Master „Managementul Sectorului Public” – SNSPA

Am scăpat şi de ăsta. Pe 7 iulie am susţinut dizertaţia şi evident am luat.

Faţă de cele scrise la sfârşitul facultăţii nu ar mai fi nimic de adăugat. Am rămas totuşi, de atunci, cu un dinte împotriva tovarăşului Victor Alistar care fiind prea ocupat să apară pe la tembelizor a uitat să mai vină şi pe la cursuri. Din 5 ore câte trebuia să facem cu el la materia „Etică şi transparenţă” a catadisit să vină 5 minute. Stimabile, cursurile alea de sinteză sunt opţionale pentru studenţi, nu pentru profesori.
În rest, despre masterat ce să spun. Mult mai uşor decât în facultate, multe referate, şi câteva examene grilă. După ce am terminat facultatea tot aici, cu 2 restanţe în 3 ani, aceşti 2 ani au părut floare la ureche. Am avut şi aici 1 restanţă, dar nu pentru că aş fi picat ci pentru că mail-ul cu referatul nu a ajuns la dna. profesoară (probabil a intrat în spam) şi astfel am fost trecut absent. Sfat: evitaţi pe cât posibil să trimiteţi mailuri către profesori de pe adrese de mail de serviciu (de la instituţii) consideră majoritatea adreselor de mail cu .ro spam. Folosiţi Gmail sau Yahoo.
Când vă alegeţi lucrarea de dizertaţie, chiar dacă în lista cu lucrări nu e trecut că vrea studiu de caz, întrebaţi profesorii dacă solicită aşa ceva.
În ceea ce priveşte sediul acesta a rămas docamdată tot cel vechi + alte câteva săli împrăştiate prin Bucureşti. Deşi trebuia să fie gata de prin 2007-2008, încă mai lucrează.
Mai jos aveţi disciplinele care au fost predate promoţiei 2010-2012:

Semestrul I
Bazele sectorului public – Lucica Matei
Drept administrativ al bunurilor – Emil Bălan
Managementul organizatiei non-profitMihaela Vlasceanu (teoretic, caci practic am facut cu Gabriel Hancean)
Strategii de e-guvernare – Vasile Baltac

Semestrul II
Management strategic – Dragos Jaliu
Marketing public – Adriana Grigorescu
Metode cantitative şi calitative de cercetare a sectorului public – Tudorel Andrei
Organizaţia publică şi managementul resurselor umane – Mihail Dumitrescu
Practici şi tactici de negociere – Mircea Nita

Semestrul III
Analiza economică a deciziilor publice – Ani Matei
Managementul finanţelor publice – Andrada Georgescu
Managementul proiectului de investiţii în sectorul public – Adriana Grigorescu
Proiect cercetare aplicată

Semestrul IV
Analiza comparativă în sectorul public – Ani Matei
Analiza politicilor publice pentru manageri – Cristina Nicolescu
Contabilitatea şi auditul instituţiilor publice – Stoica Anghelescu
Practică

Una peste alta eu zic că m-am descurcat onorabil în cei 5 ani de studii universitare de la SNSPA. Am terminat facultatea cu media anilor de studii 8,07 şi media examenului de licenţă 9,53 (cea mai mare medie). Iar la master media anilor de studii este 8,06 iar nota de la dizertaţie este 8.

Trezeste Banii din Viata Ta! – Seminar gratuit Bucuresti

Trezeste Banii din Viata Ta! – Un seminar intensiv cu strategii concrete pentru a gestiona si atrage banii in viata ta.

Motto: ”Managementul Banilor e mult mai important decat numarul lor.” T. Harv Eker

Oras: BUCURESTI
Locatie: RIN Grand Hotel
Data: Marti 20 martie 2012
Ora: 11:00
Durata 90 minute

Ce vei invata:

Succesul e 80% psihologie si 20% mecanica.

