arestat în direct şi în reluare pentru a-şi anunţa apoi candidatura pentru viitoarele alegeri prezidenţiale şi înfiinţarea unui nou partid. Televiziunile au făcut din asta ştire de interes „mondial” de parcă alegerile ar avea loc peste câteva luni şi nu peste 2 respectiv 4 ani. Sau poate ştiu ele ceva şi nu spun? 😀 A venit apoi moartea Mădălinei Manole care a umplut ecranele televizoarelor de dimineaţa până seara iar otv-istul şef a fost dat în lături. Din frânturile de ştiri văzute am înţeles că ieri au fost dezgropaţi soţii Ceauşescu. Televiziunile otevizate aproape că au uitat şi de Mădălina Manole. De criză, de salariile amputate ale bugetarilor, de TVA şi de preţurile în creştere, de guvernul care aşteaptă să treacă criza singură nu mai vorbeşte nimeni decât atunci când nu există alte idioţenii care să capteze atenţia prostimii.

Memoria e scurta

Dat fiind ca sotia e din Urziceni si parintii ei locuiesc acolo merg destul de des pe DN2. Acum aproximativ 4 ani  pe acest drum, in apropiere de Sinesti, isi gasea tragicul sfarsit Laura Stoica. Imi aduc aminte ca aparusera atunci ca ciupercile dupa ploaie o gramada de fan cluburi care nu stiau cum sa boceasca mai tare ca sa il acopere pe cel de langa si se bateau cu caramida in piept ca vor face un monument pe locul unde a avut loc accidentul. Dupa mai bine de 4 ani respectivii fani „inraiti” nu numai ca nu au facut nici un monument dar nu au fost in stare sa puna nici macar o cruce care sa marcheze locul.
Ceva mai incolo, pe partea cealalta a drumului, exista un monument de marmura. Acesta e ridicat in cinstea familiei Aldea Teodorovici. Din cand in cand in apropierea unor zile care ar putea avea legatura cu unirea apar acolo cateva buchete de flori ratacite.Daca nu ar fi fost un subiect atat de sensibil, in special in acea vreme, cel al relatiei cu  Republica Moldova „pamant romanesc” probabil ca acolo nu ar fi existat nici pana acum o cruce.
Valeriu Sterian a murit si el in urma cu niste ani. Isi mai aduce cineva aminte de el? Poate doar cativa folk-isti sau niste muntomani care ii mai canta cantecele pe la o cabana in varf de munte.
Si exemplele sunt multe.
De ceva vreme se vorbeste foarte mult de Mile Carpenisan. E plin internetul de comentarii despre el si moartea lui. Dar oare peste 2-3 ani, in afara de familie si poate de cativa colegi, isi va mai aduce cineva aminte de el?