Vreau bicicleta!!!

In dar de ziua … mea, voi primi anul asta o bicicleta. Si exista posibilitatea sa primesc cadoul cu cca. 2 luni mai devreme adica chiar luna aceasta.
Eu nu am mai pedalat de cca 15 ani si pana atunci am mers cu un Pegas pliant. Am 1.83 cm si 103 kg si o iau pentru drumuri zilnice la serviciu (5 km dus si alti 5 km intors) si eventual in week-end cate un drum de 100-200 km. Nu ma intereseaza sa urc cu ea pe munte, dar nu as refuza o plimbare prin padurile limitrofe Bucurestiului sau participarea la Prima Evadare.
Pe net gasesc o gramada de criterii: in functie de schimbatoarele de viteze, de tipul de frana si multe altele. Dar eu la Pegas nu aveam asa ceva. Aveam doar o frana pe spate, torpedo parca ii zicea iar viteza depindea doar de cat de tare dadeam eu din picioare. Nu aveam foi, pinioane si alte smecherii care sa se strice daca cobor 3 trepte in parc cu bicla. Amu trebuie sa invat sa folosesc si schimbatorul de viteze. si franle manuale. 😀
Bugetul e undeva pe la 700-750 ron. Stiu, e unul mic. Am citit pe diferite site-uri si se recomanda achizitionarea de biciclete de la 1500 ron in sus. Dar nu am acesti bani. Ori imi iau ceva la banii astia, ori nu mai iau deloc.
Am vazut pe site-ul Decathlon aceste 2 modele: B’TWIN ORIGINAL 3 si B’TWIN RIVERSIDE 1. Avantajul magazinelor Decathlon e ca poti proba bicicleta in magazin. Eu as inclina spre modelul Riverside. Voi ce parere aveti despre aceste modele?
In afara de cele 2 de mai sus ce imi puteti recomanda?

sursa foto: tu.ro

Barcelona

În urmă cu mai bine de 20 de ani fugeam 4 luni de acasă şi în aventura mea am stat cam 3 luni în Istanbul. Poate voi scrie cândva amintirile mele legate de acel periplu prin România, Ungaria, Bulgaria şi Turcia dar nu despre asta e vorba acum. Am dat un singur telefon acasă, cu 10 zile înainte de a mă întoarce, în care le-am spus părinţilor că aş fi la Barcelona. Nu mai ştiu de ce Spania şi mai ales de ce Barcelona, dar de atunci îmi doresc foarte mult să văd acest oraş.
Prin ianuarie a.c. am luat biletele la BlueAir: 1000ron 3 bilete dus-întors cu plecare pe 26 septembrie şi întoarcere pe 8 octombrie.
Am făcut check-in online şi în ziua stabilită pentru decolare, cum nu aveam bagaj de lăsat la cală am ajuns repede la poarta de îmbarcare. Aici aveam ceva emoţii ca nu cumva bagajele noastre să depăşească dimensiunile destul de mici impuse de companie pentru bagajele de mână dar totul a fost OK. Zborul a fost liniştit, fără incidente dar din păcate nu am putut vedea Barcelona de sus pentru că eram pe partea greşită a avionului. Şi erau şi nori. Am fost preluaţi de la aeroport de gazda noastră şi până am ajuns „acasă” în Sabadell a venit şi întunericul.
Joi 27.09, în prima zi pe pământ spaniol am rămas în oraşul ce ne găzduia şi ne-am plimbat prin parcul Catalunya, apoi prin El Corte Ingles (partener comercial Lyoness cu bonuri valorice) şi pe străzi.
Vineri 28.09, ne-am luat o cartelă T-10 valabilă pentru 2 zone (18,75€) şi am plecat în Barcelona. Ajunşi acolo, am trecut pe sub Arcul de Triumf şi am intrat în parcul Citadella unde am fost surprinşi de ploaie. Ne-am aciuat într-un foişor împreună cu mulţi alţi turişti şi am aşteptat ca 1 oră – 1 oră şi jumătate să treacă ploaia. Ne-am mai plimbat puţin prin parc şi am ajuns la Zoo. Am tot citit pe net de oferte promoţionale care ajung cu reducerile şi până la 50% şi am tot sperat ca până să plec din ţară să găsesc o astfel de ofertă pe site-ul lor dar nu am avut noroc. Şi cum intrarea pentru noi trei ajungea la 50€ am zis pas. Am fost apoi la muzeul de ciocolată (4,30€, gratuit pentru copii sub 7 ani) şi am continuat cu Santa Maria del Mar pe care am gasit-o închisă. Şi cum foamea urla în noi am pornit spre malul mării şi ne-am dus în centrul comercial Maremagnum şi am mâncat la Fres&Co, un restaurant genul All You Can Eat unde plăteşti o sumă fixă (aici 12,90€) şi mănânci cât vrei şi cât poţi. După ce ne-am umplut burţile am plecat agale spre şi pe Rambla. Ajunşi în Piaţa Catalunya ne-am întâlnit cu sor-mea, sosită şi ea în vizită de la Toulouse şi am mers să vedem renumitul spectacol de sunet, apă şi lumini oferit de Fântâna Magică Montjuic.