Banii sunt energie. Cum sa intri in rezonanta cu ea.
Constientizarea cheltuielilor. Deciziile emotionale.
Ce inseamana crezuri si ce limitari avem legate de bani.
Ce inseamna harta mentala si cu ce programari financiare venim din copilarie.
Ce este R.A.S.-ul si cum sa atragi banii mai usor in viata ta.
Cum sa iti schimbi starea emotionala pentru a obtine rezultatele pe care le doresti. Fiziologie, focus, limbaj.
Sunt banii importanti? Roata vietii. Fizic, profesional, emotional, familie, spiritual, financiar.
Strategii concrete pentru managementul banilor tai:

Plateste-te mai intai pe tine insuti. Pusculita sigurantei financiare. Focus zilnic.
Legea atractiei si banii.
Respectul fata de bani si energia lor. Managementul banilor.
Banii si spiritualitatea. Cum sa gasesti si sa pastrezi un echilibru.
Daruind vei dobandi!

Pentru inregistrare intra AICI.

Care sunt valorile noastre?

Am gasit zilele astea un test interesant. Se numeste Testul Valorilor si il gasiti mai jos:

In articolul de azi am sa ating unul dintre punctele nevralgice ale motivatiei si dezvoltarii personale. E o arie foarte vasta si nu lipsita de complexitate si ambiguitati…dar eu imi am sa-mi dau silinta sa simplific lucrurile si sa o explic cat mai clar si concis.

 

Ce sunt valorile?

Fiecare dintre noi se ghideaza in viata dupa niste principii, si are niste idei – mai mult sau mai putin fixe – la care tine foarte multValorile, prin definitiune, sunt exact aceste idei si convingeri la care noi tinem si pe care le luam drept repere de-a lungul vietii.

Cat de importante sunt?

Lucrul cu valorile este unul dintre pasii fundamentali in dezvoltarea personala. Este absolut crucial sa-ti explorezi si sa-ti cunosti cat mai bine valorile daca ai de gand sa te dezvolti. Ele sunt unul dintre factorii care ne propulseaza intr-o directie sau alta, ne fac sa luam tot felul de decizii (bune sau proaste) si sa avem diferite atitudini si comportamente. Daca lucrurile nu merg bine, si mai ales daca esti nemultumit(a), este adesea posibil sa gasesti mici probleme sau conflicte la nivelul valorilor personale. De aceea e bine sa mai facem ordine si prin zona asta – poate chiar sa ne debarasam de unele dintre ele si sa instalam altele noi si mult mai eficiente.

Valorile le putem constientiza sau nu. In mod sigur, avem multe despre care nici nu stim ca le avem… In orice caz, este imposibil sa nu ai valori.

Bun. Ca sa clarificam si mai mult, sa ne uitam la un mic exercitiu.

Un mic exercitiu

Faza 1: Alegerea

Acest exercitiu este adaptat dupa Peter Senge si Robert Dilts. El propune o lista a valorilor intalnite de obicei la oamenii printre care traim. Lista este doar orientativa, ca sa va faceti o idee despre ce vorbim. Dupa cum observati, ultimele casute din tabel sunt goale. Simtiti-va liberi sa adaugati si altele care va vin in minte…

Responsabilitate Aventura Frumusete
Provocare Comunitate Competenta
Cultura Educatie Faima
Familie Libertate Adevar
Armonie interioara Autocunoastere Dezvoltare profesionala
Bani Bucurie Bunastare
Calitatea lucrurilor pe care le fac Calitatea relatiilor Calm
Competente Cunostinte Dezvoltare personala
Dragoste, afectiune Hobby-uri Independenta
Influenta Intelepciune Intimitate
Leadership Liniste sufleteasca Loialitate
Masculinitate Natura Onoare
Ordine Pace Prietenie
Puritate Putere Recunoastere
Relatii personale Respect de sine (Self-esteem) Sanatate
Sensul vietii Siguranta Siguranta locului de munca
Sinceritate Spiritualitate Stabilitate
Statut Statut intelectual Religie
     
     
     

 

(1) alege-ti 10 valori care sunt importante pentru tine si la care tii – fie din lista, fie din cele pe care le-ai adaugat tu.Vom proceda in felul urmator:Cu siguranta, dupa ce ai vazut lista de mai sus ai inteles clar ce sunt valorile. Sunt convins ca avem cu totii maturitatea sa intelegem ca nu sunt doar niste cuvinte lipsite de sens, scrise „ca sa dea bine”.

(2) inlatura 5 dintre ele la care poti renunta, in asa fel incat sa ramai numai cu cele mai importante 5.

