PDL (se cere) în opoziţie?

Aseară, într-o pauză de ţigară în timpul învăţatului, am dat drumul la televizor şi am ajuns pe Realitatea unde printre alţii era invitat şi iniţiatorul ştirilor otvistice de genul găinii care a născut pui vii, Ion Cristoiu, în prezent mare analist. Dacă am înţeles eu bine, căci la tembeliziunile noastre invitaţii sunt întrebaţi dar nu sunt niciodată lăsaţi să-şi termine frazele, acest comentator de serviciu a lansat o ipoteză cel puţin cinică. 
În mod normal măsurile dure, de austeritate, sunt anunţate de un premier, preşedinte de partid, care împreună cu partidul şi/sau coaliţia de la guvernare îşi asumă aceste măsuri indiferent care sunt costurile electorale. Aşa cum bine ştie deja toată lumea, Preşedintele Traian Băsescu, fără a avea atribuţii executive precum preşedintele american, a fost cel care a anunţat joia trecută reducerile de venituri ce vor urma în locul lui Emil Boc. 
În ipoteza lui Cristoiu, Preşedintele a făcut acest gest pentru proteja partidul şi a forţa cumva intrarea PDL în opoziţie în această vară, chipurile ca urmare a mişcărilor sindicale de stradă, în vederea salvării de la un eventual dezastru electoral la alegerile parlamentare din toamna anului 2012.
Având în vedere că în istoria recentă a României avem un partid, în speţă PNŢ-CD, care în urma aplicării unor măsuri mai dure precum închiderea unor mine a dispărut de pe scena politică cred că un astfel de scenariu chiar dacă este diabolic nu poate fi exclus în totalitate.
Dacă e să luăm în considerare această idee şi guvernul acesta cade ca urmare a presiunilor sociale sau din oricare alt motiv, PDL va refuza să mai intre la guvernare şi va lăsa celelalte partide ca împreună cu (in)dependenţii de ciolan să-şi rupă gâtul în lupta cu criza în ultimii doi ani de mandat parlamentar.
Aşa cum spuneam la început, nu ştiu dacă asta e ceea ce vroia să spună „ilustrul clasic în viaţă” dar eu asta am înţeles. Şi doar timpul va fi în măsură să ne dea un răspuns la întrebarea dacă e adevărat sau nu.
În altă ordine de idei, în acestă vară cred că o să vedem destul de des oameni care pe lângă „doapele”  de vată din urechi care cică îi protejează de curent vor avea dopuri din acelaşi material şi în nas. De ce? Păi în condiţiile în care până în prezent când apa caldă nu era foarte scumpă (aprox. 5 lei m3) iar lumea avea bani de săpun tot mai întâneai mirosuri pestilenţiale care îţi mutau nasul la spate, acum cu dispariţia subvenţiilor şi scumpirea apei (calde) coroborat cu reducerea veniturilor cu 15-25% adică mai puţini bani pentru săpun şi pastă de dinţi, vă daţi seama că circulaţia cu mijloacele de transport în comun osă fie criminală? Şi să nu uităm de parfumurile turnate din greu pe pielea nespălată care, contrar opiniei unora că acoperă, amplifică mirosul crunt de transpiraţie. Că deh, rromânul e fudul şi nu poate renunţa la coloniile „de lux” made in chinese ship.

„Gropar aveai dreptate când îmi spuneai plângând
Că nicăieri în lume nu-i bine ca-n mormânt
Să ne luăm cazmale, lopeţi şi târnăcoape
Să mergem la Bellu şi să ne facem groape”

Post decoltat

Nu de puţine ori am auzit sau văzut femei supărate că bărbaţii, când vorbesc cu ele în loc să le privească în ochii se uită numai la sâni. Şi se plâng că bărbaţii sunt nişte porci, că se gândesc numai la sex şi că nu îi interesează ce gândesc ele şi dacă au ceva de spus. Şi poate că nu sunt departe de adevăr. Dar oare cine vă pune fetelor să  vă îmbracaţi cu bluze care au un decolteu larg cât lunca Dunării. Oare cine vă pune să umblaţi cu bluze mulate şi pe deasupra mai treceţi şi bareta genţii printre ţâţe ca să le scoateţi în evidenţă. Oare nu chiar asta vreţi: să ne distraţi atenţia în altă parte şi să nu mai fim atenţi la ce debitaţi pe gură? Altfel de ce umblaţi cu sânii mai mult descoliţi decât acoperiţi. Dacă voi ne arătaţi e normal ca noi să privim. Un decolteu sau chiar o pereche de sani care tresalte discret sub tricou pot fi mult mai sexy şi stârnesc mult mai uşor imaginaţia şi îi dau frâu liber decât dacă ar fi dezgoliţi complet. Şi vorba-ceea: „Ce e frumos şi lui Dumnezeu îi place!”