Sâmbătă 29.09 Pe o ploaie destul de puternică care a ţinut toată ziua am plecat în Barcelona să vedem renumita catedrală Sagrada Familia care se preconizează că o să fie gata în 2040. Foarte scump preţul plătit pentru a intra în casa domnului: 13€. Nu am fost foarte impresionat de interior. Îmi place mai mult exteriorul. Ce mi-a plăcut a fost luminozitatea din interior. A fost primul lăcaş de cult în care am intrat fără să am senzaţia că intru într-o grotă. E ciudat că deşi se spune că dumnezeu este lumină, toate catedralele şi bisericile sunt foarte întunecoase.
Duminică 30.09 Pentru că sora mea vroia să plece pe la prânz înapoi spre Toulouse, am rămas în Sabadell spre bucuria lui Edy care a putut să se joace în voie în parcul Catalunya. După despărţirea de Anamaria, am mers în celălalt capăt al parcului şi ne-am plimbat cu un ferrocarill în miniatură. Spre seară am fost la un parc de distracţii în Terrassa.
Luni 01.10 am fost în Park Guell. Citisem de acasă că e mai bine să cobori la staţia de metro Vallcarca de pe L3 deoarece pe una din străzile care urcă spre parc sunt foarte multe scări rulante. Foarte frumos parcul. Am remarcat că parcurile lor au foarte puţine spre deloc alei asfaltate. Majoritatea aleilor sunt cu zgură sau uneori sunt acoperite cu dale. Am coborât apoi până la staţia de metrou Lesseps şi am mers în Piaţa Espanya pentru a o vedea şi pe lumină. Aici am intrat în Arenas de Barcelona, un mall nou care înainte era o arenă pentru luptele cu tauri. Se poate urca până sus pe terasă de unde priveliştea e superbă.
Marţi 02.10 Aquarium-ul din Barcelona e o plăcere pentru întreaga familie. O mulţime de acvarii cu tot soiul de peşti şi cea mai tare chestie tunelul de sticlă cu bandă rulantă din acvariul rechinilor. E impresionant să vezi un rechin la doar câţiva milimetri distanţă. A urmat o nouă plimbare pe Rambla şi o vizită în celebra piaţă Boqueria şi la Decathlon.
Miercuri 03.10 Ca fan al FC Barcelona nu puteam să merg la ei în oraş şi să nu fac o vizită pe Nou Camp chiar dacă e foarte scump (23€). Am mers apoi la Palau Reial de Pedrables care găzduieşte o expoziţie de ceramică dar nu aveam dispoziţia necesară pentru aşa ceva. Mi-am continuat plimbarea pe lângă dragonul din Poarta Finca Güell spre Monaster de Peddrables. Aici am dat roată mânăstirii dar nu am găsit intrarea. Toate porţile erau ferecate. Am pornit apoi în căutarea Porţii Finca Miralles.
Joi 04.10 Am mers cu metroul (L3) până în staţia Paral-lel şi de acolo cu funicularul. De aici, ştiind că telecabina e scumpă, am căutat staţia autobuzului 193 dar acolo era un afiş că linia e suspendată. M-am întors la funicular şi am întrebat la informaţii de unde am aflat că pot lua autobuzul 50 sau 150 nu mai ţin minte exact până la castel. În autobuz am găsit un pliant care anunţa că se reorganizează toate traseele de autobuz din Barcelona. Castelul Monjuic este mai mult un fort de apărare decât un castel dar e frumos şi oraşul şi portul se văd superb de sus. De acolo am coborât puţin pe jos până am găsit cealaltă telecabină care să ne ducă pe plaja Barceloneta. 10€ de persoană iar copii nu plătesc. Există şi varianta dus-întors la 15€. Ajunşi pe plajă am făcut o baie în mare. Deşi plaja era plină, erau destul de puţini oameni în apă. La prima impresie, apa părea foarte rece dar la 22 de grade cât avea era perfectă pentru bălăceală. Impresia era dată de diferenţa de temperatură, în aer fiind 32°C.