(3) acum mai taie inca 2 dintre ele … si vei ramane doar cu 3

Acestea sunt valorile tale de baza, lucrurile pe care le pretuiesti cel mai mult pe lume si care ghideaza in mare parte comportamentul si gandirea ta.

Faza 2: Ierarhizarea

Un alt lucru pe care trebuie sa-l intelegem este faptul ca valorile astea nu sunt dispuse aleator in creierul nostru. Dupa cum am vazut mai sus, putem stabili care sunt mai importante si care sunt mai putin relevante. Asadar, exista si o ierarhie a lor…am putea sa le luam din nou pe cele 10 de la exercitiul anterior si sa le numerotam in ordinea prioritatii. Cele care au fost taiate in prima faza ar ocupa in mod clar ultimele 5 locuri. Iar cele care au ajuns „finaliste” vor ocupa, fireste, primele 3 locuri.

Dar hai mai bine sa concentram din nou doar asupra primelor trei. Gandeste-tecare este cea mai importanta si mai importanta dintre ele, fara de care nu ai putea concepe viata nici macar pentru o zi/ora etc. Ea va ocupa locul 1. Apoi stabim care vine imediat dupa, si cea care ramane va ocupa locul 3:

  1. __________________
  2. __________________
  3. __________________

Voilà. Asa arata ierarhia ta personala.

Daca va intrebati de ce e importanta ordinea, am sa va raspund printr-unexemplu foarte des invocat: sa spunem ca persoana A are pe primul loc banii si pe locul 2 cinstea si onoarea, pe cand persoana B are invers…pe primul loc cinstea si onoarea, iar pe cel de-al doilea banii (varianta B este intalnita, de exemplu, la oamenii credinciosi, sau „cu frica lui Dumnezeu” cum li se zice).

Ei bine, persoana A are toate sansele sa accepte o propunere de afacere murdara, care ii poate aduce multi bani. In felul asta, A poate ajunge sa faca mici inselatorii, o evaziune pe ici pe colo si asa mai departe. Daca valorile legate de etica nu ocupa nici macar locurile 2 – 10, atunci astfel de oameni pot ajunge sa faca lucruri si mai imorale (ex: sa vanda droguri unor copii).

Cei care au sanatatea in capul listei sunt oamenii care nu se ating de tigari, stiu ce efecte nocive are coca-cola, citesc carti despre nutritie corecta si merg periodic la doctor sa-si faca analizele. Altii scapa chiar in extreme si devin ipohondri.

Faza 3: Intrebari

Iar acum, ca am stabilit dupa ce ne ghidam in viata, sa ne punem doua intrebari.

Intrebarea 1: Contextul in care traiesti iti sustine valorile?

Casa, familia, serviciul, prietenii si toti cei cu care intri in contact iti respecta si sustin valorile…sau nu?

O tanara care vrea sa se faca actrita porno nu va avea niciodata sustinere intr-o familie de crestini smeriti, ba chiar va trebui sa se rupa intr-un fel de context daca vrea s-o ia pe urmele Alinei Plugaru. Un tanar care se lasa de facultate dupa primul semestru va avea mari conflicte cu o familie care pune mare accent pe educatie si invatatura. Iar o functionara de la casa de bilete de la gara care pune mare pret pe politete va avea batai de cap cu clientii neciopliti care tipa la ea si se poarta urat.

Cand mediul in care traim nu ne respecta valorile apar probleme nasoale.

Intrebarea 2: Daca raspunsul mai devreme a fost „NU”, atunci ce ar trebui sa se schimbe?

Cine ar trebui sa taca din gura, cine ar trebui sa fie mai intelegator si ce ar trebui sa dispara/apara in viata ta in asa fel incat tu sa-ti poti trai linistit(a) valorile?

Uneori raspunsul e simplu, alteori aproape imposibil. In orice caz, e bine sa stim ce vrem de la lumea in care traim.

Intrebarea 3: Cum ti s-ar schimba viata daca zi de zi ai putea sa-ti traiesti din plin valorile enumerate mai sus?

Bineinteles, toata lumea va raspunde ca „s-ar schimba in bine”. Insa e bine sa definim „binele” asta. Ce schimbari concrete ati putea observa in jur?

La mine au rams Libertate, Intimitate si Autocunoastere. La voi?