Au venit căldurile
S-au scurtat fustiţele
Şi tresaltă ţâţele …

Că tot vorbeam de ele mai sus. Parcă era şi un cântec cu nişte versuri asemănătoare. Pentru că tot am vorbit de vestimentaţie nu mă pot abţine să nu fac câteva comentarii legate de modul cum se îmbracă unele fete. De ceva vreme, nu mă pricep la modă ca să vă spun de când, sunt la mare modă pantalonii cât mai strâmţi şi cu talie cât mai joasă purtaţi cu o bluză scurtă ca să rămână buricul la vedere cam ca în poza alăturată. Există fete, slabe şi cu alură de manechin, cărora o astfel de ţinută le stă foarte bine. Există altele, precum cea din poză, care dacă nu ar purta nişte pantaloni atât de strâmţi probabil că ar arăta super. Dar mie ca bărbat o astfel de priveşte nu numai că nu mi se pare sexy ci îmi provoacă scârbă. Şi îmi mai provoacă aceeaşi senzaţie de silă fetele grase care se îmbracă cu haine mulate şi care scot în evidenţă toţi colacii de grăsime. Să nu fiu înţeles greşit. Nu mă deranjează că respectivele femei sunt plinuţe sau chiar grase. Mă deranjează modul cum se îmbracă. Şi o femeie grasă dacă ştie cum să se îmbrace, să se macheze şi să se poarte poate fi foarte frumoasă.

Sursa foto: lovendal.net, femeiastie.ro, antena3.ro

Tuca reload

Asa cum spuneam aici sunt satul de lupii moralisti. Astazi tovarasul tuca de la jurnalul national, marele lider al miscarii de rezistenta isi lasa iar masina aiurea. Pe aceeasi strada Beller. Dupa cum se vede parcarea, ceea desenata „cu creta pe asfalt” e aproape goala. Poza e facuta la nici 1 minut dupa ce marele gazetar a descalecat de pe caii putere din dotarea masinii, iar masina cu pricina e prima de dupa stalp. In acelasi loc acu ceva vreme am avut o altercatie verbala cu un alt bizon. Lasasem masina REGULAMENTAR si am intrat pana in magazinul Nic sa-mi iau tigari. Cand am iesit se gasise un dobitoc sa faca scandal ca nu putea sa iasa ddin cauza mea. Daca si-a luat permisul pe spaga de la Pitesti sau de aiurea sa se duca sa invete macar semnificatia indicatoarelor si pe urma sa deschida gura.