Vineri 05.10 Pentru a evita călătoria cu Tramvaiul Albastru (un fel de funicular) care e scump, am urcat la Tibidabo pe alt drum, mai puţin cunoscut. Am mers cu FGC până la staţia Peu del Funicular de pe linia S2 şi de acolo cu funicularul până la Vallvidrera Superior. Ajunşi sus am luat microbuzul 111 care ne-a lăsat în faţa catedralei. Am vizitat toţi 3 cele două etaje ale catedralei apoi eu am luat liftul (2€) până sus. Panorama a fost superbă chiar dacă peste oraş plana un val străveziu de ceaţă. Sau poate era doar smog. Nu am intrat în parcul de distracţii din vecinătate deoarece la vizita făcută la Terra Park în Bucureşti Edy nu a fost atras de genul ăsta de distracţii. De acolo am căutat staţia lui 196 pentru a coborî la CosmoCaixa, dar fără succes. Atunci am zis că suntem viteji şi ccoborâm pe jos. Dar am sfârşit într-un drum care se înfunda în scoala judiciară. Ne-am întors în şoseaua principală unde era o staţie de 111 pe care l-am luat până la funicular. Am mers din nou la Sagrada Familia pentru a-i putea admira exteriorul având în vedere că la precedenta vizită nu ne puteam uita în sus din cauza ploii. Am mers apoi să fedem alte 2 opere ale lui Gaudi: La Pedrera şi Casa Batllo pe care le+am privit doar de afară. Am vrut apoi să vedem şi Catedrala gotică pe numele ei complet La Catedral de la Santa Creu i Santa Eulàlia dar care este cunoscută sub denumirea de La Seu. Din păcate am ajuns cu foarte puţin timp înaintea închiderii şi nu am mai fost lăsaţi să intrăm. Aşa că ne-am mulţumit să o privim doar pe afară şi să ne mai plimbăm puţin pe străzile din cartierul Bari Gotic. Am vrut să vedem din nou spectacolul de la Fântâna Magică Montjuic dar am uitat că a trecut la orarul de iarnă şi am ajuns când se termina ultima reprezentaţie.
Sâmbătă 06.10 am rămas să ne mai plimbăm prin magazinele şi parcurile din Sabadell.
Duminică 07.10 În drum spre muzeul Picasso am văzut frumoasa catedrală La Seu. Ajuns la muzeul Picasso am reuşit să intru după ce am stat mai bine de o oră la coadă. Mi-au plăcut tablourile din prima parte a cariei şi deloc cele din perioada cubistă. Aş fi vrut să văd şi Muzeul Barbier Mueller de arta precolumbiană dar conform afişelor de la intrare începând cu 15 septembrie este închis definitiv. Mai erau câteva muzee pe care vroiam să le văd în această zi, deoarece fiind prima duminică din lună erau gratuite dar eram prea obosit si prea decepţionat de cubism. Aşa că am preferat să hălăduiesc în voie pe străzile oraşului. Am ajuns din nou la Santa Maria del Mar pe care am putut de data asta să o văd şi în interior. După încă câteva ore de plimbat hai-hui prin Barcelona m-am oprit la restaurantul Pollo Rico de care ştiam de acasă şi unde pentru 4€ am mâncat cea mai bună paella (mixtă) de până acum. Iar seara am iesit la un bar din Sabadell pentru a vedea Barcelona – Real.
Luni 08.10 chiar dacă eram obosit după aproape săptămâni de plimbări am zis că nu se face să plec din Catalunia fără să fac măcar o alergare. După încă o „vizită de lucru” în parc am terminat de făcut bagajul şi am plecat la aeroport. Aici am avut iar emoţii în privinţa dimensiunilor bagajului (55x40x20cm) dar şi a greutăţii (7kg/bagaj) dar şi de data asta totul a fost OK. După un nou zbor liniştit, pe la 23:10 am aterizat pe Otopeni.
Dacă aveţi întrebări, lăsaţi un comentariu şi în cel mai scurt timp o să răspund.