Cafteala

Ani de liceu

În timpul anului şcolar, apar pe net şi apoi la TV tot felul de filmuleţe cu elevi sau eleve care se bat pe holuri sau în clase. Nu înţeleg de unde până unde e asta o ştire, de parcă până acum nu ar mai fi existat cafteli în şcoli. Mai mult, moderatorii şi invitaţii se arată oripilaţi de filmuleţe şi se plâng cum se poate aşa ceva. Nu ştiu prin ce şcoli au umblat aceste personaje care fac pe mironosiţele dar eu am văzut în şcoală destule bătăi între elevi ai aceleaşi clase, elevi din alte cartiere bucureştene venind cu bâtele ca să bată 2 elevi de la noi din şcoală, elevi bătuţi pe holuri de profesori sau de director. Sigur că atunci nu existau aipaduri şi aifoane iar toate astea nu ajungeau pe net sau la tembelizor, dar să spui că nu exista aşa ceva până cu câţiva ani în urmă înseamnă că ai grave probleme cu memoria.
Tot aşa, mai sunt unii care spun că înainte de revoluţie nu existau atâtea violuri, furturi, crime etc. Ba existau. Altceva nu exista, şi anume ProTV cu „Ştirile de la ora 5” sau Excrementul Evenimentul Zilei cu puii cu 2 capete. Cum să bagi aşa ceva între o cuvântare a lui nea Nicu, congresu al n’şpelea şi o teză despre polimeri a lui ţaţa Leana în cele 2 ore de program. Dacă nu ar fi existat nu ar fi fost puşcăriile pline şi nu se mai speria lumea când se dădea câte o amnistie generală.
Chestiile astea au existat tot timpul şi vor exista în continuare, dar lumea, în special în România, are memoria scurtă.

sursa foto: newstoday.ro

Cetim ca-i la modă sau pentru a ne educa?

Edy citind

De când cu colecţiile din Adevărul, Jurnalul şi din alte fiţuici au apărut pe toate drumurile cititori de carte. Nu am nimic de zis la adresa celor care ies singuri în parcuri să cetească. Dar mă enervează părinţii sau bunicii care citesc în timp ce „copchii” de care ar trebui să aibă grijă fac prostioare sau pot avea sau provoca un accident. Ca să nu mai vorbesc că trebuie să fi complet surd ca să poţi citi într-un loc în care sunt mulţi copii care râd, plâng, ţipă sau reproduc diverse zgomote.
O alta categorie de cititauri sunt cei care lectureaza in mijloacele de transport in comun. Aici e si mai nasol. Galagia e omniprezenta: oameni care vorbesc intre ei sau la telefon, ca sa nu mai spun ca unii mai degraba urla decat vorbesc, injuraturi, claxoane etc. Daca totusi reusesti sa faci abstractie de mediul inconjurator trebuie sa te apuci bine de scaunul din fata daca nu vrei sa musti din el in timp ce esti absorbit de lectura deoarece unii soferi RATB conduc de parca ar transport cartofi nu oameni. Am incercat si eu o singura data si m-am trezit ca am mers cu 5-6 statii mai mult decat trebuia. Asa ca dupa ce faci toate cele de mai sus trebuie sa citesti doar cu un ochean ca celalalt il lipesti de geam ca sa cobori unde trebuie. Si in conditiile astea nu mai intelegi nimic din ce buchiseşti.
Şi cu toate astea văd în transportul comunal oameni care citesc sau se prefac că citesc pentru a epata de la Jules Verne (care fie vorba între noi trebuia citit în copilărie nu la maturitate) până la Platon. Constat că e de mare fiţă acum să te plimbi cu cartea în mână sau să stai cu ea deschisă în faţă ca să creadă lumea că eşti intelctual.
Ca să poţi înţelege cu adevărat cele scrise de autor e imperios necesa să citeşti în tihna casei sau chiar şi în parc dar într-un loc retras unde să nu te deranjeze nimeni şi asta indiferent că citeşti poveşti nemuritoar, cursuri pentru facultate sau orice altceva. Daca nu ai timp sau nu gaseşti un loc unde sa te poti retrage să citeşti, nasol, dar asta e. Nu citesti.Lectura e bună, educă mintea şi sufletul, dar doar dacă e facută cum trebuie. Dacă o faci doar ca să te dai mare şi doar prin autobuze sau prin alte locuri neadecvate reţii şi/sau inţelegi doar frânturi şi te trezeşti cu eticheta „semidoct”.