Cainii vagabonzi

Foto: media2.gruprc.ro
Acest post trebuia sa fie doar un comentariu pe feisbuc pe peretelul lui Fanel. Dar pentru ca a devenit prea lung l-am pus aici.
Iubiti cainii vagabonzi? foarte bine! bravo! dar daca ii iubiti de ce nu ii luati acasa? de ce ii lasati pe strada sa fie batuti, otraviti sau loviti de masini? Cainii sunt animale de companie si locul unor astfel de animal e in casa. Sau in curte. Scosi la plimbare pe strada sau in parc cu lesa si botnita. Si cu un stapan care sa stranga cacatul facut de animal. De ce, pentru cativa plicitisiti care nu au ce face acasa si care sar cu gura de cate ori vine vorba de eutanasierea maidanezilor, trebuie sa stau cu frica de fiecare data cand trec pe strada sau cand ies in parc. Cand eram copil in parcul Floreasca cred ca erau 2-3 comunitari aciuati la cosmelia celor de la spatii verzi, la Automatica sau la patinoar. Acum sunt 20-30 si chiar dac amajoritatea in aparenta sunt blanzi sunt totusi niste animale si nu poti sa stii cand se suceste si sare sa te muste. Si daca m-ar musca pe mine sau un alt adult nu ar fi cine stie ce tragedie dar in parc sunt foarte multi copii. Cu mult, mult mai multi decat in urma cu 30 de ani cand eram doar cativa bezmetici care locuiam in zona. Iar o muscatura de caine pe oasele moi si fragile ale unui copil ar putea insemna un dezastru. In cazul in care scapa cu viata acel pusti ar butea ramane handicapat pe viata. Si cine plateste? In cazul unui caine cu stapan, cainele e eutanasiat iar stapanul plateste toate cheltuielile  medicale si nu numai si poate face inchisoare. Iubiti javrele de pe maidane si sariti ca arsi de cur in sus cand vine vorba de eutanasierea cainilor maidanezi dar nu va puneti niciodata problema ce ati face daca potaile ar musca din copilul vostru sau din voi.
Sa nu ma intelegeti gresit. Imi plac cainii. Dar de rasa si cu stapan in lesa. Si doar unele rase. Iar rasa preferata e Husky siberian si daca imi voi lua un caine o sa fie doar Husky. Dat tocmai pentru ca imi plac atat de mult imi dau seama ca pentru el ar fi un chin sa-l tin in apartement asa ca mai astept pana imi iau o casa la curte.

Parcul Floreasca (3)

Locurile vechi de joaca din parcul Floreasca de care vorbeam aici sunt in renovare. Leaganele de vechi de fier au fost scoase iar bila de piatra a fost daramata. Ramane de vazut ce o sa se intample cu toboganul de piatra: o sa fie daramat, consolidat sau va ramane in starea de degradare din prezent.

Test pentru soferii on-line

Prin august anul trecut, incitat de Catalin am facut testul asta chipurile ca sa aflu ce fel de sofer sunt. Amu’ acelasi Catalin, satul sa fie profesor la volan, ca de’ profesorii sunt cam prost platiti in ziua de azi, vrea sa facem din nou testul. Iata ce a iesit:

Pilot la volan

In principiu cam ce scrie acolo e corect. Cu o singura precizare. Conduc masina nu pentru ca imi face placere ci pentru ca e practica. De placere as merge cu un motor de genul asta:

sau asa:

Premii neridicate

In ultima vreme am primit ai multe premii. Sa le iau in ordine cronologica. Primul, adicatelea cel mai vechi e de la Aimee: Awesome blogger

Urmatoarele trei sunt tot de la Aimee dar sunt de data mai recenta: Beautiful blogger award, Sunshine award si Superior scribbler award

Sunshine award l-am primit acum 2 zile si de la Mamiţuni

Multumesc pentru frumoasele premii. Sper ca nu am uitat nici un premiu primit!
Si pentru ca aceste premii au si reguli printre care si aceea ca trebuie sa le dai mai departe purced la scrierea listei. Toate premiile merg la pachet la urmatorii:
Profit de ocazie sa va aduc aminte ca sunt niste lepse mai vechi aici si aici

de care unii dintre voi (va stiti voi care) ati uitat.

Daca e marti e Tica in E…varza

Dupa o pauza de mai bine de 3 ani in care am lipsit din cluburile din Bucuresti in care Tica avea cantari, aseara am fost in E…varza. Am profitat de faptul ca Edy e plecat la mamaita lui la Urziceni si impreuna cu sor-mea care a venit pentru 2 saptamani in tara am fost sa ne delectam cu cantecele formatiei Karma si multe alte cantece de munte sau din Cenaclul Flacara. A fost o seara excelenta. Imi era dor de asa ceva. A fost prima oara cand am fost in acest bar dar voi mai reveni. Sper. Am facut si cateva poze, sper sa va placa:

Elefantu’ pe tobogan

Vrea si Edy sa se dea pe toboganele mari. Dar ii e frica deoarece sunt prea intunecoase. Si vrea sa se dea cu mine. Iar mie imi e frica pe astea de plastic sa nu se rupa cu mine. Nu cred ca au fost proiectate pentru 100 mea de chile.

Asa ca ne-am dus la vechiul tobogan de piatra.

Si pana nu ne-am dat de vreo 10 ori nu am scapat. Bucurie mare atat pentru el cat si pentru mine care imi aduceam aminte de copilarie.