Jurnal de alergatura 16

Miercuri 19.09.2012 După crosul de duminică am resimţit lipsa alergărilor din ultimele 2 săptămâni şi m-am pricopsit cu o febră musculară aşa că luni şi marţi am stat cuminte. În seara asta pe la 10 fără ceva am ieşit iar la alergat. După câţiva paşia început să mă doară iar piciorul şi în loc să mă opresc am decis să continui dar să schimb călcătura. Noroc că sâmbătă am trecut prin Herăstrău pe la cortul Nike şi am probat o bandă de alergare. A fost o experienţă ciudată, aveam impresia că dacă încerc să alerg punând tot piciorul jos pierd prea mult timp şi o să mă arunce în spate. Aşa că am pus doar partea din faţă a tălpii jos, aşa cum e încercuită în poză. Şi tot aşa am alergat şi acum. Şi a fost OK. Doar că după ceva mai bine de 2,5 km picioarele nu mă mai ascultau să calce aşa şi se aşezau pe asfalt tot cum erau obişnuite adică cu toată talpa. Iar muschii gambelor dureau ca naiba. Aşa până la finalul celor 3 km mai mult am mers. Şi am urcat pe scări până la etajul 8 folosind aceeaşi parte a tălpii ca să îmi obişnuiesc musculatura şi articulaţiile cu noul model de efort.
Joi 20.09.2012 Doar 2 km. Gambele nu m-au lasat sa alerg pe varfuri asa ca am alergat „normal”. Din fericire nu am avut dureri de picior dar nici nu am vrut sa fortez. Si am mai avut un motiv sa alerg asa putin. Ploua. Si desi imi facea placere sa simt picaturile de ploaie si vantul mi-a fost frica pt telefon care pana una alta e singurul masurator al timpului in care imi fac alergaturile. Trebuie sa fac rost de un ceas cu cronometru si daca se poate si cu GPS. Imi place foarte mult Garmin for Runners 210, dar … vrabia malai viseaza.
Sâmbătă 22.09.2012 Nike + Running Club – Saturday Run. Sâmbătă am fost la alergarea în grup organizată de cei de la Nike. Vorba vine – alergare în grup, căci după câteva zeci de metri eram deja înşiraţi pe o distanţă mai lungă decât cea parcursă deja de mine. Dar a fost mişto să cunosc oameni noi care împărtăşesc plăcerea de a alerga şi astfel să aflu informaţii utile de la cei cu mult mai multă experienţă în domeniu. Am făcut o tură de cca. 7 km în 55 de minute şi 46 de secunde adică aprox. 7,50 min/km. Dar nu am alergat decât cel mult jumătate din distanţă, de unde trag concluzia că atunci când am alergat am dat mult mai repede din picioare decât de obicei. La un ritm de mers între 9 şi 10 min/km sau pe alocuri poate şi mai lent înseamnă că alergarea a fost cu un ritm de 5-6 min/km, ca să iasă media de 7-8 min/km. Dracu’ mai ştie. Şi nu pot alerga pe partea din faţă a piciorului decât pe distanţe foarte scurte.
Când scriu aceste rânduri e deja luni şi încă mă doare puţin piciorul. Trebuia să mai am o alergare de 12 km duminică dar din cauza piciorului am stat acasă să fac bagajele pentru concediu. La câteva zile după ce am scris articolul asta, am fost în Decathlon şi mi+am luat o pereche de încălţări de alergat: Oxilane Kalenji Ekiden 50. Vorbind cu mai mulţi alergători la We run Bucharest şi sâmbătă la alergarea organizată de Nike despre durerile mele de picior, cam toţi mi-au zis că sunt din cauza încălţărilor, care ar fi bune doar pentru cine aleargă 2-3 km la 2-3 zile. Eu am alergat până acum 170 km cu ei şi ASICS spune că până la finele programului de antrenament (inclusiv refacerea) mai am de alergat 500 km. La următoarele alergări voi folosi iar „adidaşii” no name de la început care, având talpa subţire, fără spume, aere şi alte minuni ale tehnologiei moderne, nu îmi crează probleme. Pentru moment. Chiar dăcă articulaţiile mele nu vor fi foarte fericite, probabil. astă e tipul de pantof sport pe care trebuie să îl iau: cu talpă subţire, simplă. Pentru că nu îmi permit să dau 5-600 de lei pe o pereche de încălţări de firmă care să reziste la alergările medii şi lungi.

Şi ca de obicei la final rezultatele după încă o săptămână de sport:
kg: 106,1 (de la 107,1 săptămâna trecută şi 111,3 la început)
max. km alergaţi fără pauză: nu stiu (de la ? km săptămâna trecută şi mai puţin de 500 m la început) timpii îi găsiţi ca de obicei pe My ASICS

Notă: Chiar dacă îl public săptămânal, scriu în acest jurnal de alergătură în fiecare zi în care alerg sau a doua zi de dimineaţă. Din acest motiv e posibil ca unele formulări să pară ciudate din punct de vedere temporal.

sursă foto: activeromania.ro