Pe acelasi subiect aici.

Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative – Facultatea de Administratie Publica

Am terminat şi facultatea asta aşa că e momentul să fac o scurtă retrospectivă a celor 3 ani de scoală. Majoritatea materiilor sunt interesante dar nu materia în sine ar fi problema ci modul cum sunt scrise unele suporturi de curs sau cărţi, adică cu picioarele. Găseşti fraze de câte jumătate de pagină, fără început şi fără sfârşit, greşeli grmaticale cu duiumul, litere, cuvinte sau chiar paragrafe mâncate sau băgate în plus etc. Şi dacă la cursurile de sinteză (5 ore pe semestru pentru fiecare materie) „după vorbă, după port” materiile şi profesorii par OK, când te apuci de citit pentru examen îţi vine să te dai cu capul de pereţi.
Spre deosebire de celelalte facultăţi din cadrul SNSPA unde am înţeles că la ID toate examenele sunt sub formă de grilă şi se susţin pe calculator după modelul Spiru Hareţ, la Administraţie Publică pe lângă examenele grilă susţinute pe hârtie, mai sunt şi examene „sinteză” sau referate care se predau la secretariat.
Apropo de secretariat sunt acolo neşte cocoane care nu prea catadisesc să răspundă la telefoane iar dacă o fac, sau dacă te duci peste ele să obţi niscaiva informaţii te tratează cu aşa acreală şi sictir că îţi vine să intri în pământ de ruşine că ai îndrăznit să le deranjezi de la Solitaire şi/sau bârfă.
Una peste alta, nu a fost foarte greu. Dacă vrei să şi rămâi cu ceva în scăfârlie după terminarea facultăţii e chiar OK. Dacă însă vrei să treci ca gâsca prin apă şi te interesează doar să ai „patalamaua la mână” atunci cred că facultatea asta e prea grea pentru tine şi îţi recomand să te duci la Spiru Hareţ.
Având în vedere că în toamnă vreau să mă înscriu la master (Managementul Sectorului Public) tot aici nu o să fac nici un fel de aprecieri la adresa profesorilor căci poate intră (din greşeală) pe aici şi nu vreau să am probleme. O să îi las pe foştii colegi care mai intră pe aici să o facă iar eu am să mă limitez la a prezenta disciplinele şi profesorii de rigoare.

Semestrul I
Bazele constituţionale ale administraţiei publice – Cristian Ionescu
Bazele ştiinţei politice – Mihai Milca
Drept civil – Andy Puşcă
Elemente de tehnologia informaţiilor – Vasile Baltac
Elemente de teoria generală a statului si dreptului – Ioan Vida
Introducere în economie – Liviu Andrei
Limbă straină: Franceză – Irina Airinei Vasile

Semestrul II
Drept administrativ – Ioan Alexandru
Drept civil – Andy Puşcă
Drept comunitar – Irina Moroianu Zlătescu
Elemente de tehnologia informaţiilor – Vasile Baltac
Limbă straină: Franceză – Irina Airinei Vasile
Logica acţiunilor administrative – Ani Matei
Susţinerea raportului de practică

Semestrul III
Administrarea finanţelor publice şi a bugetului – Andrada Georgescu
Concepte fundamentale în sociologie – Mihai Milca
Drept administrativ – Ioan Alexandru
Drept financiar şi fiscal – Emil Bălan
Dreptul muncii şi securităţii sociale – Andrei Popescu
Management public – Lucica Matei

Semestrul IV
Contabilitatea instituţiilor publice – Ion Manea
Elemente de drept şi administrarea afacerilor – Mădălina Cocoşatu
Managementul serviciilor publice – Dragoş Dincă
Răspunderea penală a activităţii autorităţilor şi a funcţionarilor publici – Radu Popescu
Relaţii publice – Rosemarie Haineş
Susţinerea raportului de practică

Semestrul V
Contencios administrativ – Ion Popescu
Etică şi transparenţă – Victor Alistar
Legistică Formală – Ioan Vida
Psihosociologia conducerii – Mihai Milca
Ştiinţa administraţiei publice – Cezar Manda
Tehnici şi metode ale adoptării deciziei administrative – Gheorghe Teodorof

Semestrul VI
Comunicare în administraţia publică – Rosemarie Haineş
Dezvoltare şi planificare urbană – Dragoş Dincă
Drept administrativ comparat – Crina Rădulescu
Management strategic – Dragoş Jaliu
Politici Publice Sectoriale – Luminiţa Gabriela Popescu
Proiect cercetare

UPDATE Din cauza unui virus a trebuit sa formatez calculatorul si am pierdut toate materialele din facultate. In consecinta va rog nu mai cereti grile sau alte materiale deoarece nu le mai am.

Memoria e scurta

Dat fiind ca sotia e din Urziceni si parintii ei locuiesc acolo merg destul de des pe DN2. Acum aproximativ 4 ani  pe acest drum, in apropiere de Sinesti, isi gasea tragicul sfarsit Laura Stoica. Imi aduc aminte ca aparusera atunci ca ciupercile dupa ploaie o gramada de fan cluburi care nu stiau cum sa boceasca mai tare ca sa il acopere pe cel de langa si se bateau cu caramida in piept ca vor face un monument pe locul unde a avut loc accidentul. Dupa mai bine de 4 ani respectivii fani „inraiti” nu numai ca nu au facut nici un monument dar nu au fost in stare sa puna nici macar o cruce care sa marcheze locul.
Ceva mai incolo, pe partea cealalta a drumului, exista un monument de marmura. Acesta e ridicat in cinstea familiei Aldea Teodorovici. Din cand in cand in apropierea unor zile care ar putea avea legatura cu unirea apar acolo cateva buchete de flori ratacite.Daca nu ar fi fost un subiect atat de sensibil, in special in acea vreme, cel al relatiei cu  Republica Moldova „pamant romanesc” probabil ca acolo nu ar fi existat nici pana acum o cruce.
Valeriu Sterian a murit si el in urma cu niste ani. Isi mai aduce cineva aminte de el? Poate doar cativa folk-isti sau niste muntomani care ii mai canta cantecele pe la o cabana in varf de munte.
Si exemplele sunt multe.
De ceva vreme se vorbeste foarte mult de Mile Carpenisan. E plin internetul de comentarii despre el si moartea lui. Dar oare peste 2-3 ani, in afara de familie si poate de cativa colegi, isi va mai aduce cineva aminte de el?

Cu geamantanul la scoala

In urma cu aproximativ 15 ani radeam cand vedeam cate un cocalar care se chinuia in miez de iarna sa tarasca un geamantan pe traseul dintre Babele si Piatra Arsa. Astazi lucrurile au evoluat. Sau involuat? Oare cum e corect? In orice caz nu mai e de ras ci de plans. Astazi nu mai e nevoie sa urc pe platoul Bucegilor pentru a vedea cum se chinuie cineva sa traga de un gemantan. Astazi e suficient sa ies in parc la ora la care cei mici ies de la scoala pentru a-i vedea um tarasc de aceste trollere sau cum dracu’ s-or numi care tin loc de ghiozdane. Problema e ca nu stiu cat din vina o poarta profesorii si sitemul de invatamant si cat parintii. Imi aduc aminte ca si atunci cand eram eu elev, teoretic, eram obligat sa car manualele si culegeri de probleme dupa mine iar marea lor majoritate erau si cu coperti cartonate. Sau cel putin asa ne cereau profesorii la inceputul trimestrului/anului scolar. Cu toate astea, majoritatea elevilor veneam la scoala doar cu caietele si 1-2 carti mai subtiri si fara coperti cartonate. Ca sa nu mai spun ca, in special in liceu, multi elevi aveau un singur caiet in care scriau pentru toate materiile. Spun ca e posibil sa fie (si) vina parintilor pentru ca cei care erau smecheri atunci poate regreta ca nu au invatat mai mult si isi obliga acum copiii sa care dupa ei toate manualele, culegerile si „almanahele” pe care le cer profesorii, doar-doar odraslele lor vor invata mai mult decat ei. O solutie ar fi reducerea programei scolare. O alta solutie ar fi dotarea unitatilor de invatamnt cu dulapuri in genul celor cum vedem in filmelor americane. Dar pana cand vor fi gasite solutii si mai ales pana cand vor fi aplicate nu ne ramane decat sa le plangem de mila acestor copii.

Cum iesim din ce-am intrat?

Cum ieşim din ce-am intrat?
de Cosmin Alexandru
Politica e o meserie. Ca în orice altă meserie, te duci la serviciu, faci ceva şi apoi te uiţi să vezi ce-a ieşit. Dacă tot timpul ţi se spune că a ieşit prost, şi asta în principal din cauză că tu eşti în neregulă, şansele să dezvolţi o atitudine pozitivă faţă de ce faci sau faţă de cei pentru care faci sunt minime. Practic, sunt zero.
Am intrat într-un cerc vicios. Pe măsură ce ne înjurăm mai tare politicienii, câştigă teren politicieni mai demni de înjurat.
Să ne gândim pentru o clipă fiecare la noi înşine: cum ne-am simţi să ne ducem în fiecare zi la un job la care să putem paria dinainte că, aproape orice am face, clienţii noştri vor fi nemulţumiţi, ne vor apostrofa şi ne vor condamna public? Cam cu ce tragere de inimă ne-am trezi dimineaţa şi cu ce respect de sine am adormi noaptea?
Şi atunci, cam ce fel de oameni se pot înhăma, cu şanse, la o carieră politică în România de azi? În acest moment, îmi pare că principala calitate care se cere de la un politician român e să fie cât mai imun la critici. Or, ca să poţi să nu-ţi pese de ce părere au ceilalţi despre tine, trebuie să fii orientat exclusiv către interesul tău personal sau al găştii care te ţine în braţe. În felul ăsta cercul se închide şi profeţia se împlineşte – politicienii sunt corupţi, nesimţiţi şi nu îi reprezintă pe cei care votează. Nu cumva însă felul lor de a fi e în mare măsură tocmai rezultatul felului în care noi, cei din afara ei, tratăm nediscriminat clasa politică?
Simt o întrebare legitimă lângă ureche: „Şi ce-ai vrea, să-i lăudăm?“. Nu, n-aş vrea să-i lăudăm. Pe toţi.
Dar n-aş vrea nici să-i criticăm. Pe toţi, tot timpul. Nu pot să nu plec de la premisa că există, între politicienii români, şi unii care sunt frecventabili şi care, din când în când, mai fac şi lucruri bune. Pe ei cred că ne-ar ajuta să îi apreciem mai mult, mai curajos, mai apăsat, în spaţiul public românesc. Pentru ca şi ei, şi alţii ca ei să aibă un interes în a face lucruri bune, bune în accepţiunea celor pentru care sunt făcute. Să simtă în mod explicit că merită efortul, că se aleg cu ceva important dacă se comportă într-un fel mai bun decât alţii.
Ştiu că aprecierea aproapelui nu e un obicei larg răspândit în societatea româ­nească. Ca să fiu şi mai tranşant, e atât de puţin răspândit, încât, atunci când apare, e privit mai degrabă cu suspiciunea unor motivaţii oculte. Dar, totuşi, trebuie început de undeva.
În mediul de business există studii documentate care demonstrează că, pentru a fi constructiv, adică pentru a ajuta o persoană să progreseze, să devină mai bună în ceea ce face, feedback-ul pe care ea îl primeşte de la altcineva trebuie să fie într-un raport de 1 la 3 până la 1 la 5 între remarcele negative şi cele pozitive. Adică mult mai multe pozitive decât negative.
Ăsta e un raport foarte contracultural pentru România. De neconceput pentru mulţi. Pentru că cei mai mulţi creştem, de mici, cu un raport invers. Care ne şi „ajută“ să creştem invers. În loc să acumulăm din ce în ce mai multă încredere în noi, dezvoltăm din ce în ce mai multă neîncredere. În loc să deprindem bucuria de a îi aprecia pe alţii, dobândim dependenţa de a-i critica. Cu deplină bună intenţie, bineînţeles, facem asta în interesul lor, să-i ajutăm să-şi corecteze greşelile, să fie mai buni. Doar că rezultatul e tocmai pe dos. Cei asupra cărora ne revărsam cu insistenţă criticile bine intenţionate devin din ce în ce mai defensivi, mai agresivi, mai surzi la critici. Deci mai criticabili. Cercul vicios se închide iarăşi, fatidic.
Nu fac aici o pledoarie pentru laude nefondate, gratuite, pentru oricine, doar de dragul de a mima un raport optim. Spun doar că între deloc şi de tot e foarte mult loc. Pe care am putea să-l umplem cu opinii autentice, însă în ambele talere ale balanţei. Dacă binele e considerat normal, deci nu merită atenţie, iar răul trebuie semnalat perpetuu cu surle şi trâmbiţe, tuturor ne va fi doar din ce în ce mai rău.
Revenind la politică, înţeleg că propunerea poate suna aiurea pentru peisajul mass-media româneşti, dar îmi asum postura excentrică. Dacă aş lucra pentru o publicaţie, un radio, o televiziune şi aş vrea să fac ceva în plus pentru ţara asta, aş încerca un exerciţiu: la fiecare 5, 7 sau 10 relatări negative despre politicienii români, să dau şi una pozitivă. Vorbesc acum de acele vehicule mass-media în care alegerea inteligentă e posibilă, adică nu de acelea în care prostia e la putere sau de acelea în care atacurile comandate fac legea.
Iar aud o întrebare: „Şi de unde să dau o relatare pozitivă, dacă toţi fac numai porcării?“. Păi, ca să o dau trebuie să o găsesc. Ca să o găsesc, trebuie să o caut. Aşadar, trebuie să-mi pun perechea de ochi şi de urechi care se uită după lucruri bune. Ceea ce, cum ziceam mai devreme, nu-mi vine chiar natural, pentru că n-am crescut aşa şi nu sunt încurajat aşa. E nevoie să fac un efort, să vreau să văd şi lucurile bune, care sunt mai greu de observat decât cele rele, pentru că ele nu ies la fel de tare în evidenţă. Tocmai de aceea, odată găsite, ar trebui ajutate să iasă în evidenţă, ca să ne putem simţi şi noi un pic mai bine că avem în preajmă politicieni care fac pentru noi şi lucruri bune. Şi să-i facem şi pe ei, chiar dacă puţini la număr, să se simtă cât e cât apreciaţi, ca să îşi dorească şi alţii să continue alături de ei. Nu le-am face lor o favoare, ci nouă un mare serviciu.

Preluare din editia On-line a revistei 22.

Articolul il gasiti aici: http://www.revista22.ro/cum-ie351im-din-ce-am-intrat-6263.html

Retardatii care fac scandal la meciuri

Pana acum 10 ani cu aproximatie mergeam destul de des pe stadion. Chiar daca mai erau batai intre suporteri, de obicei acestea aveau loc in afara stadionului. In ultima vreme insa lucrurile s-au schimbat radical. Aproape ca nu exista meci de fotbal la care sa nu iasa scandal. Cei care mai vin la meciuri nu se pot numi suporteri. Ei vin pe stadion pentru a cauta scandal ci nu pentru a-si sustine echipa favorita. Probabil ca ii bate nevasta acasa si vin sa isi descarce nervii pe stadion. Niste handicapati mintal! Niste lasi! Daca ii iei pe fiecare in parte se kk pe ei de frica dar in grup sunt mari viteji. Si din cauza unora ca ei adevaratii suporteri incep sa stea acasa. Din cauza lor si a unor patroni ca becali, borcea, mititelu etc. care prin declaratiile lor incing spiritele inainte de meci. De ce sa mai mergi pe stadion sa risti sa te trezesti cu o petarda in cap sau cu un baston de jandarm pe spate cand poti sa stai la televizor si sa vezi meciul cu o bere in fata? Din pacate cei de la trustul intact au stricat si chestia asta. Daca nu esti abonat la rds nu iti ramane decat sa te rogi ca meciul pe care il transmite antena 1 sa fie cel al echipei tale favorite. Dupa meciul de aseara parca nici la tv nu imi mai vine sa ma uit la meciuri. Mi-e sila de ce au putut face spectatorii veniti din Timisoara. Dupa acel meci cu Steaua in care publicul canta si aplauda echipa Timisoarei desi era condusa cu 8-0, aveam un respect deosebit pentru suporterii lui Poli. Aseara insa au stricat tot. Pacat!